Prin cererea înregistrata sub nr.3135/1997 pe rolul Judecatoriei Tg. Jiu, judetul
Dolj, reclamantele C.C. (sotia supravietuitoare a fiului C.N.I.), E.E. (fiica
mostenitoarei directe C.N.) si C.A. (sotia supravietuitoare a fiului C. N.P.) au
chemat în judecata pe pârâtii V.M. (fosta C.), C.N.P., G.M. si C.N.N., solicitând
ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea partilor din
indiviziune privind suprafata de 4 ha., teren situat în municipiul Tg. Jiu la
intersectia strazilor 9 Mai si Ana Ipatescu, precum si a suprafetei de 0,60 ha.
situata pe raza aceleiasi localitati în punctul „Lunca Amaradiei”, sustinând ca
pentru cele doua terenuri, s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii
nr. 18/1991 si sunt mostenite de la autorii C.M., decedata în anul 1936 si C.N.,
decedat în anul 1938 impunându-se iesirea partilor din indiviziune. Ulterior, au
solicitat sa fie supusa partajului si o casa situata în Municipiul Tg. Jiu, str. Ana
Ipatescu nr. 34, compusa din trei camere, sala si beci, precum si terenul
aferent de 800 m.p., precum si cu alte doua terenuri expropriate de la pârâta
V.M. si de la autorul C.N.N., respectiv suprafata de 3949,6 m.p. pentru care
pârâta V.M. a încasat suma de 11848 lei si suprafetele de 599,5 m.p. si
3170,70 m.p. pentru care fiul C.N.N. (autorul pârâtilor) a încasat sumele de
1798,50 lei si 9512 lei.
Prin întâmpinarea formulata, pârâtii V.M., C.N.P., G.M. si C.N. au solicitat
respingerea actiunii de partaj formulata de catre reclamante, invocând un
partaj voluntar din 1939 prin care autorul acestora, C.N.N., împreuna cu fratii si
surorile sale au împartit averea autorilor comuni C.M., decedata în anul 1936 si
C.N., decedat în anul 1938.
Prin Încheierea din 27 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu în
dosarul nr. 3135/1997, a fost admisa în parte, în principiu, actiunea de partaj
cu completarile ulterioare, formulata de reclamantele C.C., E.E. si C.A.,
însusita de mostenitorii R.A., C.V. si S.M. în contradictoriu cu pârâtii V.M., G.M.
si C.N. N. si a fost admisa în parte, în principiu, cererea reconventionala
formulata de pârâtii C.P., C. N., G. M. si V.M.
Instanta a constatat deschisa succesiunea autoarei C.M., decedata în anul
1936 mostenitori legali ai acestei autoare cu câte un drept de 1/6 din
mostenire fiind: C. N. P. – fiu, C. N. N. – fiica, C.N. I.– fiu, C. N. M. – fiica,
C.N.E. – fiica si C. N. N. – fiu, precum si a autorului C.N., decedat în luna
ianuarie 1939, cu mostenitorii C.N.P. – fiu, C. N. N. – fiica, C. N. I.– fiu, C.N. M.
– fiica, C.N. E. – fiica si C. N. N. – fiu, cu câte un drept de 1/6 din mostenire.
Ulterior a decedat mostenitoarea C. N. E., astfel încât cota sa de 1/6 din
mostenire urmeaza sa fie preluata în mod egal de fratii si surorile acesteia:
C.N.P., C.N. N., C.N. I., C. N. M. si C.N. N.
S-a retinut ca masa succesorala ramasa în urma autorilor C.M. si C.N. se
compune din cota de ½ din urmatoarele bunuri: terenul de 2,62 ha. mentionat
în titlul de proprietate nr. 1480321/05.10.2001; terenul de 0,43 ha. mentionat în
titlul de proprietate nr. 1351927/30.12.1999 din care s-a vândut suprafata de
2930 m.p., terenul de 2000 m.p. vândut de reclamanta P.E. (fosta E., prin
contractul de vânzare-cumparare nr. 1582/04.09.1965, situat în Municipiul Tg.
Jiu, str. Ana Ipatescu si terenul de 440 m.p. situat la intersectia strazilor Ana
Ipatescu si 9 Mai folosit de pârâtii C.N. si G.M., identificat prin raportul de
expertiza întocmit în cauza de catre expertul V.C., casa cu trei camere, sala si
beci, situata în Municipiul Tg. Jiu, str. Ana Ipatescu nr.34 (veche), la care
pârâtul C.N.I. a adus îmbunatatiri, terenul de 6986 m.p. ramas dupa
exproprierea terenului de 10586 m.p. de la fiul C.N.I., pentru care a primit
despagubiri de 21173 lei, cu precizarea ca pentru 3600 m.p. din suprafata
expropriata s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 si
se regaseste în titlul de proprietate, iar din suma primita cu titlul de despagubiri
pentru expropriere, fiul C.N.I. a platit sumele de câte 3000 lei, pârâtei V.M. si
fratelui sau C.N.N. (în prezent decedat), instanta dispunând ca aceste sume sa
fie imputate loturilor mostenitorilor care vin la succesiune în prezent.
Totodata, din masa partajabila ramasa de la aceiasi autori mai fac parte:
terenul de 3949,6 m.p. expropriat, pentru care pârâta V.M. a încasat suma de
11148 lei în anul 1956; terenul de 3170,62 m.p. expropriat de la autorul
pârâtilor C.N.N., pentru care acesta a încasat 9511,86 lei si terenul de 599,5
m.p. expropriat în anul 1956 de la cei doi fii C.N.P. si C. N.N. pentru care au
încasat suma de 1798,50 lei.
