APEL. ANALIZAREA DISPOZIŢIILOR LEGII NR.10/2001 ÎN
RAPORT DE DISPOZIŢIILE LEGII NR.247/2005 ÎN
PRIVINŢA MĂSURILOR REPARATORII CE SE CUVIN
APELANTULUI. MODALITATE.
Titlul VII al Legii nr.247/2005
În mod greşit s-a pronunţat prima instanţă, reţinând că
În mod greşit s-a pronunţat prima instanţă, reţinând că
măsurile reparatorii care se cuvin apelantului-contestator trebuiesc
măsurile reparatorii care se cuvin apelantului-contestator trebuiesc
analizate în raport cu dispoziţiile Legii nr.10/2001 până la
modificarea Legii nr.247/2005, deoarece pe de o parte dispoziţia
emisă de către intimaţi s-a pronunţat la data de 10.11.2005 când
intrase în vigoare această lege, iar pe de altă parte, Titlul VII al
Legii nr.247/2005 este de imediată aplicabilitate.
(Decizia civilă nr.286/A/14 decembrie 2006 pronunţată de Curtea
de Apel Piteşti)
Constată că, prin acţiunea civilă înregistrată la 16 decembrie
2004, astfel cum a fost completată, M.F. a formulat în contradictoriu cu
intimaţii Primăria Municipiului Piteşti, Primarul Municipiului Piteşti şi
Municipiul Piteşti – reprezentat prin Primar, contestaţie împotriva
dispoziţiei nr.34097/2005, emisă de Primarul Municipiului Piteşti – T.P.,
solicitând anularea acesteia şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru
imobilul – teren şi construcţii situat în Piteşti, str.Doamna Bălaşa nr.16 şi
str.Şerban Vodă nr.17, cu obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de
judecată.
În motivare, s-a arătat că prin notificarea înregistrată sub
nr.2663/16903/30.10.2001, autoarea contestatorului, A.M., a solicitat
acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de 1.000.000.000 lei Rol,
pentru imobilul mai sus menţionat.
Prin dispoziţia a cărei anulare se solicită, cererea autoarei a
fost respinsă, cu motivarea că, întrucât imobilul a fost preluat în
proprietatea statului prin naţionalizare, aceasta are dreptul numai la
măsuri reparatorii prin echivalent.
Măsura dispusă este nelegală şi netemeinică, iar în cauză erau
întrunite condiţiile acordării de despăgubiri băneşti pentru următoarele
motive:
– imobilul a fost preluat prin naţionalizare, dar fără titlu,
întrucât autoarea făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la
naţionalizarea dispusă în baza Decretului nr. 92/1950;
– notificarea trebuia soluţionată în raport cu prevederile legale
în vigoare la data formulării ei şi nu în raport cu dispoziţiile Legii nr.
10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Or, în aplicarea principiului neretroactivităţii legii civile şi în
conformitate cu dispoziţiile art.1 alin.2 din Legea nr. 10/2001 – în forma
iniţială, pentru imobilul în discuţie, autoarei i se cuveneau despăgubiri
băneşti şi nu măsuri reparatorii prin echivalent.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, nu îi poate fi imputabilă nici
acesteia, nici contestatorului, neîndeplinirea de către intimaţi a obligaţiei
de a soluţiona notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art.23
alin.1 din Legea nr.10/2001 – nemodificată.
Prin notificarea înregistrată sub nr.2663/16903/30.11.2001
A.M., în calitate de moştenitoare a defunctului soţ A.P.A., a solicitat
Prefecturii Judeţului Argeş acordarea de despăgubiri băneşti în sumă de
un miliard lei ROL, pentru casa şi terenul preluate abuziv, situate în
Piteşti, Strada D-na Bălaşa nr.16, şi Strada Şerban Vodă, nr. 17, judeţul
Argeş.
Potrivit certificatului de deces (fila 78) A.M. a decedat la data
de 05.03.2002, iar contestatorul, în conformitate cu certificatul
nr.141/6.09.2002 este moştenitorul acesteia, în calitate de legatar
universal.
Imobilul în discuţie, astfel cum rezultă din Foaia de Date
Pentru Cartea Funciară (fila 48-50), eliberată de Direcţia Judeţeană Argeş
a Arhivelor Naţionale sub nr. 1437/2001, compusă din suprafaţa de 234
m.p. teren şi un corp de casă având pivniţă, parter şi etaj, cu destinaţia de
magazin, prăvălie şi locuinţă, a fost proprietatea lui A.A., dobândit în
baza actului de vânzare-cumpărare autentificat la Tribunalul Ilfov sub nr.
