DREPT PROCESUAL PENAL. Camera preliminară. Verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
– camera preliminară
– excepţii privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală
– nulităţi relative
– art. 342 Cod procedură penală
– art. 345 Cod procedură penală
– art. 328 Cod procedură penală
– art. 280-282 Cod procedură penală
– art. 38 alin.1 Cod procedură penală
– art. 47 Cod procedură penală
– art. 101, 102 Cod procedură penală
– art. 107 Cod procedură penală
– art. 201 Cod procedură penală
Încălcarea dreptului la apărare al inculpatului în cursul urmăririi penale atrage nulitatea actelor de procedură penală doar în situaţia în care se dovedeşte existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod.
Curtea de Apel Oradea, Secţia penală
Încheierea penală nr. 83/CCP din 2 iulie 2015; dosar nr. 5030/111/2014/a7
Prin încheierea penală nr. 16/Î/CP din 2 februarie 2015, pronunţată de Tribunalul Bihor, în baza art. 345 alin. 1 Cod procedură penală au fost respinse cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală invocate de inculpaţii C. N. C. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prev. şi ped de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. a) cod penal şi a inculpatului B. R., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.32 rap. la art. 188 – 189 lit. a) Cod penal.
În baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 385/P/2014 din 13.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor privind pe inculpaţii B. R. şi C. N. C. a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
A fost dispusă începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţiiB. R. şi C. N. C.
Pentru a pronunţa această încheiere, judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 385/P/2014 din 13.11.2014 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor au fost trimişi în judecată inculpaţii B. R., şi C. N.-C., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188-189 lit. a) Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că, în cursul zilei de joi, 15 mai 2014, în jurul orei 13:00, persoana vătămată L. M.-D., poreclit „C.”, s-a deplasat la sala de sport din incinta complexului comercial „L.” din O. cu prietena sa O. C..
După încheierea antrenamentului la sala de sport, în jurul orei 14:40, persoana vătămată şi prietena sa au ieşit în parcarea complexului, deplasându-se pe jos pe spaţiul de rulare auto dintre locurile de parcare.
După încheierea antrenamentului la sala de sport, în jurul orei 14:40, persoana vătămată şi prietena sa au ieşit în parcarea complexului, deplasându-se pe jos pe spaţiul de rulare auto dintre locurile de parcare.
În acele momente, un grup de patru persoane, îmbrăcate în echipament sport, având capul şi feţele acoperite cu glugi şi cagule, s-au apropiat în fugă de persoana vătămată, pe la spate, înarmaţi fiind cu bâte cu lungimea de peste 1 metru.
Persoana vătămată L. M.-D. s-a întors cu faţa agresori, dar primul dintre ei i-a aplicat rapid trei lovituri cu bâta în cap, cu intensitate, doborându-l astfel pe L. la pământ. În continuare, alţi doi agresori l-au lovit de mai multe ori pe L. M.-D. cu bâtele peste corp, în timp ce al patrulea agresor l-a speriat.
După comiterea agresiunii, cei patru infractori au alergat spre autoturismul cu care sosiseră, autoturism care între timp ieşise din parcare şi rula încet spre intersecţia cu str. N.
După comiterea agresiunii, cei patru infractori au alergat spre autoturismul cu care sosiseră, autoturism care între timp ieşise din parcare şi rula încet spre intersecţia cu str. N.
Persoana vătămată L. M.-D. a fost apoi preluat de o ambulanţă şi transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă O., unde a fost internat.
Persoana vătămată L. M.-D. a fost apoi preluat de o ambulanţă şi transportat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă O., unde a fost internat.
Situaţia de fapt mai sus menţionată, se arată în rechizitoriu şi se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal consemnare a sesizării la 112, ordonanţă de dispunere a cercetării la faţa locului, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, ordonanţă din 15.05.2014 de începere a urmăririi penale in rem, procese-verbale din 15.05.2014 de vizualizare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere şi planşele foto anexate la acestea, proces-verbal din 15.05.2014 de descoperire a autoturismului YY P., ordonanţă din 15.05.2014 de ridicare a imaginilor video de la SC L. SRL (f. 42), declaraţia martorei O. C., declaraţia martorului P. A.-A., declaraţia martorului S. L.-S., proces-verbal din 15.05.2014 de depistare a inculpatului C. în PTF B., declaraţia martorului P. C.-O., ordonanţă din 15.05.2014 de dispunere a percheziţiei asupra autoturismului inculpatului C., proces-verbal din 15.05.2014 de percheziţie a autoturismului şi planşa foto, ordonanţă din 15.05.2014 de dispunere a examinării fizice a persoanei vătămate, ordonanţă din 15.05.2014 de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de C., raport de expertiză medico-legală nr. xxxx/IIia/57 din 15.05.2014, proces-verbal din 15.05.2014 de constatare a examinării fizice, încheierea penală nr. 46/DL/20.05.2014 de validare a examinării fizice, ordonanţă de delegare din 16.05.2014, declaraţii de martori, declaraţiile martorului O. A.-R., declaraţiile martorului B. S.-D., declaraţiile inculpatului B. R., declaraţiile inculpatului M. R., declaraţiile martorului F. A.-S., declaraţia martorei M. V., procese-verbale din 19.05.2014 de vizionare a imaginilor din complexul „L.” şi planşa foto, declaraţiile persoanei vătămate L. M.-D., declaraţia martorului M. A.-C., declaraţiile inculpatului C., declaraţia martorului M. C.-I.-B., proces-verbal de identificare a persoanei de către martorul M. din 21.05.2014, declaraţia martorului cu identitate protejată „I. C.”, proces-verbal de identificare a persoanei de către martorul „I.” din 21.05.2014, raport de constatare criminalistică dactiloscopică nr. xxxxxx/26.05.2014, proces-verbal din 28.05.2014 de vizionare a imaginilor din parcarea Pensiunii „S.” din cartierul V. şi planşa foto, ordonanţă din 19.06.2014 de dispunere a expertizei genetice judiciare, ordonanţă din 23.09.2014 de luare a măsurii asiguratorie a sechestrului, raport de expertiză genetică judiciară nr. YXX/XXXX/2014 din 22.09.2014 al I. N. M. L. „M. M.”, ordonanţă din 17.10.2014 de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de B. R., procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii lui B. R., ordonanţă din 17.10.2014 de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de B. R., ordonanţă din 17.10.2014 de reţinere a inculpatului B. R., alte acte, procese verbale, înscrisuri.
Totodată, s-a constatat că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.
Comunicarea rechizitoriului cu inculpaţii C. N. şi B. R. a avut loc conform art. 344 alin. 2 Cod de procedură penală în data de 14.11.2014.
Inculpatul C. N. C. a depus în termenul de 20 de zile stabilit de către instanţă note de şedinţă, prin apărătorul ales, ce au fost înregistrate la instanţa în data de 02.12.2014.
Inculpatul B. R. a depus în termenul de 20 de zile stabilit de către instanţa note de şedinţă, prin apărătorul ales, ce au fost înregistrate la instanţa în data de 04.12.2014.
Conform art.344 alin.4 Cod procedură penală, notele au fost comunicate la data de 11.12.2014 Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, iar procurorul a răspuns cererilor şi excepţiilor invocate la data de 16.01.2015.