Pentru a pronunta aceasta încheiere de admitere în principiu instanta a avut în
vedere ca dupa decesul celor doi autori, între mostenitorii acestora nu a
intervenit un partaj voluntar asa cum sustin pârâtii, masa succesorala fiind
stabilita in raport de titlurile de proprietate eliberate potrivit Legii nr. 18/1991,
actele de expropriere depuse la dosar si sustinerile partilor prin cereri si
întâmpinare. S-a retinut ca fiul C. N.I. a locuit o perioada în casa autorilor, a
platit impozitele aferente si a efectuat lucrari de întretinere, reparatii si
îmbunatatiri, construind o scara exterioara, doua sobe si pardoseli din
scândura într-o camera.
In cursul solutionarii procesului de partaj a decedat reclamanta C.A., iar în
cauza au fost introdusi mostenitorii acesteia: C.V., S.M., R.A. si P.E.
La fila nr. 208 din dosar s-a înregistrat apelul declarat de pârâtii C.N.P., C.
N.N., G.M. si V.M. împotriva Încheierii de admitere în principiu din 27 februarie,
iar prin încheierea de sedinta din 24 aprilie 2002 (f.209 dosar) instanta a dispus
suspendarea judecarii procesului de definitivare a partajului pâna la
solutionarea apelului declarat de pârâti împotriva încheierii de admitere în
principiu.
În vederea solutionarii apelului declarat împotriva încheierii de admitere în
principiu din 27 februarie 2002, dosarul a fost înregistrat sub nr. 2020/2002 pe
rolul Tribunalului Gorj – sectia civila, la filele nr. 14 -15 din acest dosar fiind
depuse motivele de apel formulate de pârâtii C.N.P., C.N. N., G.M. si V.M.
Pârâtii au criticat încheierea de admitere în principiu considerând ca este
nelegala si netemeinica întrucât instanta de fond nu a stabilit corect succesorii
autorilor comuni care sunt 6 si si-au împartit averea parinteasca, iar din
acestia, mai traieste în prezent doar pârâta V.M.
În tot timpul vietii lor, cei 6 mostenitori directi nu au avut nici un conflict privind
averea parinteasca, fiecare s-a înregistrat cu bunurile primite în registrele
agricole în calitate de proprietari, iar prezentul litigiu a fost declansat de
nepoata autorilor comuni si de procuratoarea sotiei supravietuitoare a
descendentului C.N.I., respectiv de reclamanta C.C.
Faptul ca reclamanta C.C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de
proprietate nu presupune existenta partajului, iar pentru terenurile expropriate
nu s-a formulat o notificare potrivit Legii nr. 10/2001.
Terenul revendicat în baza Legii nr. 112/1995 de la autobaza ITA a fost obtinut
de catre mostenitorii fiului decedat C.N.N., astfel ca potrivit Legii nr. 112/1995
considera ca reclamantii nu se aflau în stare de indiviziune privind averea celor
doi autori decedati în 1936 si 1938.
Chiar daca s-ar trece peste partajul voluntar invocat de pârâti, considera ca
încheierea de admitere în principiu este nelegala si netemeinica.
Astfel, apelantii au sustinut ca au fost retinute la partaj casa cu trei camere,
sala, beci si pridvor, veche de 100 ani, transformata în proportie de 90% de
catre fiul C.N.N. împreuna cu sotia sa, care au adus îmbunatatirile mentionate.
Fara nicio dovada instanta a preluat sustinerile reclamantei C.C. în sensul ca
sotul acesteia C.N.I. a efectuat lucrari de investitii la imobil (scara, pardoseli,
sobe), fiind retinut gresit imobilul la partaj.
Apelantii-pârâti au mai invocat si stabilirea nelegala si netemeinica a sumelor
primite cu titlu de despagubiri, dispunând ca acestea sa fie imputate lotului
mostenitorilor care au primit astfel de despagubiri.
În final, apelantii au invocat faptul ca la partaj nu au fost retinute si alte bunuri
luate de fiul C.N.I., respectiv o trasura cu doi cai si o vaca cu vitei.
Prin decizia civila nr. 827/A din 13 iunie 2002 pronuntata de Tribunalul Gorj în
dosarul nr.2020/2002 a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâti
împotriva Încheierii de admitere în principiu din 27 februarie 2002 pronuntata
de Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3135/1997 si s-a reluat procesul de
definitivare a partajului succesoral în cadrul dosarului nr. 3135/1997 al
Judecatoriei Tg. Jiu, care prin sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003 a
admis în parte actiunea civila de partaj succesoral formulata de catre
reclamantele C.C., P.E. si C.A., aceasta din urma decedând în timpul
procesului, cererea sa fiind însusita de catre mostenitorii sai C.V., R.A. si S.
M., în contradictoriu cu pârâtii C.N. P., V.M., G.M. si C.N.N., precum si cererea
reconventionala formulata de pârâtii C.N.P., V.M., G.M. si C.N.N. si a fost
omologate rapoartele de expertiza întocmite în cauza, atribuind bunurile
conform variantei I la care instanta a adus unele modificari mentionate în
dispozitiv.
Instanta nu a retinut solicitarea reclamantelor privind omologarea variantelor II
sau III, întrucât potrivit acestor variante propuse pentru lotizare, parcela 8/2
înstrainata de mostenitorii autorului C.N.N. în baza contractului autentificat sub
nr. 853/1997, ar fi inclusa în lotul altor mostenitori decât cei care au înstrainat
terenul, împrejurare care ar fi de natura sa creeze litigii, cu atât mai mult cu cât
la data înstrainarii terenului vânzatorul a fost de buna-credinta, deoarece titlul
eliberat pe numele pârâtilor nu era anulat.
Fata de dispozitiile încheierii de admitere în principiu, instanta nu a retinut nici
solicitarea pârâtilor de a fi inclus la partaj pretul de vânzare reactualizat,
considerând ca exista autoritate de lucru judecat referitor la retinerea terenului
în natura la partaj.
La formarea loturilor instanta a avut în vedere si îmbunatatirile aduse de
autorul pârâtilor la constructia supusa partajului.
