Drept civil. Exercitare.
Decretul nr. 31/1954 – art. 3
Drepturile civile recunoscute titularului vor trebui exercitate conform scopului pentru care au fost recunoscute, aceasta fiind o condiţie pentru ca adagiul „qui suo jure utitur, nemini laedit” să-şi găsească aplicabilitatea.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia civilă nr. 138 din 8 februarie 2007, F. Ş
Prin cererea de chemare în judecată ulterior precizată înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr. 732/2004, reclamantul M.N. a solicitat obligarea pârâtei M.Z. la predarea titlului de proprietate, în original, eliberat de Comisia Judeţeană Timiş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor având nr. 5734/69/2.08.1993, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 7,5 ha teren arabil situat în extravilanul comunei P.N., şi, în contradictoriu cu pârâţii M.Z., E.E., M.D. şi P.Z., sistarea stării de indiviziune asupra terenului de 7,5 ha evidenţiat în titlu.
Ca urmare a decesului reclamantului, în cauză a fost introdusă (având aceeaşi calitate procesuală) soţia supravieţuitoare a acestuia, M.M.S.
Prin sentinţa civilă nr. 7098 din 30 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 732/2005, instanţa a respins în tot cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a apreciat că şi pârâta – care deţine titlul – este la fel de îndreptăţită ca şi reclamanta la a-l deţine şi nu se conturează comportamentul abuziv al pârâtei.
Cererea privind sistarea stării de indiviziune a fost respinsă întrucât – condiţie prealabilă a sistării indiviziunii – nu s-au stabilit cotele părţi ce revin părţilor; pe cale de consecinţă, a fost respinsă şi cererea de întabulare în cartea funciară a drepturilor ce ar reveni fiecăreia dintre părţi.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr. 879/A din 16 decembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 8376/2005 apelul a fost respins, instanţa având în vedere, în esenţă, aceleaşi considerente.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei şi a hotărârii primei instanţe în sensul obligării pârâtei M.Z. la predarea titlului de proprietate în original, renunţând să mai critice soluţiile sub aspectul respingerii celorlalte capete de cerere.
În motivare a invocat greşita calificare a comportamentului pârâtei M.Z. câtă vreme atitudinea acesteia o împiedică să procedeze la dezbaterea succesiunii inclusiv după defunctul său soţ.
Pe cale de întâmpinare pârâtul M.D. a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi în baza art.306 alin. 2 C. pr. civ., faţă de dispoziţiile art. 299 şi urm. C. pr. civ., instanţa a reţinut următoarele:
Titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat pe numele reclamantului şi a fratelui său M.D., decedat la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta M.M.S. fiind soţia supravieţuitoare a acestuia.
Corespunde realităţii că, în calitate de moştenitoare a unuia dintre beneficiarii titlului de proprietate, această pârâtă (care nu contestă că ar deţine titlul în original ) are dreptul de a deţine titlul în egală măsură cu reclamanta.
Se observă, însă că, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Decretul nr. 31/1954, drepturile civile pot fi exercitate conform scopului lor economic şi social. O încălcare a acestui principiu se constituie într-un abuz de drept ce trebuie sancţionat ca atare.
În cauza de faţă, antecesorul reclamantei a solicitat a-i fi predat titlul pentru a reglementa situaţia juridică a terenului cuvenit lui şi fratelui său antedecedat de pe urma antecesorului lor comun, M.M., promovând în acest sens şi cererea de sistare a stării de indiviziune.
Este indiferent că, afirmativ, această cerere nu a întrunit condiţiile de admisibilitate (astfel cum au reţinut instanţele) dar, prin ea însăşi, reprezintă exteriorizarea intenţiei reclamantului de a uza de titlu conform unuia dintre scopurile pentru care a fost eliberat: stabilirea cu exactitate a suprafeţei de teren ce i se cuvine cu titlu de moştenire de pe urma defunctului M.M.
Pe de altă parte, pârâţii nu au făcut dovada că ar fi intenţionat să dea titlului o atare utilizare, nu au făcut dovada contrară stării de pasivitate invocate de reclamant.
Mai mult, ca urmare a decesului reclamantului, soţia supravieţuitoare a acestuia este îndreptăţită să folosească titlul inclusiv pentru dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului său soţ.
În consecinţă, deşi atât reclamanta cât şi pârâta au drepturi egale asupra titlului, pasivitatea pârâtei raportată la atitudinea reclamantei (exprimată în dorinţa de a dezbate pe cale notarială succesiunea) echivalează cu un abuz de drept, mai ales că pârâta nu a oferit nici un argument pertinent pentru a-şi justifica refuzul de predare a titlului.
Pentru aceste considerente, cererea de predare a titlului formulată de reclamantă apare ca fiind întemeiată şi va fi admisă ca atare, faţă de dispoziţiile art. 1073 C. civ.
În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere (sistare indiviziune şi întabulare CF) este de observat că, pe calea apelului, reclamanta nu a renunţat expres la a le susţine (formularea unui petit „cu totul subsidiar”, prin care se solicită „admiterea în parte” a apelului neîntrunind condiţiile prevăzute de art. 246 C. pr. civ.), dar în recurs soluţia de respingere a acestor cereri a fost apreciată de reclamanta însăşi ca fiind „pertinentă” şi nici nu a mai fost criticată.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiile art.312 alin.1, 2, 3 Cod pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanţa a admis recursul declarat de reclamantă şi, în consecinţă:
A admis în parte cererea formulată de reclamantul M.N. şi continuată de M.S. împotriva pârâţilor M.Z., E.E., M.D. şi P.Z., astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta M.Z. să predea reclamantei titlul de proprietate
A menţinut soluţia de respingere a capetelor de cerere privind sistare stare indiviziune şi întabulare în cartea funciară.
