Societate de asigurare. Calitate procesuală
Cod procedură penală art.24,
Lg.136/1995, art.54 alin.4, art.57 alin.1
În cazul producerii unui accident de circulaţie, având
ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a
încheiat contract de asigurare obligatorie de
răspundere civilă delictuală, coexistă răspunderea
civilă delictuală bazată pe art.998 din Codul civil a
celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare,
cu răspunderea contractuală a asigurătorului,
întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în
condiţiile reglementate prin Legea nr.136/1995. În
consecinţă, societatea de asigurare trebuie citată în
calitate de asigurător şi nu de parte responsabilă
civilmente
(dec.pen. nr.230/R/ 24 mai 2005)
Prin sentinţa penală nr.224 din 29 septembrie 2004, pronunţată de
Judecătoria Brezoi, în baza art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.h din Codul de
procedură penală, s-a încetat procesul penal privind pe inculpatul D.V. pentru
săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 din Codul penal (parte
vătămată fiind S.N.P.)
În baza art.184 alin.2 şi 4 din Codul penal a fost condamnat
inculpatul la 6 luni închisoare (parte vătămată fiind E.F.), pedeapsă ce a fost
graţiată potrivit art.1 din Legea nr.543/2002.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi daune morale către
părţile civile E.F. şi E.F. şi la cheltuieli de spitalizare către Casa de Asigurări
de Sănătate Dolj.
S-a constatat că între inculpat şi SC „OMNIASIG” SA există
raporturi de asigurare.
Instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr.1032/2002,
Judecătoria Brezoi l-a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare în condiţiile
art.81 din Codul penal.
Apelurile declarat de inculpat şi de partea vătămată E.F. împotriva
sentinţei penale nr.1032/2002 au fost admise prin decizia penală
nr.245/2002, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, prin care s-a dispus trimiterea
cauzei spre rejudecare, cu motivarea că nu a fost soluţionată cererea de
pretenţii civile a minorului S.N.P., precum şi cererea de despăgubiri civile
formulată de partea civilă E.F.
În rejudecare, partea vătămată minor S.N.P. a depus certificatul
medico legal din care rezultă că pentru leziunile suferite în urma
evenimentului rutier au fost necesare 30-35 de zile îngrijiri medicale pentru
vindecare.
Prin sentinţa penală nr.22 din 28 ianuarie 2003, Judecătoria
Brezoi, în conformitate cu dispoziţiile art.285 din Codul de procedură penală
a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Parchetul de pe
lângă Judecătoria Brezoi pentru a se efectua cercetări penale faţă de inculpat,
sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzută de art.184 alin.1 şi 3 din Codul
penal.
Procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru
infracţiunile prevăzute de art.184 alin.2 şi 4 Cod penal (parte vătămată fiind
E.F.) şi de art.184 alin.1 şi 3 din Codul penal (parte vătămată fiind S.N.P.).
În cauză, au fost introduse Societatea de Asigurare SC
„OMNIASIG” SA Arad şi Casa de Asigurări de Sănătate Dolj, aceasta din
urmă constituindu-se parte civilă.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 28 iulie 2001, autoturismul
ARO cu remorcă, condus de partea vătămată E.F., ce se deplasa în direcţia
Sibiu, a rămas în pană pe partea dreaptă a carosabilului. În aceeaşi direcţie,
circula şi autoutilitara marca MERCEDES, condusă de inculpatul D.V. care,
neobservând din timp obstacolul din carosabil, a intrat în coliziune cu
remorca autoturismului care, la rândul său a intrat în autoturism.
Urmare impactului au suferit leziuni părţile vătămate E.V. şi
S.N.P. care au necesitat pentru vindecare 60 – 70 şi respectiv, 30 – 35 zile de
îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 61/A/09 februarie 2005, Tribunalul Vâlcea
a admis apelurile declarate de partea civilă E.F., E.F. şi de inculpatul D.V., în
baza art. 81 din Codul penal a dispus suspendarea condiţionată a executării
pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului şi l-a obligat pe acesta în
solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „OMNIASIG” S.A. Arad la
plata despăgubirilor civile, a daunelor morale şi a cheltuielilor judiciare.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul şi partea
responsabilă civilmente S.C. „OMNIASIG” S.A. Arad, aceasta din urmă,
susţinând că, în mod greşit a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata
despăgubirilor civile, a daunelor morale şi a cheltuielilor judiciare, deoarece
nu există raporturi juridice între ea şi asigurat, raporturi care să genereze
obligaţia de plată în solidar.
Recursul declarat de partea responsabilă civilmente este fondat.
Potrivit prevederilor art. 24 alin.3 din Codul de procedură penală,
societatea de asigurare nu poate fi parte responsabilă civilmente, întrucât
aceasta nu este chemată în procesul penal să răspundă, potrivit legii civile,
pentru fapta altuia, societatea de asigurare având, mai degrabă, calitatea de
participant în procesul penal şi nu de parte în procesul penal.
Răspunderea societăţii de asigurare nu este o răspundere pentru
fapta altei persoane, pentru a fi calificată ca şi parte responsabilă civilmente
întrucât, între autorul prejudiciului şi persoana chemată să răspundă civil
pentru acest prejudiciu, nu există relaţii specifice care să fundamenteze acest
tip de răspundere, relaţii care implică o putere de direcţionare, supraveghere
şi control asupra activităţii persoanei care are răspunderea directă, respectiv
inculpatul.
Această concluzie este cu atât mai evidentă, având în vedere că
disp.art.51 alin.1 din Legea nr.136/1995, menţinute şi după modificarea adusă
prin Legea nr.172/2004, stabilesc faptul că asigurătorul va acorda despăgubiri
şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul răspunzător de producerea
accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Rezultă că, în cauză, operează un alt tip de răspundere şi anume,
o răspundere civilă de natură contractuală, personală, societatea de asigurare
având calitatea de asigurător de răspundere civilă, calitate în care participă în
procesul penal, şi nu cea de parte responsabilă civilmente.
De aceea, asigurătorul va acorda despăgubiri victimei accidentului
de circulaţie, nu în temeiul faptei ilicite comise de inculpatul asigurat, ci în
temeiul primelor plătite de acesta în raport de clauzele contractuale
stipulate în contractul de asigurare şi în limitele fixate de lege.
Acţiunea directă a victimei accidentului de circulaţie, vizând
repararea pagubei pricinuite de inculpatul asigurat, îşi are izvorul în
contractul de asigurare încheiat între societatea de asigurare, faţă de care
victima este un terţ, dar care prin voinţa legiuitorului cere obligarea
asigurătorului la plata despăgubirilor civile, conform contractului încheiat
pentru realizarea cazului asigurat.
În consecinţă, urmare admiterii recursului declarat de partea
responsabilă civilmente, s-a casat în parte decizia şi s-a înlăturat obligarea
acesteia la plata despăgubirilor civile, materiale şi morale, cum şi a
cheltuielilor de judecată către părţile civile.
Recursul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat.