Împotriva sentintei civile nr. 8201/19 decembrie 2003 pronuntata de
Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3135/1997, au declarat apel reclamantele
C.C. si P.E., înregistrat sub nr. 2310/2004, pe rolul Curtii de Apel Craiova.
De asemenea, au declarat apel C.V., R.A. si S.M., în calitate de mostenitori ai
reclamantei decedata C.A., precum si pârâtii C.N.P., C.N.N., G.M. si V.M.
Reclamantele C.C. si P.E. (fila nr. 53 din dosarul nr. 2310/2004, pe rolul Curtii
de Apel Craiova), au considerat ca sentinta de partaj este nelegala în raport cu
dispozitiile art. 741 Cod civil, care statueaza principiul împartirii în natura, cât si
în raport cu art. 6739 Cod procedura civila, privind formarea si atribuirea
loturilor, deoarece, li s-au atribuit loturi foarte mici în raport cu valoarea
terenurilor supuse împartelii, mai mici chiar decât sultele compensatorii pe care
trebuie sa le primeasca de la lotul nr. V, desi suprafata, natura si numarul
terenurilor supuse partajului permit împartirea comoda în natura si nu s-a avut
în vedere acordul partilor, omologându-se gresit varianta nr. I propusa de
comisia de experti. Solicita omologarea variantelor nr. II sau III propuse de
comisia de experti compusa din expertii B.L., C.C. si C.Gh. sau, în final,
formarea unor loturi de catre instanta.
Acestea au criticat sentinta si cu privire la compensarea gresita a cheltuielilor
de judecata, considerând ca instanta a încalcat dispozitiile art. 274, 276 si 277
Cod procedura civila.
C.V., R.A. si S.M., în calitate de mostenitori ai reclamantei decedata C.A. (fila
nr. 5, motivat la fila nr. 71 din dosar), au considerat ca sentinta de partaj este
lovita de nulitate absoluta în raport cu dispozitiile art. 797 Cod civil, întrucât
mostenitorii fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), nu au fost
citati în cauza pentru partaj, fiind citata în cauza doar sora acestora, C.S.
Pârâtii C.N.P., C.N.N., G.M. si V.M. (filele nr. 12-15 si 71 din dosar), personal
sau prin aparator, au invocat aceeasi nulitate absoluta a sentintei de partaj, în
raport cu dispozitiile art. 797 Cod civil, întrucât mostenitorii fiului C.N.I.,
decedat în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), nu au fost citati în cauza pentru
partaj.
Legat de fondul actiunii de partaj, acesti apelanti au sustinut ca instanta nu a
avut în vedere aspectul ca, prin autorul lor, C.N.N., sau personal V.M., în urma
partajului voluntar intervenit între mostenitori, au posedat imobilele o perioada
de peste 30 de ani, intervenind uzucapiunea. Dupa decesul celor doi autori din
1936 si 1938, fiul C.N. N. (autorul lor), a preluat casa autorilor, pe care a
posedat-o peste 50 de ani si i-a adus îmbunatatiri substantiale, precum si
terenul de 5599 m.p., din care o suprafata de 4330 m.p. a fost ocupata abuziv
si în aceste conditii au revendicat-o de la S.C. Gorjtransport S.A. Tg. Jiu, prin
sentinta civila nr. 8106/1995 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu.
Sotul reclamantei C.C. (C.N.I.), a primit despagubiri privind terenurile
expropriate, E.E. a vândut în anul 1965 suprafata de 2000 m.p, iar fiica V.M. a
primit suprafata de 964 m.p. situata pe str. Ana Ipatescu, nr. 36, cu care s-a
înscris în C.A.P., rezultând astfel ca între mostenitorii celor doi autori decedati
în 1936 si 1938 a avut loc un partaj voluntar si ca a fost admisa în mod gresit
actiunea actuala de partaj judiciar.
Referitor la modificarea variantei I de catre instanta, au sustinut ca terenul P3
de 964 m.p. a fost repartizat gresit pârâtei V.M., în conditiile în care pe el este
situata casa lui C.N.P., fiu al lui C.N.N., decedat în anul 1989, invocând si
greseli de evaluare a terenurilor, faptul ca nu s-au asigurat cai de acces sau
calcule eronate privind variantele de lotizare propuse.
Prin Încheierea de sedinta din 23 iunie 2004, pronuntata în dosarul nr.
2310/civ/2004 (fila nr. 77 din dosar), Curtea de Apel Craiova a respins cererea
de introducere în cauza a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat în anul 1992
(C.M., M.V. si B.E.), care nu au fost citati în cauza pentru partaj, iar prin decizia
civila nr. 1520 din 9 iunie 2005, si-a declinat competenta de solutionare a
apelurilor, catre Tribunalul Gorj.
Prin încheierea nr. 3081 din 16 aprilie 2007, pronuntata de Înalta Curte de
Casatie si Justitie, cauza a fost stramutata de la Tribunalul Gorj la Tribunalul
Vâlcea, fiind pastrate actele de procedura efectuate anterior stramutarii, la
aceasta ultima instanta de apel, fiind format dosarul nr. 2283/90/2007.
Prin cererea de la fila nr. 58 din dosarul Tribunalului Vâlcea, nr. 2283/90/2007,
reclamanta P.E., decedata la 24 aprilie 2007, prin aparatorul ales a solicitat
introducerea în cauza a legatarului universal al acesteia, B.E., pentru a fi
continuata actiunea în numele autoarei-decedata în timpul procesului, fiind
depus certificatul de legatar nr. 6 din 14 iunie 2007, care atesta calitatea de
unic mostenitor.
Prin Încheierea de sedinta din 11 septembrie 2007, pronuntata în dosarul nr.
2283/90/2007 (fila nr. 91 din dosar), Tribunalul Vâlcea a dispus citarea în
cauza a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.),
care nu au fost introdusi în cauza de partaj.
