Conţinut speţă
Anulare hotărâre de consiliu local
(Tribunalul Bihor – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sentinţa nr.4330/06.06.2013)
Constată că prin cererea înregistrată la data de 29.06.2012, reclamanta P.R.C.O., în contradictoriu cu pârâta COMUNA O., reprezentata prin primar, şi CONSILIUL LOCAL O. a solicitat instanţei să dispună anularea Hotărârii Consiliului local al Comunei O. nr. 4/11.01.2011, pentru motive de nelegalitate in adoptarea ei.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că a încheiat cu primăria Comunei O. contractul de închiriere nr. 5511/02.08.2010, prin care locatorul i-a închiriat un teren ce aparţine domeniului public al comunei O., in suprafaţa de 1.000 mp,
Identificat prin nr cad. 51962, cu scopul de a servi reclamantei pentru desfăşurarea activităţilor de cult. Preţul închirierii a fost de 110 Euro/an, iar durata contractului de închiriere s-a stabilit la 20 ani, cu începere de la data 02.08.2010, pana la data de 01.08.2030.
In baza acestui contract de închiriere, reclamanta a încheiat cu SC P.C.S. SRL un contract de subînchiriere, prin care s-a obligat sa îi cedeze sublocatorului aceasta suprafaţa de 1.000 mp, pentru a edificare construcţiei constând in “corp de clădire pentru instalarea si punerea in funcţiune a incineratorului uman precum si toate dependinţele necesare bunei funcţionar a acestuia”. Termenul convenit a fost de 20 de ani, cu începere de la 11.08.2010 pana la 01.08.2030, având in vedere amploarea si complexitatea investiţiei. In baza acestui contract de subînchiriere s-au început demersurile pentru autorizarea construcţiei, ba chiar s-a început efectiv construcţia.
Pârâta a luat la cunoştinţa despre conţinutul contractului de subînchiriere, si chiar a fost de acord cu constituirea dreptului de superficie asupra imobilului cu nr. cad 51962 in favoarea sublocatorului SC P.C.S. SRL, conform declaraţiei autentificate la BNP B.T.G. sub nr 738/18.08.2010.
La data de 28.01.2012, reclamanta a fost notificată de pârâtă că s-a reziliat contractul de închiriere nr. 5511/02.08.2010 încheiat intre părţi, ca urmare a adoptării HCL O. nr. 4/11.01.2011, acordându-se un preaviz de 30 de zile conform art 9 din contractul de inchiriere.
Motivarea adoptării acestei hotărâri a Consiliului Local O. este, în opinia reclamantei surprinzătoare, respectiv “respectarea si preîntâmpinarea faptelor de încălcare a normelor de convieţuire sociala, a ordinii si liniştii publice astfel cum sunt acestea prevăzute in legea 61/1991, republicata, precum si a altor acte normative incidente”.
Prin Hotărârea nr 59/15.06.2010, Consiliul local al comunei O., in aceeaşi componenta, a aprobat caietul de sarcini pentru închirierea prin licitaţie publica a terenului cu număr cadastral 51962 O., destinat desfăşurării activităţii cultelor religioase, aprobarea contractului cadru de inchiriere a terenului adjudecat la licitaţie conform anexei nr. 2, si mandatarea primarului comunei O. sa semneze contractual de inchiriere cu adjudecatarul licitaţiei. Aceasta hotărâre a Consiliului local a produs efecte juridice, motiv pentru care revocarea ei printr-un act administrativ ulterior nu mai este posibila. Prin adoptarea hotărârii nr. 4 din 11.01.2012 se revoca practic hotărârea de CL anterioara, cu nr. 59, din 15 iunie 2010. Motivele pentru care se revoca hotărârea nr 59 sunt, din cat putem deduce, motive de oportunitate si nu de legalitate.
În opinia reclamantei, revocarea unui act administrativ pentru motive de oportunitate este posibilă doar dacă actul nu a creat drepturi. Există totuşi trei excepţii de la această regulă: când revocarea este autorizată printr-o lege; când este necesară pentru a executa o anulare contencioasă şi când este cerută de chiar cel interesat, cu condiţia să nu-1 pună intr-o situaţie mai puţin favorabilă şi să nu aducă atingere drepturilor terţilor. Dacă actul nu a creat drepturi, revocarea este posibilă, ca regulă generală. Cand actul administrativ a creat deja drepturi, revocarea nu mai este posibila.
