REVIZUIREA HOTĂRÂRILOR. CONDIŢII DE EXERCITARE. HOTĂRÂRI ATACABILE.
Art.322 Cod procedură civilă
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care pot fi atacate numai hotărârile prin care s-a
rezolvat fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii, or, în speţă, aşa cum s-a arătat, decizia ce se solicită a fi
revizuită nu a soluţionat în fond pretenţiile revizuientului.
În aceste condiţii, soluţia corectă era aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, cu
motivarea că s-a solicitat revizuirea unei hotărâri ce nu rezolvă fondul litigiului.
(Decizia civilă nr.457/R-CM/27 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru
cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată sub nr.5448/109/2006 pe rolul Tribunalul Argeş, P.M., în contradictoriu cu S.C. C.A.
S.A. Topoloveni, a solicitat revizuirea sentinţei civile nr.2639/7.03.1994 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul
nr.17870/1993.
A arătat revizuientul că decizia de desfacere a contractului de muncă nr.252/1993 emisă de intimată este falsă,
deoarece a fost fundamentată pe înscrisuri la rândul lor false, întocmite în procedura prealabilă emiterii deciziei. Astfel,
adresa nr.501/1993 nu a fost întocmită cu respectarea prevederilor legale, faptele reţinute nefiind imputabile petentului, iar
prin adresa nr.204/1993 s-a reţinut faptul că piesele nu au fost predate, deşi în raportul de poliţie pentru luna octombrie
2003 s-a prevăzut că acestea sunt înscrise în respectivul raport, iar conform notelor de predare nr.15038 şi 15039 din
29.10.1993, rezultă că piesele au fost predate.
Prin încheierea din data de 12.12.2006 a fost admisă în principiu cererea de revizuire şi s-a fixat termen pentru
soluţionarea în fond a cererii.
A reţinut tribunalul că prin rezoluţia din data de 26.06.2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Topoloveni în dosarul nr.276/P/2006 se atestă că nu se poate începe urmărirea penală faţă de P. V., întrucât a intervenit
prescripţia răspunderii penale în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual în emiterea deciziilor nr.252/1993 şi
nr.7/1994. Cum rezoluţia parchetului a fost comunicată la 1.08.2006, iar cererea de revizuire a fost formulată la 4.08.2006,
a concluzionat tribunalul că revizuirea a fost formulată de termenul prevăzut de art.324 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă.
A mai reţinut instanţa că prin decizia civilă nr.534/R/2.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în
dosarul nr.131/46/2006 s-a constatat caracterul fals al deciziei nr.21/1994 emisă de S.C. C.A.S.A. Topoloveni,
dispunându-se reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă şi plata drepturilor
salariale cuvenite.
Prin aceeaşi decizie a curţii de apel s-a reţinut că decizia nr.21/1994 a avut la bază anumite înscrisuri care au
fundamentat cercetarea prealabilă, înscrisuri în legătură cu care instanţa a reţinut că a fost săvârşit un fals intelectual.
Printre aceste înscrisuri s-a aflat şi referatul nr.501/1993, care a stat şi la baza emiterii dispoziţiei nr.252/1993.
În aceste condiţii, tribunalul a concluzionat că sunt îndeplinite cerinţele prealabile pentru formularea cererii de
revizuire, în temeiul art.322 pct.4 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa civilă nr.58/CM/23.01.2007, a fost admisă cererea de revizuire, a fost schimbată sentinţa
nr.2639/7.03.1994 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.17870/1993, în sensul că a fost admisă contestaţia
formulată împotriva deciziei nr.252/11.11.1993 şi s-a constatat caracterul fals al acestei decizii. S-a constatat autoritatea de
lucru judecat în ceea ce priveşte reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă şi
în ceea ce priveşte plata drepturilor salariale. A fost respinsă cererea privind plata daunelor morale.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că decizia nr.252/1993 a fost emisă cu respectarea
dispoziţiilor art.130 alin.2 din vechiul Cod al muncii, în sensul că a fost efectuată procedura prealabilă desfacerii
contractului de muncă .
Decizia de desfacere a contractului de muncă nr.252/11.11.1993, a fost întemeiată pe dispoziţiile art.130 lit.i
din Codul muncii. Această decizie a fost anulată prin decizia nr.7/1994, prin care s-a reţinut că revizuientul a prezentat
certificate medicale din care a rezultat că la data desfacerii contractului de muncă s-a aflat în concediu medical. Prin decizia
nr.21/19.01.1994, reclamantului i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, reţinându-se printre altele că faptele care
au condus la luarea acestei măsuri sunt cele reţinute prin referatele nr.501/40/28.06.1993 şi nr.204/114/3.11.1993, iar
aceste fapte au fost avute în vedere şi cu ocazia emiterii dispoziţiei nr.252/1993.
În ceea ce priveşte aceste două referate, prin decizia irevocabilă nr.534/R-CM/2.11.2006 a Curţii de Apel
Piteşti s-a reţinut că acestea cuprind abateri inexistente în sarcina petentului. Astfel, referatul nr.501/1993, se referă la
consumul nejustificat de materii prime şi materiale (100 becuri), consum ce nu poate fi imputat revizuientului, cu atât mai
mult cu cât se stabiliseră persoanele vinovate. El se referă şi la un ax, în legătură cu care s-a reţinut că nu se fabrica în
unitate, astfel că nu se poate susţine sustragerea acestei piese, care numai a fost reparată în incinta unităţii de către o altă
persoană. De asemenea, referatul nr.204/1993, se referă la nişte raportări fictive, însă piesele – roţi dinţate – au fost
realizate şi raportate întocmai. În concluzie, Curtea de Apel a reţinut că faptele care au întemeiat desfacerea contractului
de muncă fie nu au fost săvârşite de revizuient, fie au fost imputate altor persoane pentru care revizuientul nu era ţinut să
răspundă.
