. Recursul declarat de procuror care nu a folosit apelul. Inadmisibilitate.
Dacă sentinţa primei instanţe a fost atacată cu apel
numai de partea vătămată, în urma căruia a fost
schimbat termenul achitării din art.10 lit.a Cod pr.
penală în art.10 lit.b Cod pr.penală, cu aplicarea
art.18/1 Cod penal, rap. la art.91 lit.c Cod penal,
şi s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii
administrative, recursul declarat de procuror, prin care
a solicitat condamnarea inculpatului, este inadmisibil.
(Curtea de Apel Piteşti – decizia penală
nr.405/R din 3 iulie 2007)
Prin sentinţa penală nr.786 din 10 noiembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, în baza art.11 pct.2
lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art.191 Cod penal.
Partea vătămată a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către inculpat şi stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, partea vătămată a formulat plângere penală
împotriva inculpatului, învinovăţindu-l pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.288 şi 291 Cod penal.
Procurorul, constatând că pentru cele două infracţiunii s-a împlinit prescripţia răspunderii penale, a dispus
neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat. Pe aceleaşi considerente, au fost respinse plângerile formulate de părţi
împotriva soluţiei procurorului.
Impotriva soluţiei procurorului, atât petiţionarul cât şi intimatul au formulat plângere la instanţă, care, prin
sentinţa penală nr.844 din 8 noiembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Drăgăşani, le-a respins ca neîntemeiate.
Prin decizia penală nr.464/R din 8 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis recursul declarat de
petiţionar, s-a casat sentinţa şi a fost trimisă cauza la prima instanţă pentru judecarea inculpatului pentru infracţiunea prev.
de art.291 Cod penal.
Tribunalul a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.288 şi 291 Cod
penal, dar că, pentru prima infracţiune, s-a împlinit termenul de prescripţie al răspunderii penale.
După rejudecare, instanţa de fond, ajungând la concluzia că inculpatul nu a comis fapta prevăzută de art.291
Cod penal, în baza art.10 lit.a Cod pr.penală, l-a achitat.
Impotriva acestei sentinţe a declarat apel partea vătămată, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru
greşita achitare a inculpatului.
Prin decizia penală nr.24/A din 5 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis apelul părţii
vătămate, s-a desfiinţat în totalitate sentinţa, s-a înlocuit temeiul achitării din art.10 lit.a în art.10 lit.b Cod pr.penală şi, în
baza art.91 lit.c Cod penal, i s-a aplicat inculpatului sancţiunea amenzii administrative.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că, prin fapta săvârşită de către inculpat, s-a adus o atingere minimă
valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul, care a susţinut că nu a săvârşit fapta, şi procurorul, care
a cerut înlăturarea aplicării art.18/1 şi art.91 lit.c Cod penal, susţinându-se că fapta prezintă pericol social, solicitându-se
condamnarea inculpatului.
Prin decizia penală nr.405/R din 3 iulie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul declarat
de inculpat, s-a casat decizia tribunalului şi s-a menţinut sentinţa.
De asemenea, s-a respins ca inadmisibil recursul procurorului.
Pentru a decide astfel, curtea a apreciat că soluţia instanţei de fond privind achitarea inculpatului în baza art.10
lit.a Cod pr.penală, este corectă.
De asemenea, în mod corect curtea a constatat inadmisibilitatea recursului declarat de procuror, atâta timp cât
acesta nu a folosit apelul, iar în apelul părţii vătămate s-a înrăutăţit situaţia inculpatului, căruia i s-a aplicat o sancţiune cu
amendă administrativă.