Reclamanta îşi exprimă dezacordul faţă de împrejurarea potrivit căreia doar contractual de închiriere al P.R.C. a fost reziliat, iar contractele de închiriere încheiate in condiţii similar de celelalte culte religioase care funcţionează pe raza comunei O. au fost menţinute. Rezilierea doar a contractului de închiriere încheiat cu P.R.C. cu motivarea respectării si preîntâmpinării faptelor de încălcare a normelor de convieţuire sociala, a ordinii si liniştii publice, reprezintă o discriminare inadmisibila, ruşinoasa, incalificabila si neconstitutionala.
In concluzie, întrucat hotărârea nr. 4 adoptata la 11.01.2012 revoca o hotărâre anterioara (59/15.06.2010), pentru motive ce nu ţin de legalitate, nici măcar de oportunitate, cum hotărârea anterioara a produs deja efecte juridice in baza acelei hotărâri încheindu-se un contract civil si întrucat hotărârea nr. 4 înca nu a produs efecte juridice, dar si datorita caracterului discriminatoriu si neconstituţional al acestei hotărâri, solicită admiterea acţiunii astfel cum este formulata.
Pârâta Comuna O. prin Consiliul Local O. şi Primarul comunei O., pe cale de întâmpinare, s-a opus admiterii cererii reclamantei, solicitând respingerea acesteia, ca nefondată.
În argumentarea poziţiei procesuale, se arată că HCL nr. 4 din 11.01.2012 privind aprobarea rezilierii contractului de inchiriere nr. 5511 din 02.08.2010 , încheiat intre Primăria Com. O. si P.R.C. a fost adoptata cu respectarea prevederilor legale . Astfel, după cum rezulta din actele care au stat la baza adoptării acesteia , HCL nr. 4 din 11.01.2012 a respectat procedura de adoptare .precum si dispoziţiile legale in materie.
Insistă asupra prevederilor art. 38 alin. 1 si 2 din Legea 215 / 2001 potrivit cărora Consiliul Local are iniţiativa si hotărăşte in toate problemele de interes local , inclusiv in administrarea , concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publica ale comunei O. Prin umare , atâta timp cat interesul local a impus revocarea acestei hotărâri, Consiliul Local O. este obligat a-si exercita atribuţiile in acest sens.Precizează faptul ca sublocatorul nu a obţinut avizele favorabile de la instituţiile abilitate de lege pentru a realiza lucrarea si nici autorizaţie de construcţie din partea Primăriei O.
Contrar susţinerilor reclamantei, HCL 59/ 2010 nu a produs efecte juridice , deoarece ulterior adoptării acestui HCL sublocatorul avea obligaţia legala de a întocmi întreaga documentaţie ceruta de lege pentru realizarea obiectivului , si abia apoi sa demareze efectiv lucrările . Aceasta faza procedurala, nu a fost însă, finalizata.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei SC P,C.S. SRL, prin care a arătat că susţine cererea de chemare in judecata a acesteia, cererea fiind admisă în principiu, în temeiul dispoziţiilor art.52 C.pr.civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin HCL nr. 4 din 11.01.2012 a Consiliului Local O., s-a aprobat rezilierea contractului de închiriere nr. 5511 din 02.08.2010 , încheiat intre Primăria Comunei O. si reclamanta P.R.C.
Obiectul acelui contract consta în închirierea unui teren ce aparţine domeniului public al comunei O., in suprafaţa de 1.000 mp, identificat prin nr cad. 51962, cu scopul de a servi reclamantei pentru desfăşurarea activităţilor de cult. Preţul închirierii a fost de 110 Euro/an, iar durata contractului de închiriere s-a stabilit la 20 ani, cu începere de la data 02.08.2010, pana la data de 01.08.2030.
Ulterior, reclamanta a încheiat cu intervenienta SC P.C.S. SRL un contract de subînchiriere, prin care s-a obligat sa îi cedeze sublocatorului aceasta suprafaţa de 1.000 mp, pentru a edificare construcţiei constând in “corp de clădire pentru instalarea si punerea in funcţiune a incineratorului uman precum si toate dependinţele necesare bunei funcţionar a acestuia”. Termenul convenit a fost de 20 de ani, cu începere de la 11.08.2010 pana la 01.08.2030, având in vedere amploarea si complexitatea investiţiei.
In baza acestui contract de subînchiriere intervenienta a început demersurile pentru autorizarea construcţiei, ba chiar a început efectiv construcţia.