Apelantele-reclamante C.C. si B.E., au invocat exceptia lipsei calitatii
procesuale pasive a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M.,
M.V. si B.E.), care nu au fost introdusi în cauza de partaj înregistrata la
Judecatoria Tg. Jiu sub nr. 3135/1997, invocând aspectul ca Încheierea de
admitere în principiu din 27 februarie 2002 pronuntata în cauza de Judecatoria
Tg. Jiu, prin care s-au stabilit mostenitorii si drepturile succesorale, a ramas
definitiva prin respingerea apelului si irevocabila prin neexercitarea caii de atac
a recursului.
La nivelul Tribunalului Vâlcea, au fost administrate probe, iar prin decizia civila
nr. 169/A/ 23 iunie 2008, s-a admis apelul declarat de reclamantele C.C. si
P.E., continuat de B.E., apelul declarat de: C.V., R.A. si S.M., în calitate de
mostenitori ai reclamantei decedata C.A., precum si apelul pârâtilor: C.N.P.,
C.N.N., G.M. si V.M.., în contradictoriu si cu mostenitorii fiului C.N.I., decedat
în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), care nu au fost introdusi în cauza de partaj
înregistrata la Judecatoria Tg. Jiu si a fost schimbata în parte sentinta civila nr.
8201/19 decembrie 2003 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr.
3135/1997 omologând raportul de expertiza tehnica întocmit în faza de apel
conform variantei nr. III, cu mentiunea ca lotul nr. 4 a fost atribuit mostenitorilor
fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M., M.V., C.S., B.E. si C.C.), desi acestia
nu au fost introdusi în cauza de partaj înregistrata la Judecatoria Tg. Jiu.
De asemenea, lotul nr. 5 a fost atribuit mostenitorilor fiului decedat, C. N. P.
(C.V., S.M. si R.A.).
Prin decizia civila nr. 316/R din 8 octombrie 2008 pronuntata de Curtea de Apel
Pitesti, în dosarul nr. 2283/90/2007, au fost admise recursurile formulate de
reclamantii: C.C., B.E., R.A., S.M., C.V. si de intimatii: C.M., M.V., împotriva
deciziei civile nr.169/A din 23 iunie 2008, pronuntata de Tribunalul Vâlcea, a
fost casata decizia si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea,
retinându-se ca instanta de apel a fost lipsita de rolul activ conferit de
dispozitiile art.129 din Codul de procedura civila, în sensul ca nu a analizat si
examinat toate sustinerile partilor cu privire la nelegalitatea si netemeinicia
solutiei instantei de fond, nu s-a pronuntat asupra exceptiei formulata de catre
apelanta C.C. prin Încheierea din 4 octombrie 2007 si a omologat gresit
raportul de expertiza care nu a avut în vedere dispozitiile încheierii de admitere
în principiu din 27 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu, precum si
obiectivele stabilite de catre instanta prin Încheierea din 23 iunie 2004 a Curtii
de Apel Craiova, desi prin Încheierea nr.3081 din 16 aprilie 2007, Înalta Curte
de Casatie si Justitie a mentinut actele efectuate pâna la data stramutarii
cauzei.
Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca instanta de apel nu s-a pronuntat
asupra motivului de apel invocat prin cererea completatoare de la fila 71 din
dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de Apel Craiova, prin care s-a invocat nulitatea
hotarârii instantei de fond pe motivul ca nu au fost cuprinsi toti mostenitorii
celor doi autori, C.N. si C.M.
Fata de dispozitiile Încheierii de admitere în principiu din 27 februarie 2002 a
Judecatoriei Târgu Jiu, ramasa definitiva si irevocabila, s-a retinut ca decizia
recurata este nelegala, întrucât a dispus împartirea si atribuirea catre parti a
unor suprafete de teren pentru care nu s-a retinut starea de indiviziune a
partilor si care exced suprafetelor retinute ca ar face obiectul împartelii.
Curtea a apreciat ca se impunea ca tribunalul sa dispuna refacerea raportului
de expertiza tehnica în sensul ca expertul sa identifice, sa evalueze si sa
lotizeze numai terenurile retinute prin încheierea de admitere în principiu,
precum si sumele de bani încasate din expropriere, asa cum s-a dispus prin
aceeasi încheiere.
Privind aspectele de nelegalitate retinute anterior, Curtea a apreciat ca
echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 pct. 1 si 5 din
Codul de procedura civila, fiind admise recursurile formulate, casata decizia si
trimisa cauza spre rejudecare la acelasi tribunal, dispunându-se ca instanta de
apel sa analizeze si celelalte motive de nelegalitate invocate de catre recurenti
sub forma unor aparari de fond.
Cu ocazia rejudecarii dupa casare în apel, cauza a fost înregistrata sub nr.
3534/90/2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea.
Prin notele de sedinta reclamantele-apelante C.C. si B.E. au sustinut ca
instanta de apel în rejudecare trebuie sa se pronunte asupra motivului de apel
invocat prin cererea completatoare de la fila nr. 71 din dosarul nr. 2310/2004 al
Curtii de Apel Craiova, prin care s-a invocat nulitatea hotarârii instantei de
fond, pe motiv ca nu au fost cuprinsi la partaj toti mostenitorii celor doi autori
C.N. si C.M. si sa rezolve exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor
patru copii ai autorului C.N.I., decedat la 14.08.1992, fiul autorilor comuni C.N.
si C.M., invocata în baza art. 136 si 137 Cod procedura civila de catre
apelantele-reclamante C.C. si B.E. la 04.10.2007, exceptie pe care tribunalul a
unit-o cu fondul prin încheierea din 09.10.2007 pronuntata în dosarul nr.
2283/90/2007 si asupra careia instanta de apel a omis sa se pronunte,
solicitând si refacerea raportului de expertiza potrivit statuarilor din decizia de
casare.