43870/1937 şi transcris sub nr. 6907/1937.
Prin Decretul nr.92/1955, imobilul compus din patru
apartamente situat în Piteşti, Strada Şerban Vodă, Nr. 17, Strada D-na
Bălaşa nr.16, proprietatea lui A.A. a fost naţionalizat (fila 54).
În cauză, nu s-a făcut dovada că A.A. sau autoarea
contestatorului făceau parte din categoriile socio-profesionale, exceptate
de la naţionalizare prevăzute la art. II din decretul nr. 92/1950.
Prin sentinţa civilă nr.66 din 18 aprilie 2006, pronunţată de
Tribunalul Argeş – Secţia civilă, s-a admis în parte contestaţia
completată, formulată de contestator şi s-a anulat în parte dispoziţia
nr.3497/10.11.2005, emisă de Primarul Municipiului Piteşti şi s-a
constatat că pentru construcţia în suprafaţă totală de 526 mp., în prezent
demolată, situată în fosta str.Şerban Vodă nr.17, judeţul Argeş,
notificarea era îndreptăţită la măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri
băneşti.
S-a menţinut în rest dispoziţia.
Procedând la analizarea notificării şi constatând că în prezent
construcţiile sunt demolate, iar terenul este afectat de amenajări de
utilitate publică , respectiv „Parcul Fortuna”, inventariat în domeniul
public , conform H.C.L. nr.14 /1998, aprobată prin H.G. nr.447/2002,
prin raportul întocmit sub nr. 1111/10.01.2005, iniţial, s-a propus
acordarea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de
privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de
capital, în funcţie de opţiunea notificatoarei, la nivelul sumei de
489.362.519 lei ROL pentru teren şi partea de clădire cu altă destinaţie şi
despăgubiri băneşti pentru partea de clădire destinată locuirii, în valoare
de 189.354.406 lei ROL.
Cu toate acestea, prin dispoziţia a cărei anulare se solicită,
cererea de acordare de despăgubiri băneşti a fost respinsă, cu motivarea
că imobilul a trecut în proprietatea statului prin naţionalizare, situaţie în
care, potrivit prevederilor legale, nu se acordă despăgubiri şi s-a propus,
acordarea pentru terenul în suprafaţă de 243 mp. şi pentru construcţia în
suprafaţă de 526 mp. de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în
titluri de despăgubire.
Dată fiind imposibilitatea restituirii în natură a imobilului, în
întregul său, situaţie de fapt ce nu a fost contestată, problema ce se
impune a fi lămurită în speţă, nu este aceea de a stabili modalitatea de
preluare a imobilului – cu titlu valabil sau fără titlu – ci de a stabili dacă
autoarea şi contestatorul pot să beneficieze de măsuri reparatorii sub
formă de despăgubiri băneşti.
Or, nu numai aplicarea principiului prevăzut de art.1 Cod
civil, potrivit cu care, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere
retroactivă, ci şi aplicarea principiilor prevăzute de art.15 alin.2 şi art.16
alin.1 din Constituţie, potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor,
cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile şi respectiv,
cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi
discriminări, impun concluzia că în speţă, dreptul la acordarea de măsuri
reparatorii trebuie analizată în raport cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001,
până la modificările intervenite prin Legea nr.247/2005, nefiind admisibil
a se crea contestatorului o situaţie mai grea decât cea a altor persoane
îndreptăţite, cărora li s-a soluţionat notificarea în termenul prevăzut de
art.23 alin.1 din Legea nr.10/2001 nemodificată.
În acest context, se apreciază că pentru construcţia cu
destinaţia descrisă în Foaia de Date pentru Cartea Funciară,
contestatorului i se cuvin despăgubiri băneşti, astfel cum rezultă din
dispoziţiile art.24 alin.2 şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor
art. 9 alin.2 din Legea nr.10/2001 nemodificată.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal au
declarat apel contestatorul, precum şi intimaţii Primăria Municipiului
Piteşti, Primarul Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti prin Primar.
Contestatorul a criticat sentinţa instanţei de fond pentru
următoarele considerente:
– Prima instanţă nu motivează în nici un fel hotărârea
pronunţată, ignorând dispoziţiile art.261 Cod procedură civilă, în sensul
că hotărârea pronunţată trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept
care au format convingerea judecătorului, precum şi cele pentru care s-au
înlăturat susţinerile părţilor.