1. În ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul B. R. prin apărătorul său ales avocat N. L. în esenţă s-a criticat actele efectuate de organele de poliție întocmite în baza unei delegari nelegale, susţinându-se că nu poate exista o delegare generală astfel cum s-a procedat în cauza de față. Prin urmare, s-a solicitat înlăturarea declarațiilor martorilor M. G. și G. C.. De asemenea s-au criticat actele de urmărire penală prin prisma faptului că procesele – verbale de vizionare a imaginilor camerelor de supraveghere s-a făcut fără a exista o delegare expresă considerent pentru care se solicită excluderea acestor probe.
S-a invocat faptul că percheziția din data de 16.05.2014 în ceea ce îl privește pe inculpatul C. a fost efectuată în condiții de nelegalitate în condițiile în care, au fost depuse cereri din partea apărătorului pentru a fi înștiințat despre toate actele de urmărire penală. Cu ocazia aceleiași percheziții au fost ridicate cele 5 bâte de baseball care au făcut ulterior obiectul unei expertize genetice. S-a invocat şi nerespectarea dispozițiilor art. 107 teza ultimă Cod procedură penală referitoare la audierea inculpatului. Acesta suferă de boli psihice care sunt definitorii în ceea ce privește discernământul acestuia în condițiile în care acesta a fost diagnosticat cu oligofrenie și debilitate, boli de care acesta nu se va putea trata nici în viitor și care ar putea pune sub semnul întrebării discernământul acestuia.
2. În ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul C. N. prin apărătorul ales avocat C. G. s-a reţinut că s-a solicitat a fi excluse mijloacele de probă produse cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului. Astfel, s-a făcut dovada că la data de 16.05.2014 a fost depusă o cerere din partea apărătorului ales de a fi încunoștințat de orice act de urmărire penală ce va fi efectuat cu privire la inculpat, fiind făcută dovada transmiterii prin fax către Parchet, cu indicarea concretă a orelor transmiterii cererii, respectiv la ora 13,58 și la ora 14,28 (filele 198-201 dosar u.p.). Cu toate acestea, organele de urmărire penală au început din data de 16.05.2014 să administreze aproape toate probele fără încunoștințarea apărătorului ales, începând cu percheziția și cu toate celelalte probe indicate în scris. Ori, dispozițiile art. 92 alin.5 Cod procedură penală conferă apărătorului inculpatului o garanție suplimentară, putând chiar fi amânată efectuarea percheziției până la sosirea acestuia la fața locului. Pentru aceste considerente solicită excluderea probei. În condițiile art. 102 alin. 4 Cod procedură penală solicită excluderea probelor derivate din aceste probe, fiind probe subsecvente ridicate cu ocazia percheziției, nefiind ridicate în condiții de legalitate. S-a solicitat de asemenea a se dispune excluderea procesului verbal de percheziție a autovehicolului din 15.05.2014 și a probelor subsecvente întocmite. Astfel, cu privire la orele efectuării percheziției se face dovada că cheia autoturismului a fost predată la o anumită oră, iar din alte acte rezultă că inculpatul se afla la aceeași oră într-un alt loc, în custodia organelor de poliție.
De asemenea s-a solicitat excluderea ordonanței de luare a măsurii sechestrului asigurator cu privire la imobilul proprietatea inculpatului, actele fiind produse în condiții de nelegalitate nefiind stabilită valoarea bunului pe de o parte, iar pe de altă parte aplicarea măsurii nu a fost comunicată la domiciliul unde locuia efectiv inculpatul astfel că a fost privat de posibilitatea contestării acesteia.
S-a solicitat excluderea declarației inculpatului aflată la filele 216-218 dosarul de urmărire penală.
3. Cu privire la excepțiile invocate de apărătorul ales al inculpatului B. R., reprezentantul parchetului a arătat că dispozițiile art.201 Cod procedură penală menționează că delegarea poate fi dată unui organ ierarhic superior, iar acest text de lege nu prevede posibilitatea efectuării unui singur act, ci se referă la individualitatea lor, iar procurorul de caz a menționat de altfel identificarea martorilor. Din cuprinsul ordonanţei de delegare din data de 16.05.2014 rezultă fără echivoc că au fost indicate actele de urmărire penală pe care urmau să le îndeplinească organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, respectiv identificarea şi audierea de martori, ridicarea de înscrisuri, obiecte şi imagini video. Nu a considerat necesară indicarea nominală a poliţiştilor cărora li s-a acordat delegarea. În ceea ce privește înregistrările, s-a arătat că acestea nu s-au deteriorat, cu atât mai mult cu cât percheziţia la care s-a făcut referire a avut loc în prezența apărătorului ales, a proprietarului imobilului în care a avut loc aceasta, activitate care a fost filmată și necontestată, deci legală.
Referitor la dispozițiile art. 107 alin. 1 Cod procedură penală referitoare la audierea inculpatului, nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au semnalat probleme de ordin medical, acestea putând eventual avea efect asupra fondului cauzei însă fără a face obiectul unor discuții în procedura camerei preliminare, considerente pentru care s-a solicitat respingerea excepțiilor.
De asemenea în răspunsul formulat în scris de către reprezentantul parchetului s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 385/P/2014 din 13 noiembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B. R. şi C. N.-C. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188-189 lit. a) Cod penal şi, respectiv, complicitate la acesta.
Astfel, în data de 2 decembrie 2014, inculpatul C. N.-C. a depus la judecătorul de cameră preliminară o cerere prin care a solicitat excluderea de la dosarul cauzei a unor mijloace de probă ca fiind nelegale, dat fiind că acestea ar fi fost administrate fără ca avocatul ales al inculpatului să fi fost încunoştiinţat cu privire la efectuarea acestor acte de urmărire penală.
În legătură cu această cerere a inculpatului C. N.-C. se arată că în marea lor majoritate, toate mijloacele de probă a căror excludere se solicită privesc pe inculpatul B. R., în sensul că acestea demonstrează săvârşirea infracţiunii de către acest inculpat. La efectuarea percheziţiei domiciliare din data de 16.05.2014 a fost prezent avocatul ales al inculpatului B. R., în locuinţa căruia s-a şi efectua percheziţia, fără ca acest avocat să invoce vreo pretinsă încălcare a drepturile clientului lui. În aceste condiţii, cu atât mai puţin se poate susţine că i-ar fi fost aduse vătămări ale drepturilor procesuale inculpatului C. De asemenea, şi la audierea altor martori ale căror declaraţii s-a solicitat a fi înlăturate ca nelegale, a asistat avocatul ales al inculpatului B.: audierea martorei M. V. în data de 19.05.2014. În ceea ce priveşte procesele-verbale de vizionare a imaginilor din data de 19.05.2014, s-a constatat că acestea privesc din nou activitatea infracţională a inculpatului B. Deşi a invocat-o, inculpatul nu a dovedit care este vătămarea ce i-a fost adusă drepturilor şi cum anume s-a produs aceasta, vătămarea neputând decurge exclusiv din efectuarea unui act de urmărire penală fără ca un avocat al unei părţi să fie încunoştiinţat. Vătămarea nu se poate suprapune noţiunii de probă în defavoare ci trebuie să fie o probă astfel administrată încât să se fi cauzat în mod evident o vătămare care, în plus, trebuie să nu poată fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Ori, niciuna din probele administrate nu a cauzat o astfel de vătămare a unor drepturi procesuale în condiţiile în care la efectuarea majorităţii actelor probatorii a fost prezent un alt avocat, care nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a probei.
