Actul de numire a persoanelor care ocupă funcţiile de director coordonator al serviciilor publice deconcentrate, emis de ordonatorul principal de credite, a fost calificat de art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009
Pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:
a) să fie introdusă plângerea prealabilă împotriva actelor vătămătoare;
a) să fie introdusă plângerea prealabilă împotriva actelor vătămătoare;
b) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004;
b) măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004;
c) să fie vorba despre un caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
c) să fie vorba despre un caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
în speţă, executarea deciziei contestate este de natură a cauza un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în lipsirea de veniturile aferente exercitării funcţiei de director coordonator în
baza contractului de management încheiat pe o perioadă de maximum 4 ani, astfel că sunt îndeplinite condiţiile suspendării acestuia.
Cererea privind suspendarea efectelor concursului organizat pentru obţinerea unei funcţii de director coordonator nu este admisibilă, întrucât acesta nu reprezintă un act administrativ.
C.A. Bucureşti, secţia a Vlll-a administrativ şi fiscal, sentinta civilă nr. 1105/03.03.2010
t 7
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. (…), reclamantul N.E. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 269/13.10.2009 a Inspectorului General de Stat din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, d-1 D.N., prin care s-a dispus încetarea contractului de management nr. 49/25.05.2009, până la soluţionarea fondului acţiunii în anularea deciziei nr. 269/13.10.2009, precum şi suspendarea efectelor concursului pentru funcţia de director coordonator al Inspectoratului Teritorial de Muncă G., care a fost organizat la data de
22.10.2009, ora 9,00, afişat pe site-ul www.inspcctmun.ro
Prin întâmpinarea formulată la data de 19.11.2009, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat mai multe excepţii.
La data de 12.02.2010, la solicitarea instanţei, reclamantul a formulat precizări în privinţa capătului de cerere având ca obiect suspendarea efectelor concursului pentru funcţia de director coordonator al Inspectoratului de Muncă G., organizat la data de 22.10.2009, prin care a învederat instanţei că motivele sunt aceleaşi cu cele pentru care a solicitat suspendarea deciziei nr. 269/13.10.2009.
De asemenea, s-a menţionat că, în data de 03.12.2009, Curtea Constituţională a decis că prevederi din O.U.G. nr. 105/2009, în baza căreia s-a emis decizia nr. 269/13.10.2009, contravin Constituţiei, astfel că decizia a cărei suspendare se solicită nu mai are fundament.
Reclamantul a precizat că stăruie în acţiune, chiar dacă şi O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, deoarece la data emiterii deciziei nr. 269/13.10.2009 O.U.G. nr. 37/2009 nu era declarată neconstituţională, iar motivele invocate în decizie au fost cu totul altele.
Prin încheierea din data de 14.01.2010, curtea a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a Inspecţiei N., având în vedere susţinerile pârâtului M.M.F.P.S., potrivit cărora decizia a cărei suspendare se solicită a fost emisă de Inspecţia N., şi nu de M.M.F.P.S.
Prin întâmpinarea formulată la data dc 19.02.2010, pârâta Inspecţia N. a invocat excepţia lipsei de obiect a cererii de suspendare a actului administrativ, faţă de împrejurarea că efectele deciziei atacate au fost consumate prin executarea acesteia şi desemnarea unei alte persoane în funcţia de director coordonator al ITM G., ca urmare a organizării unui nou concurs conform O.U.G. nr. 105/2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele:
Excepţia de necompetenţă materială a instanţei, invocată de pârâtul M.M.F.P.S., este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, având în vedere că decizia nr. 269/13.10.2009 este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât are ca efect încetarea unui raport de drept administrativ ce vizează exercitarea unor atribuţii de putere publică de către serviciile
publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.
Actul de numire a persoanelor care ocupă funcţiile de director coordonator al serviciilor publice deconcentrate, emis de ordonatorul principal de crcditc, a fost calificat de art. III alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 ca fiind un act administrativ, astfel că, potrivit principiului simetriei juridice, actul dc încetare a exercitării atribuţiilor acestci funcţii nu poate avea o altă natură juridică.
Prin urmare, acţiunea având ca obiect suspendarea executării deciziei nr. 269/13.10.2009 emisă de M.M.F.P.S. – Inspecţia N. este dc competenţa instanţei de contencios administrativ, susţinerile pârâtului M.M.F.P.S. privitoare la competenţa materială a tribunalului -secţia conflicte de muncă fiind neîntemeiate.
In privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.M.F.P.S., instanţa o va respinge, având în vedere că acesta, deşi nu este emitentul deciziei a cărei suspendare se solicită, are calitatca de parte în contractul de management nr. 49/25.05.2009 încheiat cu reclamantul, a cărei încetare s-a dispus prin decizia nr. 269/13.10.2009.
In aceste condiţii, este justificată legitimarea procesuală pasivă a pârâtului M.M.F.P.S., alături de emitentul deciziei de încetare a contractului de management.
Analizând, pe fond, acţiunea promovată de reclamant, curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
„In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Prin urmare, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:
In speţă, prima condiţie necesară pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ este îndeplinită, întrucât reclamantul a formulat plângere prealabilă, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, înregistrată la M.M.F.P.S. – Inspecţia N., sub nr. 11250/04.11.2009.
In accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin „cazuri bine justificate” se înţeleg împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Examinând aparenţa de legalitate a dcciziei nr. 269/13.10.2009, prin prisma situaţiei dc fapt şi a argumentelor juridice prezentate de reclamant, curtca reţine că există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat referitoare la: obligativitatea motivării în fapt a decizici de încetare a contractului de management, incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 969 C. civ. şi a prevederilor art. 9 din contractul de management nr. 49/25.05.2009, care reglementează cauzele de încetare a acestuia, precum şi legalitatea dcciziei, urmare a constatării ncconsti-tuţionalităţii unor prevederi ale O.U.G. nr. 105/2009, prin Decizia nr. 1629/2009 pronunţată de Curtea Constituţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin „pagubă iminentă” se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Analizând această cerinţă, curtea constată că este îndeplinită în cauză, întrucât executarea deciziei contestate este de natură a cauza reclamantului un prejudiciu material viitor şi previzibil, constând în lipsirea de veniturile aferente exercitării funcţiei de director coordonator al ITM G., în baza contractului de management încheiat pe o perioadă de maximum 4 ani.
In privinţa capătului de cerere având ca obiect suspendarea efectelor concursului organizat la data de 22.10.2009, curtea reţine că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul suspendării nu este reprezentat de un act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
In consecinţă, pentru motivele de fapt şi de drept evidenţiate, curtea constată că acţiunea promovată de reclamant este în parte întemeiată şi urmează să dispună, în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, admiterea în parte a acesteia, în sensul suspendării executării deciziei nr. 269/13.10.2009 emise de M.M.F.P.S. – Inspecţia N., până la pronunţarea instanţei de fond şi respingerea capătului de ccrere având ca obiect suspendarea efectelor concursului organizat la data dc 22.10.2009, ca neîntemeiat.
Notă: Conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual
sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; executarea lucrărilor de interes public; prestarea serviciilor publice; achiziţiile publice.
De asemenea, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