Apelantii-pârâti C.N.P., G.M., C.N.N. si V.M. au reiterat exceptia nulitatii
partajului dezbatut contrar dispozitiilor art. 797 din Codul civil, fara chemarea la
partaj a tuturor mostenitorilor cu vocatie succesorala, respectiv a mostenitorilor
fiului decedat C.N.I., care au fost conceptati ca mostenitori doar în faza de apel
la Tribunalul Vâlcea, referindu-se la intimatii C.S., C.M., M.V. si B.E. si au
invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei-reclamanta C.C.,
care nu are vocatie succesorala proprie la mostenirea socrilor sai C.N.,
decedat în anul 1938 si C.M., decedata în anul 1936.
Apelanta R.A. a invocat la rândul sau exceptia nulitatii partajului întemeiata pe
dispozitiile art. 797 Cod civil, invocând ca si apelantul C.V., aspectul ca nu au
fost chemati la partaj mostenitorii fiului decedat C.N.I., respectiv: C.M., M.V.,
C.S. si B.E. si nici mostenitorii fiului decedat C.N.P., respectiv: C.P.V., S.P. M.
si R.P.A.
Astfel, acesti mostenitori nu au fost prevazuti nici în cererea de partaj initiala
sau în cererile subsecvente, incidentale si nici în Încheierea de admitere în
principiu din 25 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu.
Si aceasta a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii de partaj succesoral, în
conditiile în care nu s-au depus la dosar certificatele de deces ale celor doi
autori C.N. si C.M., precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active a
reclamantelor C.C. (sotia fiului decedat C.N.I.) si C.A. (sotia fiului decedat
C.N.P.), considerând ca potrivit art. 659 si 665 din Codul civil, succesiunile sunt
deferite copiilor si descendentilor defunctului, iar reprezentarea se întinde în
linie directa descendenta, astfel ca cele doua sotii supravietuitoare ale fiilor
decedati nu puteau formula actiunea de partaj succesoral privind pe cei doi
autori fata de care nu aveau vocatie succesorala.
Totodata, a invocat exceptia nulitatii încheierii de admitere în principiu ca
urmare a încalcarii de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 85, 106 si 108
Cod procedura civila, invocând aceleasi motive de fapt si de drept aratate mai
sus în legatura cu aceeasi exceptie invocata de catre apelantul Calota Vasile.
În rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civila nr.113/A din 11 mai 2009, a
admis exceptia invocata de reclamantele-apelante C.C. si B.E. prin cererea de
la fila nr. 97 din dosarul nr. 2283/90/2007 si a respins ca inadmisibila direct în
apel cererea de introducere în cauza a intimatilor – mostenitori C.M., M.V. si
B.E. de la filele nr. 73-77 din dosarul nr. 2310/civ/2004 al Curtii de Apel
Craiova, reiterata în fata Tribunalului Vâlcea.
A admis exceptia nulitatii partajului invocata de apelantii: C.V., R.A., S.M.,
C.N.P., V.M., G.M. si C.N.N., la filele 71 din dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de
Apel Craiova, nr. 48, 88 si 97 din dosarul nr. 3534/90/2008 al Tribunalului
Vâlcea.
A admis apelurile declarate de: C.V., R.A. si S.M., în calitate de mostenitori ai
reclamantei decedata C.A. (fila nr. 5, motivat la fila nr. 71 din dosarul nr.
2310/2004, pe rolul Curtii de Apel Craiova ), precum si de pârâtii: C.N. P.,
C.N.N., G.M. si V.M. (filele nr. 12-15 si 71 din acelasi dosar), a desfiintat
Încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2002 si sentinta civila nr.
8201/19 decembrie 2003 pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu, judetul Gorj în
dosarul nr. 3135/1997 si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Horezu,
judetul Vâlcea.
În adoptarea acestei solutii, tribunalul a analizat cu prioritate aceste exceptii si
având în vedere si dispozitiile instantei de casare prin care s-a retinut ca
instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului de apel invocat prin cererea
completatoare de la nr. 71 din dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de Apel Craiova,
prin care s-a invocat nulitatea hotarârii instantei de fond pe motivul ca nu au
fost cuprinsi toti mostenitorii celor doi autori, C.N. si C.M. si, de asemenea, nu
s-a pronuntat privind admisibilitatea cererii de introducere în cauza, direct în
apel, a intimatilor: M.V., C.M., B.E. si C.S., în calitate de mostenitori ai
descendentului C.N.I., a retinut în esenta ca, exceptiile sunt întemeiate în
parte, întrucât, mostenitorii-descendenti ai fiului C.N.I., decedat la 14 august
1992: M.V., C.M. si B.E., nu au fost chemati în judecata la Judecatoria Tg. Jiu,
nici prin actiunea principala si nici prin cererile subsecvente incidentale
formulate în cauza.
Exceptia nulitatii partajului vizând atât Încheierea de admitere în principiu din
25 februarie 2002, cât si sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003 de partaj,
pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3135/1997, fata de dispozitiile
art. 797 Cod civil si necuprinderea la partaj a mostenitorilor fiilor decedati C.N.I.
si C. N.P., a fost privita ca întemeiata, fiind admisa.
Potrivit art. 797 Cod civil, „este nula împarteala în care nu s-au cuprins toti
copiii în viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor predecedati”, iar
„actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie”.
Chiar daca dispozitia legala este cuprinsa în sectiunea referitoare la partajul de
ascendent, tribunalul a apreciat ca este aplicabila partajului în general, inclusiv
partajului judiciar, cum este cazul în speta.
Cum la partaj nu au fost chemati toti mostenitorii fiilor decedati C.N.I. (C.M.,
M.V. si B.E.) si C.N.P. (C.V., R.A. si S.M.), participând doar C.S., fiica si C.C.,
sotie supravietuitoare, în cazul primului si C.A., sotie supravietuitoare, în cazul
secundului, s-a constatat ca partajul dezbatut prin Încheierea de admitere în
principiu din 27 februarie 2002 si sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003
pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu, jud. Gorj în dosarul nr. 3135/1997, este lovit
de nulitate absoluta.