S-a constatat că vătămarea nu este indicată şi dovedită, făcându-se doar aprecieri de ordin general de formă: lipsă avocat – nulitate act. Ori, vătămarea trebuie dovedită şi trebuie să decurgă din chiar modul cum a fost administrată acea probă, iar nu din conţinutul probatoriu al acesteia, respectiv dacă îi este sau nu defavorabilă. De altfel, imaginile surprinse de camerele de supraveghere pot fi oricând vizionate, astfel că ele nu au putut cauza o vătămare care să nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea proceselor-verbale de vizionare. De asemenea, trebuie avut în vedere că în intervalul 16.05 – 19.05.2014, inculpatul C. a fost asistat de avocatul ales N. R., conform împuternicirii avocaţiale nr. xx/16.05.2014, dar acesta nu a solicitat să asiste la efectuarea actelor de urmărire penală, astfel că pentru intervalul de timp menţionat nu se poate susţine că s-ar fi cauzat vreo vătămare a drepturilor procesuale ale inculpatului.
– în ceea ce priveşte aspectele de nelegalitate invocate în legătură cu efectuarea percheziţiei autoturismului inculpatului din data de 15.05.2014, se arată că percheziţia a început la ora menţionată (ora 20.30), în lipsa proprietarului care încerca să fugă din ţară, dar activitatea iniţială s-a rezumat doar la examenul exterior al autoturismului, după care percheziţia în interiorul autoturismului a continuat în prezenţa proprietarului adus la sediul poliţiei.
– în ceea ce priveşte modalitatea de audiere a inculpatului C. în data de 20 mai 2014, prin faptul că au fost respectate dispoziţiile procedurale cu privire la audierea inculpatului prin formularea de întrebări punctuale, urmate de răspunsurile prin care inculpatul înţelegea să invoce dreptul la tăcere. La acest drept inculpatul poate renunţa oricând şi poate fi exercitat şi parţial, în sensul că inculpatul poate alege să nu răspundă la anumite întrebări şi să răspundă la altele, ceea ce inculpatul a şi făcut cu ocazia acelei audieri.
Din modul de formulare a art. 282 alin. 3 Cod procedură penală, a rezultat că nulitatea relativă nu se poate invoca până la un unic moment procesual (cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. 4), ci în cursul sau imediat după efectuarea actului şi, doar în măsura în care anumite acte au fost efectuate înainte de emiterea rechizitoriului, s-a prevăzut ca termen limită cel de la alin. 4 lit. a), pentru a i se da părţii posibilitatea să conteste şi aceste acte. Ori, în speţă, deşi inculpatul a formulat în cursul urmăririi penale multiple cereri în faţa procurorului şi a judecătorului de drepturi şi libertăţi (cu ocazia cererilor de revocare a controlului judiciar ori cu ocazia dispunerii de către judecător a prelevării de probe biologice), nu a invocat imediat nulitatea actelor de urmărire penală.
În ceea ce priveşte excepţiile ridicate de inculpatul B. R., zis „N.”, se arată că, susţinerile inculpatului cu privire la faptul că ordonanţa de delegare nu este legal întocmită întrucât nu individualizează actele de urmărire penală pe care urmau să le efectueze organele de poliţie nu numai că nu corespund realităţii, dar sunt şi lipsite de fundament legal. Astfel, din cuprinsul ordonanţei de delegare din data de 16 mai 2014 a rezultat fără echivoc că au fost indicat actele de urmărire penală pe care urmau să le îndeplinească organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, respectiv identificarea şi audierea de martori, ridicarea de înscrisuri, obiecte şi imagini video.
Contrar susţinerilor inculpatului, dispoziţiile legale evocate nu sunt supuse unei interpretări restrictive, astfel că nu este necesară indicarea expresă a actelor de cercetare ce urmează a fi efectuate de organele de poliţie delegate, fiind suficientă indicarea generică a acestora. Faza de urmărire penală cunoaşte multiple momente operative care implică acţiune imediată din partea organelor de urmărire penală pentru descoperirea probelor, mai ales în situaţiile în care acestea sunt descoperite sau decurg unele din altele, astfel încât nu ar fi posibilă indicarea lor în mod expres pentru simplul motiv că nu sunt cunoscute în întregime la momentul emiterii ordonanţei. Totodată, limitarea acestor acte de cercetare prin menţionarea lor expresă ar fi de natură să conducă la imposibilitatea administrării de îndată a unor probe noi, derivate din cele indicate expres, ceea ce ar putea afecta aflarea adevărului în cauză şi ar lipsi de eficienţă urmărirea penală, (a se vedea încheierea penală nr. 176/CC/2014 din 6 noiembrie 2014 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel O. – Secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 3546/111/2014/a2).
De asemenea, nu s-a înţeles de unde a dedus inculpatul că este necesară indicarea nominal a poliţiştilor cărora li se acordă delegarea, câtă vreme textul art. 201 Cod procedură penală se referă în mod explicit la un organ judiciar (organ sau instanţă de judecată), şi nu la poliţist, procuror sau judecător, nefiind de acceptat, spre exemplu, ca prima delegare să fie dată unui judecător sau procuror indicat nominal prin încheierea sau ordonanţa de delegare.
Aceleaşi argumente susmenţionate cu privire la obiectul delegării rămân valabile şi sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât, fiind vorba de un dosar de tentativă de omor în care se impunea a fi efectuate ample investigaţii de către diverse servicii şi structuri ale poliţiei. Astfel, cum ar fi putut fi desemnat doar câte un poliţist anume din fiecare astfel de serviciu şi cum li s-ar fi putut indica ce martori se impunea să audieze, în condiţiile în care martorii trebuiau căutaţi şi identificaţi.
În consecinţă, câtă vreme a fost respectată competenţa materială de efectuare a actelor de cercetare şi nu au fost realizate de organele de poliţie acte de urmărire cu depăşirea limitelor dispuse prin ordonanţa de delegare emisă de procuror acestea nu sunt afectate de vreo cauză de nulitate şi nu pot fi înlăturate.
În ceea ce priveşte criticile formulate de inculpat referitoare la lipsa încunoşţiinţării apărătorului ales la momentul administrării unor probe, s-a făcut trimitere la argumentele expuse la excepţiile ridicate de inculpatul C. N.
Judecătorul de cameră preliminară, analizând dosarul de urmărire penală a reţinut că:
Obiectul procedurii de cameră preliminară îl constituie potrivit art. 342 Cod procedură penală verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
1.Inculpaţii B. R., zis „N.” – arestat preventiv, C. N.-C., zis „C. A.” au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188-189 lit. a) Cod penal.
2.În ceea ce priveşte legalitatea sesizării instanţei s-a reţinut că rechizitoriul a fost întocmit de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, parchet cu competenţă materială în cauză; a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de către procuror şi cuprinde toate menţiunile impuse de art. 328 din Codul de procedură penală aplicabil la data întocmirii acestuia: 13.11.2014.
