ÎNCHIDEREA PROCEDURII REORGANIZĂRII
JUDICIARE ŞI FALIMENTULUI. TEMEI JURIDIC.
RADIERE.
Art.130, art.131 şi art.140 din Legea
nr.64/1995
Inexistenţa bunurilor în patrimoniul falitei dă dreptul
judecătorului-sindic să închidă procedura reorganizării judiciare
şi a falimentului, în baza art.130 din Legea specială, fără a
putea, însă, să dispună şi radierea societăţii.
Această măsură nu împiedică executarea hotărârii
obţinute în baza art.137 din Legea nr.64/1995.
(Decizia nr.922/R-C/27 mai 2005)
Prin sentinţa nr.150/COM/2005 judecătorul-sindic al
Tribunalului Vâlcea a dispus distribuirea sumelor obţinute prin valorificarea
bunurilor debitoarei-falite, conform planului întocmit de lichidator, a închis
procedura în condiţiile art.131 alin.2 din Legea nr.64/1995 şi a dispus radierea
societăţii.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din valorificarea
bunurilor debitoarei s-a obţinut suma de 1.461.600 lei, care a fost distribuită,
că hotărârea de antrenare a răspunderii personale a administratorului nu poate
fi pusă în executare, pentru că acesta nu deţine bunuri în averea personală, şi
că falita nu are alte active.
Recursul creditoarei D.G.F.P. Vâlcea a fost admis şi s-a modificat
în parte sentinţa în sensul că s-a schimbat temeiul închiderii procedurii şi s-a
înlăturat măsura radierii.
Instanţa de recurs a reţinut că temeiul închiderii procedurii
reorganizării judiciare şi a falimentului era, în cauză, reprezentat de dispoziţiile
art.130 din Legea nr.64/1995, potrivit cărora judecătorul sindic poate dispune
închiderea procedurii atunci când nu există bunuri în averea debitorului sau
acestea sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi nici
un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare.
Prevederile art.131 alin.2 din acelaşi act normativ se referă la
situaţia în care au fost distribuite fondurile sau bunurile din averea debitorului
şi fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În aceste condiţii,
judecătorul sindic va dispune şi radierea societăţii.
Se are în vedere, aşadar, situaţia în care au fost plătiţi toţi creditorii
şi chiar au mai rămas fonduri care se depun la bancă, iar radierea societăţii
este pe deplin justificată, nemaiexistând raţiunea continuării nici parţiale a
personalităţii sale juridice.
În cauză, însă, suma mică obţinută din valorificarea bunurilor
falitei nu a fost în măsură să acopere nici cheltuielile administrative şi, cu atât
mai mult, pretenţiile creditorilor. Temeiul închiderii nu poate fi decât art.130
din Legea nr.64/1995, unde nu se mai prevede măsura radierii tocmai pentru
că, în perioada ulterioară acestei decizii, în contul debitoarei, pot intra diferite
sume, eventual prin executarea hotărârii pronunţate în condiţiile art.137 din
lege şi care pot fi distribuite creditorilor neplătiţi.
Măsura închiderii procedurii nu face imposibilă executarea acestei
hotărâri de antrenare a răspunderii personale faţă de dispoziţiile art.140 alin.2
din Legea nr.64/1995 şi în condiţiile în care nu s-a dispus radierea societăţii.
Dispoziţiile art.140 alin.2 din lege potrivit cărora, după închiderea
procedurii, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de
executorul judecătoresc, constituie o excepţie de la regula instituită de art.135,
conform căreia, prin închiderea procedurii, toate persoanele ce au participat la
aceasta sunt descărcate de obligaţii.