O astfel de nulitate poate fi invocata de oricare dintre mostenitori, fie pâna la
finalizarea partajului, fie pe cale separata, printr-o actiune de constatare a
nulitatii prevazuta expres de lege.
Din acest punct de vedere, s-a apreciat ca nu are nici o relevanta aspectul ca
Încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2002 nu a mai fost atacata
cu recurs, din moment ce, potrivit art. 797 Cod civil, o astfel de împarteala la
care nu au participat toti mostenitorii, este nula, sanctiunea intervenind cu atât
mai mult cu cât în cauza se discuta dreptul celor doua sotii supravietuitoare de
a participa în procesul de partaj si de a culege drepturi succesorale proprii sau
de a culege drepturile pe care deja le-au dobândit sotii-decedati.
Cum Încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2002 este nula potrivit
art. 797 Cod civil, tribunalul a apreciat ca nu se poate vorbi despre drepturi
succesorale proprii dobândite irevocabil de catre cele doua sotii
supravietuitoare amintite mai sus, aceasta aparare facuta pentru reclamante
fiind neîntemeiata.
Cu ocazia rejudecarii cauzei dupa trimitere, s-a dispus ca prima instanta, în
virtutea rolului activ conferit de art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, sa impuna
partilor implicate în proces si în mod special reclamantilor, care au initiat
actiunea de partaj succesoral, sa ia toate masurile care se impun pentru
introducerea în cauza a tuturor mostenitorilor autorilor C.N. si C.M., dupa care
solicita partajul.
Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor C.C. (sotia fiului
decedat C.N.I. si C.A. (sotia fiului decedat C.N.P.), în raport cu dispozitiile art.
659 si 665 din Codul civil si sustinerile ca cele doua sotii supravietuitoare ale
fiilor decedati nu puteau formula actiunea de partaj succesoral privind pe cei
doi autori fata de care nu au vocatie succesorala, este o exceptie de fond, care
vizeaza însasi natura drepturilor pe care urmaresc acestea sa le culeaga, în
functie de care se poate hotarî si daca acestea aveau sau nu, un drept si un
interes personal, actual si legitim sa promoveze actiunea de partaj si poate fi
rezolvata numai dupa introducerea în cauza a descendentilor fiilor decedati
C.N. I. si C.N.P., în contradictoriu cu care prima instanta va hotarî daca acesti
fii au cules sau nu drepturile proprii dupa autorii comuni C.N. si C.M., pentru a
putea fi culese prin retransmisie de catre sotiile supravietuitoare alaturi de
descendenti.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii de partaj succesoral, pe motiv ca la
dosar nu s-au depus certificatele de deces ale autorilor C.N. si C.M. si nu s-ar
fi facut în niciun alt mod dovada deschiderii succesiunii celor doi autori,
tribunalul a retinut ca pâna în aceasta faza procesuala partile implicate în
procesul de partaj nu au contestat ca autoarea a decedat în anul 1936, iar
autorul în 1938, ani în care s-au deschis cele doua succesiuni.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectarea
termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamantele C.C. si
B.E., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozitiilor art.304 pct.7 si 9
Cod procedura civila, astfel:
I. Decizia recurata, din care face parte si încheierea de dezbateri din
07.05.2009, este nelegala întrucât instanta de apel a încalcat trei principii de
baza ale procesului civil român statuate prin dispozitiile Codului de procedura
civila respectiv, principiul dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii si
principiul oralitatii, întrucât, în sedinta de judecata din 07.05.2009, instanta de
apel nu a acordat cuvântul oral al partilor pentru sustinerea apelurilor lor si în
aparare în apelurile partilor adverse, fapt care atrage casarea acesteia si
trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta.
II. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile imperative ale art.
295 alin. 1 si art. 296 si 297 Cod procedura civila, concluzie care se impune
întrucât instanta de apel nu s-a pronuntat asupra apelurilor declarate de
recurente în cauza, asa cum avea obligatia sa o faca în raport de prevederile
legale aratate, fapt care atrage casarea acesteia si trimiterea cauzei pentru
rejudecare la aceeasi instanta pentru solutionarea apelurilor lor.
III. Decizia recurata este vadit nelegala în raport de dispozitiile de ordine
publica ale art. 282 alin. 1, art. 294 alin. 1 si art. 295 alin. 1 Cod procedura
civila, întrucât instanta de apel cu încalcarea flagranta a acestor dispozitii
legale a admis exceptia nulitatii partajului desi apelurile erau declarate numai
împotriva sentintei aratate, nu si împotriva încheierii de admitere în principiu
care este intrata în puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil, motiv în
raport de care se impune casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei pentru
rejudecare în vederea continuarii judecarii apelurilor declarate de parti în cauza
în raport de îndrumarile date de instanta de recurs prin decizia de casare
anterioara.
Or, într-o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 294 alin. 1 si art.
295 alin. 1 Cod procedura civila, concluzia care se impune este aceea ca
instanta de apel are dreptul si totodata obligatia sa cenzureze temeinicia si
legalitatea sentintei apelate numai în raport de criticile aduse acesteia de parti
prin apelurile declarate, iar cât priveste exceptiile de procedura si alte
asemenea mijloace de aparare invocate de parti acestea trebuie sa vizeze
numai judecata finalizata prin sentinta apelata si nu o alta judecata anterioara,
finalizata printr-o alta hotarâre pronuntata anterior în cauza, respectiv prin
încheierea de admitere în principiu, asa cum în mod gresit a procedat instanta
de apel prin hotarârea recurata.
IV. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile art. 287 alin. 1 pct.