3.În ceea ce priveşte legalitatea administrării probelor reţinem că în faza de urmărire penală au fost respectate dispoziţiile legale în această materie. Materialul probator însumează: proces-verbal consemnare a sesizării la 112, ordonanţă de dispunere a cercetării la faţa locului, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, ordonanţă din 15.05.2014 de începere a urmăririi penale in rem, procese-verbale din 15.05.2014 de vizualizare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere şi planşele foto anexate la acestea, proces-verbal din 15.05.2014 de descoperire a autoturismului YY P., ordonanţă din 15.05.2014 de ridicare a imaginilor video de la SC L. SRL (fila 42), declaraţia martorei O. C., declaraţia martorului P. A.-A., declaraţia martorului S. L.-S., proces-verbal din 15.05.2014 de depistare a inculpatului C. în PTF B., declaraţia martorului P. C.-O., ordonanţă din 15.05.2014 de dispunere a percheziţiei asupra autoturismului inculpatului C., proces-verbal din 15.05.2014 de percheziţie a autoturismului şi planşa foto, ordonanţă din 15.05.2014 de dispunere a examinării fizice a persoanei vătămate, ordonanţă din 15.05.2014 de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de C., raport de expertiză medico-legală nr. xxxx/IIia/57 din 15.05.2014, proces-verbal din 15.05.2014 de constatare a examinării fizice, încheierea penală nr. 46/DL/20.05.2014 de validare a examinării fizice, ordonanţă de delegare din 16.05.2014, declaraţii de martori, declaraţiile martorului O. A.-R., declaraţiile martorului B. S.-D., declaraţiile inculpatului B. R., declaraţiile inculpatului M. R., declaraţiile martorului F. A.-S., declaraţia martorei M. V., procese-verbale din xx.05.2014 de vizionare a imaginilor din complexul „L.” şi planşa foto, declaraţiile persoanei vătămate L. M.-D., declaraţia martorului M. A.-C., declaraţiile inculpatului C., declaraţia martorului M. C.-I.-B., proces-verbal de identificare a persoanei de către martorul M. din 21.05.2014, declaraţia martorului cu identitate protejată „I. C.”, proces-verbal de identificare a persoanei de către martorul „I.” din 21.05.2014, raport de constatare criminalistică dactiloscopică nr. xxxxxx/26.05.2014, proces-verbal din 28.05.2014 de vizionare a imaginilor din parcarea Pensiunii „S.” din cartierul V. şi planşa foto, ordonanţă din xx.06.2014 de dispunere a expertizei genetice judiciare, ordonanţă din 23.09.2014 de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului, raport de expertiză genetică judiciară nr. YXX/XXXX/2014 din 22.09.2014 al I. N. M. L. „M. M.”, ordonanţă din 17.10.2014 de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de B. R., procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii lui B. R., ordonanţă din 17.10.2014 de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de B. R., ordonanţă din 17.10.2014 de reţinere a inculpatului B. R., alte acte, procese verbale, înscrisuri, toate aceste probe fiind administrate în condiţii de legalitate.
Referitor la cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul B. R. vizând excluderea declaraţiilor martorilor M. S. C., G. C. N. şi a proceselor verbale de redare a înregistrărilor video, motivate pe împrejurarea că aceste probe au fost administrate de către organul de urmărire penală delegat prin ordonanţa procurorului din data de 16 mai 2015, considerată ca fiind nelegală, datorită utilizării unei formulări prea generale pentru indicarea actelor de cercetare penală pentru care s-a acordat delegarea. Cu privire la procesul verbal de redare a imaginilor video s-a susţinut că acesta excede obiectului delegării.
1. Prin ordonanţa din 16 mai 2015 (fila 95 din dosarul de urmărire penală) s-a dispus în baza art. 201 Cod procedură penală delegarea organului de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor să procedeze la identificarea şi audierea de martori, ridicarea de înscrisuri, obiecte şi imagini video.
Potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură penală organul de urmărire penală poate dispune în condiţiile art. 200 alin 1 şi 2 efectuarea unui act de procedură şi prin delegare.
Potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură penală organul de urmărire penală poate dispune în condiţiile art. 200 alin 1 şi 2 efectuarea unui act de procedură şi prin delegare.
Potrivit art. 324 alin. 3 Cod procedură penală în cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală poate delega organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.
Din analiza textelor susmenţionate nu rezultă că procurorul are obligaţia de a individualiza în concret actul de urmărire penală ce urmează a fi efectuat, fiind suficientă individualizarea acestuia prin indicarea tipului actului de cercetare penală ce urmează a fi efectuat (ex. audiere martori) în caz contrar realizându-se o distincţie pe care textul de lege nu o face.
În ceea ce priveşte întocmirea procesului verbal de redare a înregistrărilor video, acest act nu este expres menţionat în ordonanţa de delegare. În aceste condiţii efectuarea sa de către organul de cercetare penală faţă de împrejurarea că, urmărirea penală trebuia să fie efectuată obligatoriu de către procuror, reprezintă o încălcare a legii de natură să atragă nulitatea relativă, în condiţiile art. 282 Cod procedură penală. Având în vedere însă că prin efectuarea acestui act inculpatul nu a invocat şi dovedit nici o vătămare, nu poate fi sancţionată această încălcare a normei legale prin anularea procesului verbal. Mai mult chiar existând această vătămare, ea poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea actului respectiv prin vizionarea înregistrărilor video şi transcrierea acestora în cursul cercetării judecătoreşti.
2. În ceea ce priveşte cererile şi excepţiile invocate de către inculpatul C. N. vizând excluderea mijloacelor de probă administrate cu încălcarea dreptului la apărare a inculpatului prin aceea că deşi la data de 16.05.2014 a fost depusă o cerere din partea apărătorului ales de a fi încunoştiinţat de efectuarea oricărui act de urmărire penală ce va fi efectuat cu privire la inculpat, organul de urmărire penală în data de 16.05.2014 a început să administreze aproape toate probele fără încunoştiinţarea apărătorului ales. Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a efectuat şi o percheziţie domiciliară, aspect faţă de care se susţine că disp. art. 92 alin. 5 Cod procedură penală conferă încă o garanţie suplimentară putând fi chiar amânată efectuarea percheziţiei până la sosirea acestuia.
Prin ordonanţa din 15.05.2014, ora 23.50 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul C. N. C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 48 rap. la alin. 32 rap. la alin. 188 – 189 lit. a) Cod penal (fila 85 din dosarul de urmărire penală).
La fila 198 din dosarul de urmărire penală se află cererea apărătorului ales al inculpatului de studiu a dosarului şi încunoştiinţarea despre efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu înregistrarea la parchet la data de 19.05.2014 şi transmisă prin fax la data de 16.05.2014 ora 13:58 (zi de vineri).
Potrivit art. 92 Cod procedură penală în cursul urmăririi penale suspectul sau inculpatul are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, sens în care apărătorul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală. Alineatul 5 al aceluiaşi act prevede că în ziua efectuării percheziţiei domiciliare încunoştiinţarea prevăzută la alin. 2 se poate face şi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează a fi percheziţionată.
Potrivit art. 281 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală constituie nulitate absolută încălcarea dreptului la apărare prin efectuarea unui act de urmărire penală fără ca suspectul sau inculpatul să fie asistat de avocat, atunci când asistenţa este obligatorie. Per a contrario orice altă încălcare a dreptului la apărare constituie nulitate relativă, conform art. 282 Cod procedură penală care presupune dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Inculpatul nu a indicat nici o vătămare concretă, iar administrarea unui mijloc de probă fără participarea apărătorului ales, chiar dacă produce o vătămare nu conduce automat la sancţiunea anulării, dacă există posibilitatea ca vătămarea să poate fi înlăturată în alt mod respectiv prin readministrarea probei în cursul cercetării judecătoreşti. În ceea ce priveşte efectuarea percheziţiei domiciliare, acest act procesual nu poate fi refăcut însă nu s-a invocat şi nici nu s-a dovedit o vătămare concretă a intereselor inculpatului.
