DREPT DE AUTOR. DAUNE MORALE. CRITERII DE
APRECIERE.
Drept civil.
Calitate procesuală pasivă.
Daune morale.
Donaţie.
Drept de autor.
Renunţare la judecată.
Art. 10 din Legea nr.8/1996.
Ansamblul sculptural „Grapheme” a fost predat Primăriei
Municipiului Râmnicu Vâlcea, aceasta din urmă obligându-se să
respecte drepturile de autor prevăzute de art.10 din Legea nr.8
/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv să nu
modifice, să nu mute şi să anunţe autorul în cazul oricărei
intervenţii asupra lucrării (f.11).
Instanţa reţinând poziţia socială a reclamantei, aceea de
artist plastic profesionist, calitatea pârâtului care având în
patrimoniul ansamblul „Grapheme” trebuia să-l ocrotească pentru
a asigura în rândul locuitorilor oraşului respect pentru această
operă de artă şi în general climatul siguranţei unor asemenea
lucrări unicat, modalitatea barbară asupra lucrării care prezumă
dispreţul cu care s-a intervenit în dezmembrarea sa, dar mai ale
reamplasării celor cinci bucăţi din lucrarea „Grapheme” în mod
aleatoriu şi puncte diferite în Grădina Zoologică a Municipiului
Râmnicu Vâlcea, sunt împrejurări concrete de natură să aducă
atingere gravă onoarei şi demnităţii reclamantei, atâta timp cât
toate aceste acţiuni ale pârâtului au fost propagate către public.
(Decizia civilă nr.165/A din 15 septembrie 2008, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti – Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi
Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Constată că la data de 14 septembrie 2006, reclamanta C.C. a
chemat în judecată pe pârâtul C.L. al Mun.Rm. V. şi Primăria Rm.V. prin
reprezentantul lor legal M.G. – Primar, pentru a se constata existenţa
dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural
dreptului de autor al reclamantei asupra ansamblului sculptural
„Grapheme”, situat în Mun.Rm.V.; să se constate încălcarea drepturilor
morale ale reclamantei în calitate de autor al acestei lucrări de artă
plastică; să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 35.870 RON, echivalentul
a 10.000 Euro, reprezentând daune morale şi la plata sumei de 196.980
RON, echivalentul a 56.000 Euro, valoarea lucrării estimate în anul 1999
de către Primăria Mun.Rm.V., cu cheltuieli de judecată.
În şedinţa publică din 17 noiembrie 2006, Primăria Mun.
Rm.V., prin consilier juridic, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale
pasive, nefiind persoană juridică, fără patrimoniu şi potrivit art.19 din
Legea administraţiei publice locale nu poate sta în proces.
Prin încheierea din data de 17 noiembrie 2006 s-a admis
excepţia invocată şi s-a constatat că pârâta Primăria Rm.V. nu are calitate
procesuală pasivă, respectiv nu are personalitate juridică şi nu poate sta în
proces (fila 45 dosar).
Prin cererea depusă la data de 15 decembrie 2006, reclamanta
prin apărător a solicitat introducerea în cauză a Mun. Rm.V. reprezentat
prin Primarul Municipiului.
În şedinţa publică din 30 noiembrie 2007, la cererea instanţei,
reclamanta personal şi prin apărător a declarat că renunţă la judecată faţă
de pârâtul C.L. al Mun. Rm.V., luându-se act în acest sens (f.199).
De asemenea, pârâtul prin consilier juridic M. N. a ridicat
excepţia netimbrării punctului 4 din cerere, cel referitor la plata
contravalorii lucrării „Grapheme”, în cuantum de 56.000 Euro.
Prin sentinţa civilă nr.1017 din 7 decembrie 2007, pronunţată
de Tribunalul Vâlcea – Secţia Civilă, a fost respinsă excepţia netimbrării
capătului 4 din acţiunea introductivă, invocată de pârâtul Municipiul
Râmnicu Vâlcea.
A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta C.C.
împotriva pârâtului Mun.Rm. V. – prin Primar M.G..
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut
următoarele:
următoarele:
În cadrul Programului Habitat şi Arta în România desfăşurat
în perioada 15 septembrie – 31 octombrie 1998, reclamanta artist plastic
C.C., alături de alţi artişti plastici şi arhitecţi a participat la realizarea
obiectivelor Programului Habitat şi Artă din Municipiul Rm Vâlcea. În
acest context, reclamanta a realizat lucrarea monumentală „Grapheme”,
ansamblu sculptural format din 6 piese colorate din beton şi metal de
diverse dimensiuni, amplasată în curtea Şcolii nr. 9.