3 si alin. 2 Cod procedura civila, întrucât instanta de apel, cu încalcarea
flagranta a acestor dispozitii legale, a pus în discutia partilor si a admis
exceptia nulitatii partajului în raport de prevederile art. 797 Cod civil, desi
aceste exceptii nu au fost invocate de parti în termenul prevazut de aceste
dispozitii legale sub sanctiunea decaderii.
V. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile imperative ale art.
261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, potrivit cu care orice hotarâre
judecatoreasca trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia „motivele
de fapt si de drept care au format convingerea instantei”, concluzie care se
impune întrucât decizia recurata nu este motivata în fapt si în drept cât priveste
solutia de admitere a apelurilor intimatilor, motivare care trebuie sa fie facuta în
raport de prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedura civila.
VI. Decizia recurata este nelegala în raport de dispozitiile art. 282-288, art.
299-316, art. 317-321 si art. 322-328 Cod procedura civila, potrivit cu care o
hotarâre judecatoreasca, asa cum este si încheierea de admitere în principiu
din 27.02.2002 a Judecatoriei Tg. Jiu, nu poate fi desfiintata decât de
instantele competente si care au fost legal investite si numai prin exercitarea
de catre parti a cailor de atac prevazute de lege, respectiv a apelului si (sau)
recursului, dupa caz, contestatia în anulare si revizuirea.
VII. Decizia recurata este vadit nelegala si în raport de dispozitiile art. 797 Cod
civil, care nu sunt aplicabile în cauza, respectiv partajului judiciar, asa cum în
mod gresit a retinut instanta de apel.
Potrivit dispozitiilor art. 797 alin. 1 Cod civil, „este nula împarteala în care nu s-
au cuprins toti copiii în viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor
premuriti”, iar potrivit alin. 2 „actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii
fara distinctie”.
Or, aceste dispozitii legale, asa cum s-a aratat, sunt dispozitii speciale
ce se aplica decât în conditiile si în cazurile expres si limitativ prevazute de
lege, aplicatia lor neputând fi extinsa prin extrapolare sau în alt mod la alte
cazuri, iar prevederile art. 797 Cod civil trebuie interpretate prin prisma art. 794
Cod civil, potrivit cu care „tatal, mama si ceilalti descendenti pot face
împarteala bunurilor lor între fii si ceilalti descendenti” si art. 795 alin. 1 Cod
civil, potrivit cu care „aceasta împarteala se poate face prin acte între vii, sau
prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni între
vii si pentru testamente”.
VIII. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile art. 1201 Cod
civil, întrucât prin aceasta s-a încalcat autoritatea de lucru judecat a încheierii
de admitere în principiu din 27.02.2002 a Judecatoriei Tg. Jiu, ceea ce este
inadmisibil.
Se solicita admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei pentru
rejudecare la instanta de apel pentru solutionarea pe fond a apelurilor
declarate de parti în cauza.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
O prima critica întemeiata pe dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila,
vizeaza încalcarea de instanta de apel a dispozitiilor Codului de procedura
civila, respectiv principiul dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii si
principiul oralitatii, sustinându-se ca, în sedinta de judecata din 07.05.2009,
instanta de apel nu a acordat cuvântul oral al partilor pentru sustinerea
apelurilor lor, si este nefondata.
Astfel, verificând sub acest aspect decizia apelata, s-a constatat ca, în
încheierea din 07 mai 2009, care face parte integranta din decizie, instanta de
apel a pus în discutia partilor, în sedinta publica, exceptiile invocate de parti,
care personal sau prin avocat au pus concluzii în raport de interesele lor
procesuale. Rezulta din practicaua încheierii ca dupa epuizarea dezbaterilor
contradictorii referitoare le exceptiile invocate, tribunalul a acordat partilor
cuvântul cu privire la apelurile declarate, inclusiv avocatului ales al recurentelor
C.C. si B.E., asa cum rezulta din paragraful ultim al încheierii.
Sub acest aspect, hotarârea instantei de apel este legala, tribunalul
solutionând cauza cu respectarea normelor imperative edictate de Codul de
procedura civila.
Prin cea de-a doua critica, s-a sustinut ca, instanta de apel nu s-a pronuntat
asupra apelurilor declarate de recurente în cauza, încalcând astfel art. 295 alin.
1 si art. 296 si 297 Cod procedura civila.
Fata de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, s-a retinut ca aceasta
sustinere este nefondata, nepronuntarea asupra unei cereri neconstituind
motiv de recurs, ce poate fi încadrat în cazurile limitativ enuntate de articolul
mai sus mentionat, cel mult o astfel de omisiune putând fi remediata prin
procedura prevazuta de art. 281 Cod procedura civila, care de altfel a fost
urmata de recurente, cererea fiind solutionata prin încheierea din 29 iunie
2009, aflata la fila 153-154 din dosar.
Criticile formulate prin motivele 3, 4, 6, 7 si 8 de recurs vizeaza aceleasi
probleme de drept, astfel ca au fost analizate împreuna. S-a sustinut de
recurente ca instanta de apel a admis exceptia nulitatii partajului desi apelurile
erau declarate numai împotriva sentintei aratate, nu si împotriva încheierii de
admitere în principiu care este intrata în puterea lucrului judecat si nu poate fi
desfiintata decât de instantele competente si care au fost legal investite si
numai prin exercitarea de catre parti a cailor de atac prevazute de lege,
respectiv a apelului si (sau) recursului, dupa caz, contestatia în anulare si
revizuirea, iar exceptiile nu au fost invocate de parti în termenul prevazut de
dispozitiile legale sub sanctiunea decaderii.
Si aceste critici s-au retinut a fi nefondate, fata de dispozitiile art. 797 Cod civil,
potrivit cu care, „este nula împarteala în care nu s-au cuprins toti copiii în viata
la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor premuriti. Actiunea de nulitate
se poate exercita de toti erezii fara distinctiune”.