În ceea ce priveşte ordonanţa de instituire a sechestrului asigurator s-a reţinut că această măsură procesuală nu poate fi contestată în procedura de cameră preliminară, legea reglementând în art. 250 Cod procedură penală o procedură specială de contestare a acesteia.
În raport cu cele mai sus menţionate, judecatorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală a respins cererile şi excepţiile privind legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală invocate de inculpatul C. N. C. trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prev. şi ped de art. 48 rap. la art. 32 rap. la art. 188 – 189 lit. a) Cod penal şi de inculpatul B. R., trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art.32 rap. la art. 188 – 189 lit. a) Cod penal.
În baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 385/P/2014 din 13.11.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor privind pe inculpaţii B. R. şi C. N. C., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.
S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii B. R. şi C. N. C.
Împotriva încheierii penale mai sus arătate au formulat contestaţii inculpaţii, solicitând următoarele:
Inculpatul C. N. C. a solicitat admiterea contestaţiei,desfiinţarea încheierii contestate şi excluderea de la dosarul cauzei, ca fiind nelegal obtinuţe, a următoarelor mijloace de probă: procesul verbal de percheziţie domiciliară din 16.05.2014, declaraţiile martorilor M. V., P. B. I. şi M. A. C. din 19.05.2014, procesele verbale de vizionare a imaginilor din 19.05.2015 aflate la filele 172-175 dosar urmărire penală, declaraţiile de persoană vătămată date de L. M. D. în 19.05.2014 si 1.07.2014, declaraţiile martorului B. R. din 20.05.2014 şi 5.06.2014, declaraţia martorului ameninţat I. C. din 21.05.2014, procesul verbal de identificare a persoanei din 21.05.2014, declaraţia martorului M. G. C. din 22.05.2014, declaraţia martorului G. C. N. din 22.05.2014, declaraţiile martorilor F. A. S. şi B. S. aflate la filele 286 şi 291-292 ale dosarului, procesele verbale de vizionare a imaginilor din data de 28.05.2014 – filele 275-280 dosar urmărire penală, procesul verbal de recoltare a probelor biologice de la partea vătămată L. M. D. din 4.06.2014, procesul verbal de examinare fizică a persoanei vătămate din 19.05.2014 precum şi a mijloacelor de probă derivate obţinute în mod direct din probele mai sus menţionate, respectiv: planşele fotografice obţinute în baza proceselor verbale de vizionare aflate la filele 175-789 dosar urmărire penală, planşele fotografice aflate la filele 276-279 şi 281-283 din, probele materiale ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în mod nelegal în data de 16.05.2014 (5 cozi de topor de lemn, 3 tuburi de spray lacrimogen, un briceag tip fluture, o baionetă, 3 fire de ţigari Kent şi două plicuri de polietilenă, raportul de expertiză genetică judiciară intocmit de INML M. M.,de expertizare a profilului ADN aflat pe cele 5 bâte de lemn ridicate nelegal.
S-a mai solicitat excluderea de la dosarul cauzei a procesului verbal de percheziţie a unui autovehicul, încheiat în data de 15.05.2014 şi a probelor derivate obţinute în mod direct din acest proces verbal, respectiv probele materiale ridicate în urma acestei percheziţii şi descrise în procesul verbal şi raportul de constatare criminalistică nr. xxxxxx/26.05.2014 intocmit de IPJ B. Serviciul Criminalistic, a ordonanţei de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului din data de 23.09.2014 şi necomunicată inculpatului precum şi a dovezii de aplicare a sechestrului asigurător seria AB nr. xxxxxxx/25.09.2014 şi a declaraţiei dată de inculpatul C. N. C. din data de 20.05.2014.
În motivarea contestaţiei formulate s-a arătat că la data de 15.05.2014 s-a dispus de catre procurorul de caz începerea urmăririi penale in rem pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.32 raportat la art.188-189 litera a) Cod penal constând în aceea că în data de 15.05.2014 un grup de 4 persoane l-au atacat şi lovit cu bâte pe partea vătămată L. M. D., cauzându-i mai multe leziuni corporale.
Prin ordonanţa din 15.05.2014, orele 23:50 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la fapta mai sus menţionată faţă de inculpatul C. N. C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat, la data de 16.05.2014 dispunându-se punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru această infracţiune, prin procesul verbal incheiat în data de 16.05.2014, orele 00:15 aducându-i-se acestuia la cunostinţă calitatea de inculpat.
La data de 16.05.2014 orele 13,58 şi 14,20 apărătorul ales al inculpatului a înregistrat la sediul organului de urmărire penală, prin fax, o cerere prin care a solicitat să fie incunoştiinţat de efectuarea oricarui act de urmărire penală pentru a putea asista la efectuarea acestuia, anexând şi delegaţia avocaţială, cererea fiind înregistrată la organul de urmărire penală doar în data de 19.05.2014.
S-a arătat că pe exemplarul aflat la dosarul cauzei apare menţiunea primirii cereii de către organul de urmărire penală la data de 16.05.2014, orele 13:58.
Cu toate acestea organul de urmărire penală, după începerea urmăririi penale şi după înregistrarea cererii de încunoştiinţare a omis să încunoştiinţeze apărătorul ales al inculpatului cu privire la efectuarea actelor de urmărire penală cu privire la care s-a solicitat excluderea.
Aceste probe şi acte de urmărire penală administrate în cursul urmăririi penale îl privesc în mod direct pe inculpatul C. N. C., fiind principalele mijloace de probă folosite de organul de urmărire penală în susţinerea acuzaţiei formulată împotriva acestuia, materializată prin luarea unei măsuri preventive faţă de el şi trimiterea în judecată a acestuia.
În mod greşit judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor a apreciat că, deşi suntem în prezenţa unei nulităţi reletive nu s-a produs nici o vătămare inculpatului raportat la dispozitiile art.282 Cod procedură penală, având în vedere că s-a încălcat art.10 Cod procedură penală.
În aceste condiţii vătămarea produsă nu poate fi înlăturată prin readministrarea acestor probe cu ocazia cercetării judecatoreşti, instanta neputând complini obligaţia organului de urmărire penală de a administra toate probele cu respectarea dreptului la apărare.
Referitor la procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuată la domiciliul coinculpatului B. R. încheiat în 16.05.2014 s-a arătat că organele de urmărire penală au încălcat dispoziţiile art.92 alin.5 Cod procedură penală care îl obligau să încunoştiinţeze pe apărătorul inculpatului cu privire la efectuarea percheziţiei domiciliare.
Percheziţia s-a desfăşurat între orele 16 şi 18:10 în data de 16.05.2014, deci după ce organele de urmărire penală primiseră cererea de încunoştiinţare formulată de avocatul inculpatului cu atât mai mult cu cât, la data respectivă doar C. N. C. avea calitate de inculpat in cauză, B. R. fiind doar martor.