La data de 28.01.2012, reclamanta a fost notificată de pârâtă că s-a reziliat contractul de închiriere nr. 5511/02.08.2010 încheiat intre părţi, ca urmare a adoptării HCL O.nr. 4/11.01.2011, acordându-se un preaviz de 30 de zile conform art 9 din contractul de închiriere.
Verificând legalitatea HCL 4/2011, din perspectiva criticilor reclamantei şi ale intervenientei, instanţa reţine că nu există nici un motiv care să determine anularea acesteia.
Astfel, analizând documentaţia care a stat la baza acestui act administrativ, se reţine că la adoptarea sa a stat expunerea de motive formulate de către Primar, prin care s-a arătat ca intenţia societăţii interveniente de a edifica pe terenul subînchiriat un crematoriu uman, a fost adusa la cunoştinţa cetăţenilor din satul O., prin intermediul reprezentanţilor cultelor religioase din localitate. Aceştia nu au privit pozitiv respectiva iniţiativă, existând un număr de 1519 de locuitori care şi-au manifestat dezacordul. |
Prin Raportul de specialitate întocmit de secretarul comunei O., s-a luat act de expunerea de motive formulata de Primar şi s-a propus spre aprobare Consiliului Local rezilierea contractului de închiriere.
In vederea respectării si preîntâmpinării faptelor de încălcare a normelor de convieţuire sociala, a ordinii si liniştii publice, astfel cum acestea sunt prevăzute de legea nr. 61/ 91 , in temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. 2 , art. 36 alin. 2 lit. c), d) coroborate cu prevederile alin. 5 lit. a) , alin. 6 lit. a) pct. 7 ale aceluiaşi articol , precum si art. 45 alin. 2 , art. 115 alin. 1 lit.b) din Legea 215/ 2001 , Consiliul Local O. a aprobat rezilierea contractului de închiriere nr. 5511 din 02.08.2010 , in baza art.9 din acelaşi contract, respectiv prin denunţarea unilaterala de către proprietar cu un preaviz de 30 zile adresat chiriaşului.
Sancţiunea rezilierii nu a fost una abuzivă, astfel cum susţin reclamanta şi intervenienta, ci este consecinţa nerespectării de către reclamantă a obligaţiilor ce-i incumbau în temeiul clauzelor contractuale.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 14 din contract, locatorul(reclamanta) va folosi bunul închiriat numai potrivit destinaţiei prevăzute în contract, care, în conformitate cu prevederile art. 3 constă în desfăşurarea de către reclamantă a activităţilor de cult. Ori, subînchirierea imobilului –teren, în vederea construirii unui crematoriu uman, nu este tocmai compatibilă cu desfăşurarea activităţilor de cult, reclamanta nefăcând nici o dovadă în sens contrar.
Întrucât imobilul –obiect al închirierii – constă într-un teren, situat administrativ în cimitirul localităţii O., este evident că reprezentarea pe care au avut-o în vedere ambele părţi în momentul realizării acordului de voinţă, este aceea a amenajării unor locuri de veci. În sprijinul acestui raţionament vin şi dispoziţiile art. 18 din contractul părţilor, potrivit cărora, reclamanta se obliga ca, la expirarea contractului, să restituie locatorului bunul închiriat în aceeaşi stare în care l-a primit, obligaţie pe care nu o putea aduce la îndeplinire în situaţia în care intervenienta ar fi edificat construcţia pe teren.
Nu se poate reţine nici critica potrivit căreia nu ar mai fi posibilă revocarea actului anterior, în condiţiile în care acesta a produs efecte juridice, deoarece prin HCL 4/11.012011 nu s-a revocat expres HCL 59/2010, ci s-a reziliat contractul de închiriere. Este impropriu a considera că timp de 20 de ani cât ar fi durat contractul de închiriere, nu ar fi fost posibilă rezilierea lui, ori denunţarea unilaterală de către pârâtă, decât în condiţiile art. 6 din L.554/2004, pentru motivul că a produs efecte juridice.
De altfel, nici nu se poate reţine că HCL 59/ 2010 a produs efecte juridice, deoarece ulterior adoptării acestui HCL, intervenienta avea obligaţia legala de a întocmi întreaga documentaţie ceruta de lege pentru realizarea obiectivului , si abia apoi sa demareze efectiv lucrările , ori, aceasta faza procedurala, nu a fost finalizata.
Faţă de cele reţinute, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată, iar pe cale de consecinţă, va respinge şi cererea de intervenţie accesorie.
Va constata că pârâţii, deşi au solicitat cheltuieli de judecată, nu au făcut dovada acestora.
