Greşita stabilire a situaţiei de fapt, ca urmare a ignorării probelor
făcute cu privire la condiţiile materiale ce se oferă minorei pentru
a se stabili care din părinţi sunt mai îndreptăţiţi să crească copilul
minor (aplicarea art. 304 pct.9 din Codul de procedură civilă)
Recurenta invocă printre nemulţumirile sale, greşita
stabilire a situaţiei de fapt, ca urmare a ignorării probelor făcute
cu privire la condiţiile materiale ce le oferă copilului.
Între aceste dovezi, unele au fost avute în vedere de către
instanţa fondului, fără ca tribunalul, însă, să arate pentru care
motive înţelege să le înlăture.
Astfel, chiar dacă critica nu poate fi avută în vedere în
materia recursului ca o încălcare a fostelor dispoziţii ale art.304
pct.10 şi 11 Cod procedură civilă, ea însă trebuie privită prin cele
ale dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, câtă vreme
legiuitorul impune judecătorului a înlătura motivat dovezile pe care
partea înţelege să le folosească în probarea afirmaţiilor sale.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, cu autorizaţia de
construire depusă în faţa instanţei de recurs, recurenta a
suplimentat depoziţiile martorilor care au arătat că aceasta deţine o
locuinţă în construcţie, în fază de finalizare prin exterior, în
vreme ce, în interior era deja locuită de către alţi membrii ai
familiei reclamantei, situaţie reţinută şi de ancheta socială.
Instanţa de apel nu a stabilit în concret situaţia
de
fapt cu privire la această locuinţă a reclamantei, care pretinde că
doreşte să crească pe minoră în ea, ceea ce ar echivala condiţiei
avută în vedere în apel a existenţei unei case cu grădină, astfel că
tribunalul nu s-a pronunţat asupra fondului susţinerilor acesteia.
Pentru aceste motiv se impune casarea deciziei şi
trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
(Decizia civilă nr.1231/R-CM din 14 iulie 2009)