S-a apreciat că, în măsura în care procesul verbal de percheziţie domiciliară mai sus menţionat a fost nelegal întocmit se impune excluderea probelor materiale ridicate cu ocazia acestei percheziţii domiciliare şi a tuturor celorlalte probe obţinute ca urmare a exploatării obiectelor ridicate de la domiciliul coinculpatului B. R.
Referitor la procesul de percheziţie a unui autovehicul încheiat în data de 15.05.2014 s-a arătat că în conţinutul acestuia se arată că uşile au fost deschise cu cheia luată de la inculpatul C. N., care a fost prins în timp ce incerca să iasă afară din ţară şi adus la sediul IPJ B., unde a participat la efectuarea expertizei autoturismului, precizându-se că percheziţia a început la ora 20:30 şi s-a terminat la ora 23:15, efectuându-se în condiţii de lumină naturală.
Acest lucru nu era posibil atâta vreme cât, conform procesului verbal de depistare încheiat în 15.05.2014 inculpatul a fost depistat la P.T.F. B. la orele 22:00 şi abia ulterior a fost condus la sediul IPJ B.
A arătat inculpatul că ordonanţa de luare a măsurii sechestrului asigurător din 23.09.2014 nu i-a fost comunicată niciodată la adresa pe care a comunicat-o încă de la început organului de urmărire penală, iar autoturismul a fost indisponibilizat fără a i se elibera vreun act doveditor, fiind încălcate dispoziţiile art.250 Cod procedură penală şi art.252 Cod procedură penală care prevăd obligaţia efectuării unei evaluări a bunului sechestrat, ceea ce în cauză nu s-a efectuat.
Inculpatul a arătat că partea vătămată L. M. D. nici macar nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Referitor la vătămarea care i-a fost produsă, inculpatul a precizat că, prin încălcarea dispoziţiilor legale mai sus arătate i s-a încălcat dreptul de proprietate garantat de Constituţie şi dreptul de a o ataca în mod legal.
Deşi a atacat-o ulterior în cursul procedurii de cameră preliminară, contestaţia lui a fost respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la declaraţia dată de inculpatul C. N. C. în data de 20.05.2014 s-a arătat că aceasta a fost obţinută în mod nelegal de către procuror deoarece, deşi inculpatul a arătat că se prevalează de dreptul la tăcere, procurorul a procedat la efectuarea unei audieri de manieră întrebare – răspuns adresate inculpatului.
Deşi la primele trei intrebări este consemnată aceeaşi poziţie a inculpatului, procurorul a continuat să-i pună acestuia intrebări, încalcand astfel dreptul inculpatului la tăcere.
Inculpatul B. R. a solicitat admiterea contestaţiei formulate, desfiinţarea încheierii contestate şi excluderea probelor nelegal administrate şi a actelor de urmărire penală întocmite cu încălcarea legii, respectiv a declaraţiilor martorilor M. G. C., G. C. N., a proceselor verbale de vizionare a imaginilor video – filele 172 – 175, 275 şi 280, a procesului verbal de percheziţie domiciliară din 16.05.2014, a raportului de expertiză genetică judiciară şi a declaraţiei inculpatului.
În motivarea contestaţiei formulate inculpatul a arătat că criticile formulate în faţa judecătorului de cameră preliminară au fost grupate pe trei puncte, în primul rând fiind criticate actele de urmărire penală efectuate de către lucratorii IPJ B. prin delegare ca fiind neconforme, apoi s-a criticat legalitatea procesului verbal de percheziţie domiciliară efectuată în data de 16.05.2014 la locuinţa sa, respectiv a probelor derivate (expertiza genetică judiciară şi expertiza unor obiecte ridicate la percheziţie), ultima critică vizând legalitatea procedurii de audiere a inculpatului.
Referitor la prima critică formulată s-a arătat că judecatorul de cameră preliminară a analizat selectiv criticile formulate, omiţând să se pronunţe asupra a două din cele trei puncte ale memoriului formulat şi analizând doar criticile formulate cu privire la activităţile de urmărire penală efectuate de către lucratorii IPJ B. prin delegare dispusă de către procuror.
Judecătorul de cameră preliminară a constatat, în mod similar susţinerilor inculpatului, că delegarea făcută de procuror a fost una globală, nefiind individualizate actele de procedură ce urmau a fi îndeplinite prin delegare, însă a apreciat că nu se impunea arătarea în concret a acestora. Această opinie este contrară atât textului cât şi spiritului legii de procedură penală.
S-a arătat că art. 201 alin.1 Cod procedură penală prevede expres că procurorul poate dispune efectuarea unui act de procedură penală prin delegare, rezultând astfel că delegarea operează pentru un singur act de procedură, în caz contrar s-ar încălca raţiunea pentru care infracţiunile de o gravitate deosebită sunt date în competenţa de urmărire penală a procurorului pentru a nu se ajunge în situaţia ca întreaga activitate de urmărire penală proprie a acestuia să fie efectuată prin delegare de către lucratorii de poliţie judiciară.
Mai mult, în cauză se observă o iniţiativă excesivă a lucrătorilor de ploilţie judiciară care eludează complet cadrele specifice ale urmăririi penale proprii efectuate de către procuror, sens în care s-a arătat că vizionarea şi redarea imaginilor video ridicate nu s-a dispus niciodată de procuror.
A criticat inculpatul şi argumentul judecătorului de cameră preliminară referitor la faptul că încălcările invocate de el ar atrage doar nulitatea relativă şi nu s-a făcut dovada producerii vreunei vătămări. Vătămarea pe care judecătorul de cameră preliminară nu o poate identifica este de domeniul evidenţei şi constă în schimbarea calităţii din suspect în inculpat, luarea măsurii arestării preventive şi chiar actul de sesizare a instanţei a fost întemeiat într-o măsură covârşitoare tocmai pe aprecierea ca valide a actelor de urmărire penală criticate de inculpat.
Vătămarea constă în pierderea stării de libertate şi dobândirea calităţii de inculpat într-un proces penal în care este acuzat de comiterea unei infracţiuni foarte grave.
S-a arătat că, raportat la criticile formulate la punctul doi al memoriului înaintat judecătorului de cameră preliminară se impune a se constata nelegalitatea procesului verbal de percheziţie domiciliară din 16.05.2014 şi a probelor derivate, respectiv a rezultatului expertizei genetice judiciare.
Inculpatul a arătat totodată că au fost încălcate dispoziţiile art.107 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală cu privire la care judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronuntat în nici un fel, deşi în cazul în care s-ar fi dat curs cererii lui de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice, rezultatul acesteia putea influenţa situaţia sa în sensul reţinerii sau nu a vinovăţiei lui.
Examinand contestatiile formulate în cauză din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, curtea a reţinut următoarele:
Inculpaţii B. R., şi C. N.-C. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 32 rap. la art. 188-189 lit. a) Cod penal constând în aceea că, în cursul zilei de joi, 15 mai 2014, în jurul orei 13:00, persoana vătămată L. M.-D., poreclit „C.”, s-a deplasat la sala de sport din incinta complexului comercial „L.” din O. cu prietena sa O. C.
În acele momente, un grup de patru persoane, îmbrăcate în echipament sport, având capul şi feţele acoperite cu glugi şi cagule, s-au apropiat în fugă de persoana vătămată, pe la spate, înarmaţi fiind cu bâte cu lungimea de peste un metru.
