Curtea constată că prin sentinţa civilă nr. 1464/M/26.10.2009 Tribunalul Braşov a admis excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare nr.70/14.07.2009, a admis contestaţia formulată de contestatorul N.M.G. în contradictoriu cu intimata – F. Braşov, şi în consecinţă:
A dispus anularea deciziei de sancţionare nr. 70 din 14 iulie 2009 emisă de intimata – F. Braşov, obligând-o pe aceasta să-i plătească contestatorului suma de 500 lei , cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocaţial .
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele :
Prin decizia nr. 70/14.07.2009 s-a dispus sancţionarea Prin decizia nr. 70/14.07.2009 s-a dispus sancţionarea reclamantului cu ,, avertisment” în temeiul art.264 alin.1 lit. a din codul Muncii reţinându-se în sarcina să că a transmis informaţii cu caracter confidenţial de natura drepturilor salariale, culese din statele de plată cu privire la salariaţii F. Braşov către terţe persoane precum şi din formularea , în public şi în scris , de afirmaţii neprincipiale la adresa colegilor , a concert maeştrilor şi a directorului instituţiei.
Analizând , cu prioritate, aspectul privind emiterea deciziei de concediere cu nerespectarea dispoziţiilor art. 268 din Codul muncii, instanţa reţine următoarele:
Potrivit acestui text legal,, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă , în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare”.
După cum rezultă din text, termenul de 30 de zile de aplicare a sancţiunii curge de la data când reprezentantul angajatorului-persoană juridică abilitat să aplice sancţiuni disciplinare a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii, printr-o notă de constatare sau referat, având o dată certă , prin înregistrarea în registrul general al unităţii.
Prin adresa înregistrată sub nr.1862/10.06.2009 s-a adus la cunoştinţa reprezentantului legal al intimatei faptele care au condus la sancţionarea reclamantului prin decizia nr.20/14.07.2009.
Rezultă că data la care angajatorul a luat la cunoştinţă de săvârşirea faptei este 10.06.2009, fapt recunoscut şi în cuprinsul întâmpinării , iar sancţiunea disciplinară a fost aplicată în data de 14.07.2009.
Termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 268 din Codul muncii pentru aplicarea sancţiunii este un termen de prescripţie , după cum s-a stabilit prin decizia de îndrumare a Tribunalului Suprem nr.9/1974.
Prin urmare, acest termen se calculează pe zile, potrivit art.1887 din Codul Civil iar ziua în care prescripţia începe să curgă nu intră în calcul .
Art.1889 dispune că ,, prescripţia nu se socoteşte câştigată decât după împlinirea celei din urmă zile a termenului defipt de lege”.
Faţă de aceste prevederi legale,termenul a început să curgă în data de 11.06.2009 şi s-a împlinit în data de 10.07.2009.
Decizia de sancţionare fiind emisă în data de 14.07.2009, instanţa constată că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 din Codul muncii.
Împotriva susmenţionatei hotărâri a declarat recurs intimata F Braşov , în temeiul art.304 pct.9 Cod proc.civ.
În motivarea cererii de recurs se arată că se confundă sesizarea unui grup de salariaţi cu unul dintre cele două instrumente de constatare , respectiv nota de constatare şi referatul cu o dată certă.
Raportul comisiei de disciplină înregistrat cu nr.1532/6.07.2009 prin care faptele sesizate sunt calificate drept Abateri disciplinare , i-a fost adus la cunoştinţă angajatorului abia la data de 10.07.2009.
Prin urmare , termenul de prescripţie curge pentru angajator de la data de 10.07.2009 . Prin urmare , în cauză se vor aplica dispoziţiile art.1886 Cod civil.
Soluţia admiterii excepţiei tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare este eronată, deoarece la data aplicării sancţiunii , angajatorul se afla în termenul de 30 zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii.
Contestatorul N.M.G. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea recursului.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefondat.
Termenul de 30 zile stipulat de art.268 alin.1 din Codul muncii, începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului – persoană juridică sau persoană fizică -, a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii.
Luarea la cunoştinţă se poate realiza printr-o notă , referat , proces verbal , care dobândesc dată certă prin înregistrarea la registrul general al angajatorului. Data luării la cunoştinţă de către angajator despre săvârşirea abaterii , coincide în speţă cu data de 1.06.2009 , care este şi data înregistrării sesizării , chiar dacă ulterior a fost necesară completarea informaţiilor pe care această sesizare le conţine.
Cercetarea disciplinară trebuie efectuată înăuntrul termenului de 30 zile calendaristice în care se emite decizia de sancţionare.
În contextul legislativ menţionat , nu se poate confunda cercetarea realizată de comisia de disciplină şi materializată într-un raport cu data înregistrării sesizării care priveşte săvârşirea abaterii disciplinare şi care reprezintă data luării la cunoştinţă despre săvârşirea faptei de la care curge termenul de prescripţie de 30 zile.
Sesizarea adresată conducerii intimatei şi înregistrată sub nr.1262/2009 a fost cunoscută de către persoana competentă să aplice sancţiunea , astfel încât emiterea deciziei la data de 14.07.2009 este făcută cu nerespectarea termenului legal de 3o zile – împrejurare care atrage decăderea angajatorului din dreptul de a sancţiona fapta săvârşită.
Faţă de considerentele relevate , în temeiul art.312 Cod proc.civ., recursul declarat a fost respins.
Reţinându-se culpa procesuală a recurentei , în temeiul art.274 Cod proc. civ. aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către contestator în cuantum de 500 lei reprezentând onorariul de avocat.
Decizia nr. 1513/R/9 decembrie 2009