Aceste două referate au stat atât la baza emiterii deciziei nr.252/1993, cât şi la baza emiterii deciziei
nr.21/1994.
A concluzionat tribunalul că, în condiţiile în care asupra caracterului fals al celor două referate s-a statuat
irevocabil de către Curtea de Apel, nu se mai impune reanalizarea lor, iar caracterul fals va fi dobândit şi de decizia care s-a
întemeiat pe asemenea acte.
În ceea ce priveşte cererea de reintegrare şi de plata drepturilor băneşti, tribunalul a reţinut că există autoritate
de lucru judecată, deoarece cele două măsuri au fost deja dispuse prin decizia nr.534/R-CM/2.11.2006 a Curţii de Apel
Piteşti.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, cu motivarea că angajatorul în temeiul
art.269 Codul muncii, răspunde în temeiul normelor şi principiilor civile contractuale, ceea ce înseamnă că în materia
litigiilor de muncă nu există posibilitatea acordării daunelor morale. În subsidiar, chiar dacă s-ar aplica regulile civile
delictuale, tribunalul a constatat că revizuientul nu a făcut dovada acestor daune, în sensul că nu a arătat în ce constau
acestea şi care sunt criteriile minime după care să fie aplicate.
În termen legal intimata S.C. C. A. S.A. Toloveni a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că a fost
pronunţată cu aplicarea greşită a legii, motiv încadrabil în dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
În dezvoltarea recursului s-a arătat că este greşită concluzia primei instanţe privind caracterul fals al referatelor
nr.501/1993 şi 204/1993, concluzie bazată pe supoziţia că prin decizia irevocabilă a Curţii de Apel Piteşti prin care s-a
constatat caracterul fals al deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.21/1994, a fost cercetat şi caracterul fals al
celor două referate.
A mai arătat recurenta că, de altfel, se impunea suspendarea judecăţii în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură
civilă, având în vedere că decizia nr.534/2006 a Curţii de Apel Piteşti a fost atacată cu contestaţie în anulare, iar în cadrul
contestaţiei executarea deciziei respective a fost suspendată.
Analizând sentinţa recurată, în raport de critica adusă, Curtea a constatat că recursul este fondat, pentru
următoarele considerente:
Prin decizia nr.252/1993 emisă de intimată, revizuientului P.M. i-a fost desfăcut contractul de muncă în
temeiul art.130 lit.i Codul muncii. Prin decizia nr.7/11.01.1994 a fost anulată decizia nr.252. Ulterior, prin decizia
nr.21/1994 s-a dispus din nou desfacerea contractului de muncă al contestatorului, această ultimă decizie fiind anulată prin
decizia civilă nr.534/2.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, hotărâre irevocabilă.
Împotriva deciziei nr.252/1993 a formulat contestaţie P.M., cererea sa făcând obiectul dosarului
nr.17870/1993 al Judecătoriei Piteşti. În motivarea contestaţiei s-a arătat că decizia a fost emisă în condiţiile în care
contestatorul s-a aflat internat în spital şi ulterior a fost în concediu medical, concediu urmat de o nouă internare. Prin
sentinţa civilă nr.2639/7.03.1994 pronunţată în dosarul nr.17870/1993 a fost respinsă contestaţia împotriva deciziei
nr.252/1993 ca lipsită de obiect, Judecătoria Piteşti motivând că această decizie a fost anulată prin decizia nr.7/1994.
Rezultă aşadar că prin sentinţa civilă nr.2639/7.03.1994 a cărei revizuire se solicită în prezentul dosarul nu a
fost soluţionată în fond cererea de anulare a deciziei nr.252/1993, instanţa respingând contestaţia ca lipsită de obiect.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care pot fi atacate numai hotărârile prin care s-a rezolvat
fondul pretenţiei ce a fost dedusă judecăţii, or, în speţă, aşa cum s-a arătat, decizia ce se solicită a fi revizuită nu a
soluţionat în fond pretenţiile revizuientului.
În aceste condiţii, soluţia corectă era aceea de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, cu motivarea că
s-a solicitat revizuirea unei hotărâri ce nu rezolvă fondul litigiului.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul şi a modificat
sentinţa, în sensul respingerii cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte cererea formulată în dosarul de recurs privind înscrierea în fals a deciziei nr.21/1994,
intimatul-revizuient a solicitat curţii să se pronunţe asupra competenţei de soluţionare a acestei cereri.
Conform art.180 şi urm. Cod procedură civilă, procedura falsului este o instituţie legată de administrarea
probei cu înscrisuri, iar nu o cerere distinctă (principală, accesorie sau incidentală) care să poată fi soluţionată de sine
stătător, ceea ce înseamnă că ea trebuie soluţionată de instanţa în faţa căreia a fost invocată.
Prin cererea de la fila 135 s-a solicitat de către revizuient înscrierea în fals cu privire la decizia nr.21/19.01.1994, însă cu
privire la falsul acestei decizii s-a pronunţat deja irevocabil Curtea de Apel Piteşti prin decizia nr.534/R-CM/2.11.2006
(filele 73-83 dosar fond), irevocabilă, motiv pentru care cererea revizuientului a fost respinsă.