Persoana vătămată L. M.-D. s-a întors cu faţa la agresori, dar primul dintre ei i-a aplicat rapid trei lovituri cu bâta în cap, cu intensitate, doborându-l astfel pe L. la pământ. În continuare, alţi doi agresori l-au lovit de mai multe ori pe L. M.-D. cu bâtele peste corp, în timp ce al patrulea agresor l-a speriat.
Situaţia de fapt mai sus menţionată, s-a arătat în rechizitoriu, se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal consemnare a sesizării la 112, ordonanţă de dispunere a cercetării la faţa locului, proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, ordonanţă din 15.05.2014 de începere a urmăririi penale in rem, procese-verbale din 15.05.2014 de vizualizare a imaginilor video surprinse de camerele de supraveghere şi planşele foto anexate la acestea, proces-verbal din 15.05.2014 de descoperire a autoturismului YY P., ordonanţă din 15.05.2014 de ridicare a imaginilor video de la SC L. SRL (fila 42), declaraţia martorei O. C., declaraţia martorului P. A.-A., declaraţia martorului S. L.-S., proces-verbal din 15.05.2014 de depistare a inculpatului C. în P.T.F. B., declaraţia martorului P. C.-O., ordonanţă din 15.05.2014 de dispunere a percheziţiei asupra autoturismului inculpatului C., proces-verbal din 15.05.2014 de percheziţie a autoturismului şi planşa foto, ordonanţă din 15.05.2014 de dispunere a examinării fizice a persoanei vătămate, ordonanţă din 15.05.2014 de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de C., raport de expertiză medico-legală nr. xxxx/IIia/57 din 15.05.2014, proces-verbal din 15.05.2014 de constatare a examinării fizice, încheierea penală nr. 46/DL/20.05.2014 de validare a examinării fizice, ordonanţă de delegare din 16.05.2014, declaraţii de martori, declaraţiile martorului O. A.-R., declaraţiile martorului B. S.-D., declaraţiile inculpatului B. R., declaraţiile inculpatului M. R., declaraţiile martorului F. A.-S., declaraţia martorei M. V., procese-verbale din 19.05.2014 de vizionare a imaginilor din complexul „L.” şi planşa foto, declaraţiile persoanei vătămate L. M.-D., declaraţia martorului M. A.-C., declaraţiile inculpatului C., declaraţia martorului M. C.-I.-B., proces-verbal de identificare a persoanei de către martorul M. din 21.05.2014, declaraţia martorului cu identitate protejată „I. C.”, proces-verbal de identificare a persoanei de către martorul „I.” din 21.05.2014, raport de constatare criminalistică dactiloscopică nr. xxxxxx/26.05.2014, proces-verbal din 28.05.2014 de vizionare a imaginilor din parcarea Pensiunii „S.” din cartierul V. şi planşa foto, ordonanţă din 19.06.2014 de dispunere a expertizei genetice judiciare, ordonanţă din 23.09.2014 de luare a măsurii asiguratorii a sechestrului, raport de expertiză genetică judiciară nr. YXX/XXXX/2014 din 22.09.2014 al I. N. M. L. „M. M.”, ordonanţă din 17.10.2014 de efectuare în continuare a urmăririi penale faţă de B. R., procese-verbale de aducere la cunoştinţă a învinuirii lui B. R., ordonanţă din 17.10.2014 de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de B. R., ordonanţă din 17.10.2014 de reţinere a inculpatului B. R., alte acte, procese verbale, înscrisuri.
Totodată, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.
Referitor la excepţiile invocate de către inculpatul C. N. C., judecătorul de cameră preliminară a reţinut că, prin ordonanţa din 15.05.2014, ora 23.50 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul C. N. C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tentativă de omor calificat prev. şi ped. de art. 48 rap. la alin. 32 rap. la alin. 188 – 189 lit. a) Cod pen. (fila 85 din dosarul de urmărire penală).
La fila 198 din dosarul de urmărire penală de află cererea apărătorului ales al inculpatului de studiu a dosarului şi încunoştiinţarea despre efectuarea oricărui act de urmărire penală, cu înregistrarea la parchet la data de 19.05.2014 şi transmisă prin fax la data de 16.05.2014 ora 13.58 (zi de vineri).
Potrivit art. 92 Cod procedură penală în cursul urmăririi penale suspectul sau inculpatul are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, sens în care apărătorul suspectului sau inculpatului poate solicita să fie încunoştiinţat de data şi ora efectuării actului de urmărire penală.
Alineatul 5 al aceluiaşi act prevede că în ziua efectuării percheziţiei domiciliare încunoştiinţarea prevăzută la alin. 2 se poate face şi după prezentarea organului de urmărire penală la domiciliul persoanei ce urmează a fi percheziţionată.
Potrivit art. 281 alin. 1 lit. f) Cod procedură penală constituie nulitate absolută încălcarea dreptului la apărare prin efectuarea unui act de urmărire penală fără ca suspectul sau inculpatul să fie asistat de avocat, atunci când asistenţa este obligatorie. Per a contrario orice altă încălcare a dreptului la apărare constituie nulitate relativă, conform art. 282 Cod procedură penală care presupune dovedirea unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În speţă instanta poate reaudia martorii indicaţi de către inculpat în prezenţa apărătorului inculpatului astfel că nu se justifică excluderea declaraţiilor acestora.
Inculpatul nu a indicat nici o vătămare concretă, iar administrarea unui mijloc de probă fără participarea apărătorului ales, chiar dacă produce o vătămare nu conduce automat la sancţiunea anulării, dacă există posibilitatea ca vătămarea să poate fi înlăturată în alt mod, respectiv prin readministrarea probei în cursul cercetării judecătoreşti.
În ceea ce priveşte efectuarea percheziţiei domiciliare, curtea a retinut că obiectele ridicate cu ocazia efectuării acesteia nu au dus la obţinerea unor probe referitoare la pretinsa activitate infracţională reţinută în sarcina inculpatului C. N. C., astfel că nu i-a fost produsă acestuia nici o vătămare.
Astfel, s-a constatat că în urma efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului B. R. au fost descoperite şi ridicate 5 cozi de topor care prezentau depuneri de substanţă de culoare roşu deschis, motiv pentru care s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize genetice judiciare pentru a se stabili profilul genetic al acestora.
Din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză a rezultat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. N. C., caracterele genetice din profilul ADN de referinţă al acestuia nu se regăsesc pe aceste urme.
Prin urmare s-a apreciat că nu i s-a produs acestuia nici o vătămare care să impună excluderea acestei probe.