– Sentinţa instanţei de fond este nelegală, deoarece a admis
numai în parte contestaţia, menţinând în parte dispoziţia contestată şi
nesocotind dispoziţiile art.10 din Legea nr.10/2001, în sensul că instanţa
trebuia să se pronunţe şi cu privire la suprafaţa de 243 m.p. teren aferent
construcţiei care nu mai pot fi restituite în natură şi să constate că şi
pentru teren contestatorul se află în situaţia de a primi măsuri reparatorii
prin despăgubiri băneşti.
Intimaţii au criticat sentinţa primei instanţe pentru un singur
considerent şi anume că în mod greşit s-a invocat principiul
neretroactivităţii legii, deoarece Legea nr.247/2005 este de imediată
aplicabilitate şi nu poate fi vorba de o aplicare a legii vechi având în
vedere notificarea anterioară a contestatorului, iar prin soluţia pronunţată
s-ar ajunge la o ultraactivitate a legii, situaţie inadmisibilă.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa apelată prin
prisma motivelor de apel invocate de apelanţii-intimaţi, Curtea va consta
că apelul acestora este fondat pentru următoarele considerente:
analizate în raport cu dispoziţiile Legii nr.10/2001 până la modificarea
Legii nr.247/2005, deoarece pe de o parte dispoziţia emisă de către
intimaţi s-a pronunţat la data de 10.11.2005 când intrase în vigoare
această lege, iar pe de altă parte, Titlul VII al Legii nr.247/2005 este de
imediată aplicabilitate.
În principiu legea nouă se aplică imediat situaţiilor obiective
legale, adică acelora ale căror conţinut şi efecte sunt imperativ stabilite de
legiuitor. Stricto sensu, este avut în vedere momentul intrării în vigoare a
legii noi, iar lato sensu, prezentul şi viitorul, ambele determinate prin
prisma acestui moment şi materializate fie în situaţii juridice care
urmează să existe, să se modifice ori să se stingă, fie în fapte juridice
pendinte ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute.
În speţă, dreptul subiectiv reclamat îşi are fundamentul direct
şi imediat în preluarea abuzivă de către stat a imobilelor pentru care se
pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut.
Efectele viitoare ale acestui raport sunt însă imperativ stabilite
în Titlul VII al Legii nr.247/2005, lege nouă de imediată aplicabilitate,
astfel încât plata acestor măsuri reparatorii urmează regimul de conversie
al acestei legi, iar dreptul la despăgubiri invocat de către contestator este
supus acestei legi.
Cu alte cuvinte, această lege nouă determină imperativ
regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente al imobilelor preluate
abuziv instituind noi proceduri administrative pentru acordarea acestor
despăgubiri.
Astfel, în planul dreptului intertemporal dispoziţiile sunt de
imediată aplicabilitate, imperative, obligatorii, astfel încât legea veche
rămâne fără aplicare.
În concluzie, decizia emisă de către apelanta Primăria
Municipiului Piteşti prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin
echivalent constând în titluri de despăgubiri pentru teren şi construcţie,
este legală.
Faptul că decizia contestată a fost emisă la o perioadă lungă
de timp faţă de notificarea contestatorului nu are relevanţă sub aspectul
acordării măsurilor reparatorii, cu atât mai mult cu cât apelantul-
contestator avea la îndemână o acţiune prin care putea să oblige pe
apelanţii-intimaţi să emită decizia respectivă, în baza dispoziţiilor art.25
alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată.
În ceea ce priveşte apelul declarat de către apelantul-
contestator, acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată şi nu se poate reţine că prima
instanţă a încălcat dispoziţiile art.261 Cod procedură civilă, în sensul că
sentinţa este nemotivată, deoarece din considerentele sentinţei apelate,
rezultă că aceasta cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format
convingerea judecătorului, reţinându-se aplicabilitatea legii vechi, raportat
la data formulării notificării de către apelantul-contestator.
Cea de-a doua critică şi anume aceea prin care se pretinde că
instanţa de fond nu s-a pronunţat şi prin acordarea de măsuri reparatorii,
constând în despăgubiri pentru suprafaţa de 243 m.p. teren aferent
construcţiei preluate în mod abuziv, nu mai urmează a fi analizată,
deoarece prin admiterea apelului declarat de către intimaţi, soluţia a fost
schimbată faţă de considerentele arătate pe larg în apelul acestora.
Faţă de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispoziţiilor
art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul declarat de intimaţi, în sensul
schimbării sentinţei şi pe fond a respingerii contestaţiei.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de contestator.
