În motivarea cererii arată că minorul a fost părăsit de mamă în spital, la câteva zile după naştere, că mama nu doreşte să se ocupe de creşterea şi educarea copilului, că o cerere anterioară de deschidere a procedurii adopţiei a fost respinsă deoarece mama nu a consimţit la adopţie după ce iniţial a fost de acord ca minora să fie inclusă în categoria copiilor adoptabili, că deşi adopţia s-a respins mama nu face nimic pentru fiica sa şi a plecat în străinătate, că din moment ce mama nu-şi asumă nici o responsabilitate pentru creşterea copilului este în interesul acestuia să fie adoptat.
Din probele de la dosar se constată următoarele:
Minora V. E. L. născută în Sibiu, este fiica intimatei V. E.-S., paternitatea sa nefiind stabilită. Minora a fost abandonată de mamă în spital, la scurt timp după naştere şi a ajuns în sistemul de protecţie în anul 2006 .
Prin sentinţa civilă nr. 26/A/25 August 2009 a Tribunalului Sibiu, a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne pentru copilul V. E. L., cerere formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului. S-a reţinut că, audiată de instanţă, în Camera de Consiliu, mama copilului a declarat că nu doreşte ca fiica sa să fie adoptată întrucât va încerca reintegrarea în familie atunci când va avea mijloace financiare, că legea nr.273/2004 în art. 11 şi 15 prevede că o condiţie de fond pentru încheierea adopţiei este exprimarea consimţământului părinţilor fireşti în faţa instanţei de judecată o dată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei, că acest consimţământ este esenţial pentru deschiderea procedurii datorită efectelor importante şi definitive pe care le produce adopţia.
Reclamanta formulează o nouă cerere de deschidere a procedurii adopţiei la circa 9 luni de la respingerea cererii anterioare, cerând suplinirea consimţământului mamei la adopţie.
Mama minorei nu s-a prezentat în instanţă pentru exprimarea consimţământului la adopţie, fiind plecată în străinătate la o adresă necunoscută.
Potrivit art. 13 din Legea 273/2004, în mod excepţional, instanţa poate trece peste refuzul părinţilor de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie.
Absenţa mamei în instanţă nu poate fi apreciată de instanţă ca un refuz nejustificat de exprimare a consimţământului la adopţie în condiţiile în care există o mare probabilitate ca aceasta să nu ştie de proces. În plus plecarea mamei în străinătate poate fi axată tocmai pe ideea procurării unor mijloace materiale necesare creşterii copilului, aşa cum s-a exprimat mama cu ocazia cererii anterioare de deschidere a procedurii adopţiei. În orice caz, intervalul scurs de la respingerea cererii anterioare şi până în prezent este prea scurt pentru a putea trage o concluzie fermă în sensul că refuzul anterior de a consimţi la adopţie a fost unul abuziv şi în totală contradicţie cu interesul minorului.
Dreptul părintelui de a consimţi la adopţia copilului său este un drept ce se include în categoria celor fundamentale şi posibilitatea de a trece peste refuzul de a consimţi la adopţie are un caracter excepţional. În plus, în speţă nici nu este vorba de un refuz, cererea fiind formulată în condiţiile în care nu se cunoaşte adresa mamei pentru a putea fi consultată, aşa încât ar fi posibil ca mama să lucreze în străinătate tocmai pentru procurarea mijloacelor materiale necesare creşterii copiilor săi.
Faţă de aceste împrejurări, instanţa constată că în momentul de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile art. 13 din Legea nr. 273/2004, pentru a se suplini consimţământul mamei la adopţie, iar în lipsa consimţământului nu se poate proceda la deschiderea procedurii adopţiei.