Este de esenta împartelii de a pune capat indiviziunii, împartind bunurile
succesiunii între toti cei care au un drept asupra lor. Prin urmare, o împarteala
care se face fara participarea tuturor celor interesati este inexistenta,
deoarece, celor care nu au participat, neputându-li-se opune o asemenea
împarteala, ei sunt tot în stare de indiviziune si nu se poate concepe
indiviziunea în privinta unora fara ca sa fie indiviziune si în privinta celorlalti.
Deci, o împarteala facuta fara participarea tuturor mostenitorilor este nula, atât
în cazul partajului de ascendent cât si a partajului judiciar.
Dispozitiile art. 797 Cod civil, stabilesc o nulitate absoluta ce face partajul în
care nu s-au cuprins toti mostenitorii, inexistent, iar nu numai anulabil. A
considera ca inexistenta vizeaza numai hotarârea de partaj fara a se putea
aduce atingere încheierii de admitere în principiu a partajului înseamna a
ignora finalitatea textului mentionat care, declara nule împartelile în care nu
sunt cuprinsi toti mostenitorii. Cum încheierea de admitere în principiu este o
hotarâre partiala de partaj, ea este supusa aceleiasi sanctiuni prevazute de art.
797 Cod civil, respectiv inexistenta, în lipsa tuturor mostenitorilor, chiar daca a
trecut în puterea lucrului judecat. Asa cum am aratat, aceasta încheiere
interlocutorie nu este opozabila mostenitorilor care nu au fost cuprinsi la partaj,
acestia putând promova oricând un alt partaj, în care nu li se va putea invoca
autoritatea de lucru judecat al vreunei hotarâri, pronuntate cu încalcarea
dispozitiilor art. 797 Cod civil.
Desfiintarea numai a sentintei si mentinerea încheierii interlocutorii, sub
aparenta respectarii autoritatii de lucru judecat prevazut de art. 1201 Cod civil,
ar lipsi de finalitate acest proces, care dupa solutionarea irevocabila, nu va
sista starea de indiviziune, ci va determina declansarea unui nou proces de
partaj care sa sisteze legal, cu participarea tuturor mostenitorilor, starea de
indiviziune succesorala. Aceasta exceptie a nulitatii partajului, este o exceptie
absoluta, ce poate fi invocata în orice stare a pricinii, de oricare din parti sau de
instanta din oficiu.
De altfel, chiar prin decizia de casare care potrivit art. 315 Cod procedura civila
s-a dispus verificarea hotarârilor pronuntate sub acest aspect, decizia
tribunalului fiind pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale mentionate.
Ultimul motiv de apel referitor la nelegalitatea deciziei în raport de dispozitiile
imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, în sensul ca decizia
recurata nu a fost motivata în fapt si în drept cât priveste solutia de admitere a
apelurilor, motiv de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod
procedura civila, a fost respins ca nefondat, fata de modalitatea solutionarii pe
exceptie a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila, întrucât,
nu se mai impunea analizarea celorlalte critici, admiterea exceptiei nulitatii,
facând de prisos cercetarea fondului.
Fata de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat potrivit dispozitiilor
art. 312 Cod procedura civila, mentinându-se ca legala hotarârea tribunalului.
4. Respingerea actiunii în revendicare ca inadmisibila, dupa intrarea în vigoare
a Legii nr.10/2001, contravine dispozitiilor C.E.D.O., care se aplica cu prioritate
si care sunt favorabile, fata de dreptul intern
Art.22 alin.(1) si (5) din Legea nr.10/2001
Art. 6 alin. (1) si (2) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului
Art. 1 din Primul Protocol aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului
Din compararea reglementarii interne cu reglementarea internationala rezulta
în mod evident faptul ca dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului
sunt mai favorabile decât dispozitiile Legii nr.10/2001. Aceleasi sustineri sunt
valabile si prin raportarea normelor Conventiei la disp. art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 213/1998.
Legea nr.10/2001-art.22 alin.(1) si (5) contine însa o limitare în timp a
dreptului de a cere restituirea/respectarea dreptului de proprietate pentru
proprietatile abuziv confiscate, reglementare evident inferioara principiilor
prevazute de Conventie si în totala contradictie cu legea generala (art.480
Cod civil) din care rezulta caracterul absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului
de proprietate, cu consecinta caracterului imprescriptibil al actiunii în
revendicarea lui, caracter recunoscut prin dreptul intern si practica CEDO.
Calitatea de titular actual al bunului revendicat poate sa rezulte si dintr-un act
normativ care prevede masuri de restituire sau recunoasterea preluarii abuzive
de catre stat. In acest sens in legislatia romana s-au facut mai multe astfel de
recunoasteri din partea statului a caracterului abuziv al preluarii imobilelor in
perioada 1945-1989 si implicit a caracterului de bun actual al acestor bunuri în
patrimoniul celor care reclama încalcarea dreptului.
Reclamantului-recurent i s-a recunoscut calitatea de titular al unui bun în
sensul Conventiei, prin decizia nr.775/2006, prin care i s-au acordat
despagubiri aferente imobilelor preluate abuziv, în temeiul Legii 10/2001,
existând astfel o speranta legitima de redobândire a bunurilor.
A declara actiunea în revendicare ca inadmisibila, ar echivala deopotriva cu
anihilarea nejustificata a caracterului absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului
de proprietate, cu consecinta pierderii beneficiului imprescriptibilitatii, atribut
esential al revendicarii imobiliare.
Respingerea ca inadmisibila a actiunii în revendicare ar însemna si afectarea
substantei dreptului de proprietate, nefiind respectat un raport de
proportionalitate între scopul urmarit (respectarea dreptului de proprietate
încalcat) si mijlocul procedural ales (trimiterea exclusiv la procedura legii
10/2001 care limiteaza în timp si formal dreptul de a cere restituirea).
(Decizia civila nr.1798/R din 26 noiembrie 2009)