Că, reclamanta este autoarea acestui ansamblu sculptural este
de necontestat, ea rezultând din donaţia depusă la dosar şi semnată de
Primarul Municipiului Rm Vâlcea cât şi de reprezentantul Fundaţiei
HAR, declaraţia martorului N.A. şef de lucrări. Amplasamentul lucrării a
fost stabilit de Primarul municipiului S.Z., aşa cum susţine reclamanta în
acţiune şi confirmă şeful lucrărilor, martor A. N..
Afirmaţiile făcute în declaraţia autentică, semnată de către
primarul din acea perioadă S.Z., de autorul articolelor, din diferite ziare
cu privire la locaţia lucrărilor din tot oraşul, respectiv „maidane”, „zone
defavorizate de civilizaţie”, „zone insalubre”, „groapă de gunoi” sunt
infirmate de declaraţiile celor doi martori, locuitori ai Municipiului R.V.,
respectiv directorul şcolii în curtea căreia s-a ridicat ansamblul sculptural
„Grapheme” şi Târş Ilie.
Astfel, terenul ce constituia curtea şcolii era închis cu gard din
beton şi asfaltat.
Lucrarea a fost trecută în inventarul domeniului public al
Municipiului Rm Vâlcea, prin Hotărârea nr. 182/69 din 27 septembrie
2004, potrivit actelor depuse la dosar filele 101-109 .
Urmare a sesizărilor şi cererilor formulate de către directorul
Şcolii nr.9 şi a locuitorilor din zonă( aşa cum rezultă din declaraţiile
martorilor şi cererile scrise şi adresate Primăriei Municipiului Rm Vâlcea,
depuse în copie la dosar), Consiliul local Municipal Rm Vâlcea, în data de
28 aprilie 2005 prin Hotărârea nr. 108 a aprobat schimbarea
amplasamentului ansamblului „Grapheme” din vecinătatea Şcolii
generale nr.9 şi punerea lui în valoare pe un alt amplasament în zona
Grădinii zoologice.
Din declaraţiile martorilor audiaţi şi sesizările adresate
primăriei, rezultă că piesele ce compun ansamblul sculptural
„Grapheme”şi amplasate în curtea şcolii au constituit un pericol pentru
copiii elevi ai şcolii cât şi pentru cei ce locuiau în blocurile din zonă. Au
existat accidente în acest sens.
Gardul şcolii fiind distrus în momentul începerii lucrărilor, nu
a mai existat nici o protecţie pentru elevi şi orice persoană putea
pătrunde în incinta şcolii.
Piesele nu au fost distruse, ci numai dislocate, fapt ce rezultă
nu numai din declaraţiile martorilor amintiţi ci şi din planşele fotografice
depuse la dosar şi care atestă starea acestora.
Referitor la valoarea operei artistice în discuţie, specialistul în
materie, Ş.P., cercetător ştiinţific precizează că valoarea unei opere de
artă transcende valorii efective pieselor componente, respectiv material şi
manoperă şi diferă de la un moment la altul.
Se apreciază că în prezent valoarea piesei de artă în discuţie
este de 3-400.000 euro şi că în prezent reclamanta a suferit un
prejudiciu moral întrucât i-a fost uzurpat dreptul de autor asupra lucrării
prejudiciu moral întrucât i-a fost uzurpat dreptul de autor asupra lucrării
în discuţie ca urmare a dislocării unor piese.
Singura posibilitate de rezolvare a acestei situaţii este o
colaborare între pârât şi reclamantă în sensul de a fi reamplasate piesele
sub îndrumarea, în viziunea şi colaborarea directă a autorului lucrării.
De asemenea, a precizat că dreptul de autor al reclamantei
asupra lucrării „Grapheme” este recunoscut prin lege şi totodată nu i s-a
contestat până în prezent această calitate.
Şi martorii ascultaţi la cererea reclamantei nu contestă
pericolul ce îl prezintă piesele ce compun ansamblul monumental pentru
copii, însă fac precizarea că asemenea pericole se pot produce şi în
parcuri sau în alte zone.
Prin intermediul instanţei, în şedinţa publică din 17 noiembrie
2006, fila 45 dosar, reprezentantul Municipiului Rm. Vâlcea a solicitat să
i se transmită reclamantei ca împreună să stabilească o altă locaţie unde
să fie amplasat ansamblul „Grapheme”.