Referitor la percheziţia efectuată asupra autoturismului inculpatului în data de 15.05.2014 s-a teţinut că, din conţinutul procesului verbal încheiat rezultă că autoturismul a fost găsit abandonat pe strada G. din O. de unde a fost transportat la sediul I.P.J. B., uşile fiind deschise cu cheia luată de la inculpatul C. N. C. care fusese prins şi adus la sediul I.P.J. B. Împrejurarea că inculpatul a fost prins la orele 22:00 nu exclude posibilitatea acestuia de a participa la efectuarea percheziţiei, rezultând în mod clar că acesta a fost dus la sediul I.P.J. B., iar percheziţia a durat pana la orele 23:15.În ceea ce priveşte ordonanţa de instituire a sechestrului asigurător s-a reţinut că în mod corect s-a apreciat că această măsură procesuală nu poate fi contestată în procedura de cameră preliminară, legea reglementând în art. 250 Cod procedură penală o procedură specială de contestare a acesteia.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curtii de Apel O. a apreciat că nu se impune nici excluderea declaraţiei dată de inculpatul C. N. în 20.05.2014, întrucat împrejurarea că procurorul a continuat să-i pună acestuia întrebări (după ce inculpatul i-a comunicat că se prevalează de dreptul la tăcere) nu îl obliga pe acesta să îi raspundă, inculpatul având libertatea de a-şi exercita în continuare acest drept, cu atât mai mult cu cât era asistat de apărătorul său, nefăcându-se dovada că procurorul ar fi exercitat presiuni de orice natură asupra acestuia pentru a-l determina să facă declaraţii.
Referitor la excepţiile formulate de inculpatul B. R. cu privire la declaraţiile martorilor M. S. C., G. C. N. şi a proceselor verbale de redare a înregistrărilor video, motivate pe împrejurarea că aceste probe au fost administrate de către organul de urmărire penală delegat prin ordonanţa procurorului din data de 16 mai 2015, considerată ca fiind nelegală, judecătorul de cameră prliminară a reţinut că potrivit art. 324 alin. 3 Cod procedură penală în cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală poate delega organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.
Din coroborarea textelor legale mai sus arătate s-a constatat că procurorul poate delega organele de urmărire penală să efectueze mai multe acte de urmărire penală, nefiind limitat la un singur act de urmărire penală, aşa cum s-a susţinut de către inculpat, şi nici obligat să emită ordonanţa de delegare separat pentru fiecare din actele de procedură a căror efectuare urmează să o delege organelor de urmărire penală.
La fila 95 din dosarul de urmărire penală se găseşte ordonanţa din 16 mai 2015 prin care procurorul de caz a dispus în baza art. 201 Cod procedură penală delegarea organului de cercetare penală din cadrul I.P.J. Bihor să procedeze la identificarea şi audierea de martori, ridicarea de înscrisuri, obiecte şi imagini video, din lecturarea acesteia constatând-se că procurorul a indicat tipul actului de cercetare penală ce urmează a fi efectuat (ex. audiere martori).
Referitor la întocmirea procesului verbal de redare a înregistrărilor video (act ce nu este expres menţionat în ordonanţa de delegare) de către organul de cercetare penală deşi urmărirea penală trebuia să fie efectuată obligatoriu de către procuror, în mod corect s-a reţinut de judecătorul de cameră preliminară că inculpatul nu a invocat şi dovedit nici o vătămare, precum şi faptul că, chiar existând această vătămare, ea poate fi înlăturată în alt mod decât prin desfiinţarea actului respectiv prin vizionarea înregistrărilor video şi transcrierea acestora în cursul cercetării judecătoreşti.
În ceea ce priveşte critica privind nelegalitatea efectuării percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului fără ca avocatul inculpatului C. N. să fi fost încunoştiinţat despre efectuarea acesteia deşi solicitase anterior să participe la efectuarea oricarui act de urmărire penală, judecatorul de cameră preliminară din cadrul curţii a reţinut că lipsa apărătorului inculpatului C. N. de la efectuarea percheziţiei nu este de natură să cauzeze o vătămare drepturilor procesuale ale inculpatului B. R.
Astfel, s-a constatat că la data de 16.05.2014 în cauză se dispusese, prin ordonanţa din 15.05.2014 începerea urmăririi penale in rem pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat şi, în aceeaşi zi, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspectul C. N. C., cu privire la care, în data de 16.05.2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, conform ordonanţei aflată la fila 29 a dosarului.
La momentul efectuării percheziţiei domiciliare inculpatul B. R. avea doar calitatea de martor în cauză, acesta dobândind calitate de suspect doar în data de 17.10.2014.
Excluderea este o sancţiune procesuală specifică, aplicabilă în materia probelor administrate cu încălcarea principiului legalităţii, loialităţii. Această sancţiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, de sancţiunea nulităţii ce se aplică numai actelor procesuale sau procedurale.
Excluderea probelor se poate dispune în cazul în care constată o încălcare substanţială şi semnificativă a unei dispoziţii legale privind administrarea probatoriului care, în imprejurarile concrete ale cauzei, face ca menţinerea mijlocului de probă astfel administrat să aducă atingere caracterului echitabil al procesului penal.
Art. 102 alin.1 Cod de procedură penală prevede în mod explicit că probele obţinute prin tortură, precum şi probele derivate nu pot fi folosite în procesul penal.
Articolul 102 alin.2 si 3 Cod procedură penală prevăd că probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal, nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată determinând excluderea probei.
Legiuitorul a instituit astfel prezumţia absolută că va fi adusă întotdeauna atingere caracterului echitabil al procesului penal în condiţiile în care probele sunt obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante, în timp ce, în cazul probelor obţinute în mod nelegal, acestea vor fi excluse doar dacă actul prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe ori prin care aceasta a fost administrată este lovit de nulitate absolută ori relativă.
În expunerea de motive a noului Cod de procedură penală se arată că instituţia excluderii probelor nelegal sau neloial administrate cunoaşte o reglementare detaliată, fiind însuşită teoria legitimităţii, care plasează dezbaterea într-un context mai larg, având în vedere funcţiile procesului penal şi ale hotărârii judecătoreşti cu care acesta se finalizează. Având în vedere natura acestei instituţii (preluată în sistemul de drept continental din tradiţia common-law), precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, mijloacele de probă administrate cu încălcarea dispoziţiilor legale pot fi în mod excepţional folosite dacă prin aceasta nu se aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal în ansamblu. Probele obţinute prin tortură, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
Potrivit art.158 alin.1 Cod procedură penală percheziţia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, text de lege faţă de care s-a apreciat că efectuarea percheziţiei domicilare se poate încuviinţa doar pentru faptele care fac obiectul unui proces penal şi pentru persoanele în legatură cu acesta.
Pe de altă parte curtea a reţinut că, la data la care a fost încuviinţată efectuarea percheziţiei domicilare în cauză era începută urmarirea penală in rem pentru infracţiunea de tentativă de omor, iar inculpatul C. N. avea calitatea de suspect în cauză.
Lipsa apărătorului inculpatului C. N. nu este de natură a provova o vătămare inculpatului B. R. întrucât acesta nu era asistat şi el de avocatul angajat de inculpatul C., nefiind încălcat dreptul la apărare al acestuia.
Referitor la criticile privind nerespectarea de către procuror a dispoziţiilor art.107 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală (procurorul nu a stabilit situaţia personală a inculpatului privitoare la starea de sănătate mentală), curtea a reţinut că la data aducerii la cunostinţa acestuia a calităţii de suspect şi a celei de inculpat, acesta a fost asistat de către aparatorul său ales, iar la dosarul cauzei nu existau dovezi că inculpatul ar suferi de boli psihice şi existenţa acestora nu a fost adusă în vreun fel la cunostinţa procurorului.
Fata de starea de fapt şi de considerentele mai sus expuse în baza art. 347 Cod procedură penală au fost respinse contestaţiile formulate de inculpaţii C. N. C. şi B. R. împotriva încheierii penale nr.16/2.02.2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Bihor, care a fost menţinută în întregime.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.