În consecinţă, dreptul de autor al reclamantei privind
ansamblul sculptural „Grapheme” amplasat în curtea Şcolii nr. 9
ostroveni din Municipiul Rm Vâlcea, este recunoscut prin lege potrivit
art. 1 din Legea nr. 8/1996. dispoziţiile art. 24 din aceeaşi lege, prevăd că
dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice … se naşte din
momentul creării operei, oricare ar fi forma concretă de exprimare.
Aşadar, dreptul de autor al reclamantei există din momentul
creării ansamblului sculptural în discuţie, respectiv 15 septembrie-31
octombrie 1998 şi până în prezent nu a fost contestat. Acest fapt rezultă
şi din adresa înregistrată sub nr. 2577/29 martie 2007 a Oficiului Român
pentru Drepturile de Autor care arată că potrivit Legii nr. 8/1996, art. 3
„este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera”. Art.
4 din aceeaşi lege „ se prezumă a fi autor până la proba contrară,
persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la
cunoştinţă publică”.
Prin aceeaşi adresă s-a comunicat instanţei că reclamantei îi
este recunoscută calitatea dreptului de autor al operei create prin însăşi
efectul legii, fără nici o altă formalitate.
Instanţa a constat că dreptul de autor al reclamantei asupra
ansamblului sculptural „Grapheme” îi este recunoscut de la data creării
acestei opere de artă şi ca atare nu se impune stabilirea acestui drept
printr-o procedură contencioasă, respectiv prin pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti.
În ce priveşte încălcarea drepturilor morale ale reclamantei şi
obligarea Mun.R.V. la plata valorii lucrării, tribunalul a constat
Prin actul intitulat „donaţie” intervenit între autorul lucrării
C.C. artist plastic şi Primarul Mun. R.V., lucrarea a fost donată Primăriei
Mun. R.V. stabilindu-i-se şi valoarea la suma de 56.000 euro la acea dată.
Este adevărat că prin acest act, beneficiarul lucrării s-a obligat
să respecte dispoziţiile prevăzute şi în Legea nr. 8/1996, respectiv să nu
modifice, să nu mute şi să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii
asupra lucrării. Mutarea pieselor s-a făcut însă printr-o hotărâre a
Consiliului local al Municipiului R.V. în temeiul unui Raport întocmit de
Serviciul de cadastru şi evidenţă patrimoniu, ca urmare a sesizărilor
primite din partea directorului şcolii şi a părinţilor copiilor din zonă,
piesele ce compun ansamblul sculptural fiind cuprinse în lista de inventar
al bunurilor ce aparţin domeniului public al Municipiului R. V.
Piesele nu au fost distruse aşa cum rezultă din probele
administrate ci au fost dislocate şi depozitate urmând să fie dislocate şi
restul pieselor şi amplasate într-o nouă locaţie.
Din nici o probă nu rezultă că zona Ostroveni, incinta
Grădinii zoologice este „groapa de gunoi a oraşului” aşa cum pretinde
reclamanta şi nici restul locaţiilor din oraş unde s-au realizat alte 9
lucrări, nu erau „maidane”.
Tot Oficiul Român pentru Drepturile de Autor precizează că
în cazul în care singura atingere aduse integrităţii operei este schimbarea
de către proprietar a amplasamentului acesteia, proprietarul are această
libertate.
Potrivit art.10 din Legea nr.8/1996, autorul unei opere are
dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei şi de a se opune
oricărei modificări, precum şi oricărei atingeri adusă operei, dacă
prejudiciază onoarea sau reputaţia sa.
Ori, în speţă, nu s-a adus nici un prejudiciu onoarei şi
reputaţiei artistului iar dislocarea pieselor ce compun ansamblul
sculptural Grapheme edificat de autorul artist plastic C.C. s-a făcut din
necesitate la cererea celor îndreptăţiţi şi printr-o hotărâre a Consiliului
Local.
În consecinţă, în cauză, instanţa a constat că nu s-au încălcat
drepturile morale ale reclamantei şi nu se impune obligarea Mun.Rm.V.
la plata unor daune morale.
Referitor la ultimul capăt de cerere privind obligarea pârâtului
la plata sumei de 56.000 euro valoarea lucrării estimate în 1999, instanţa
a constat că este neîntemeiat şi se impune respingerea şi a acestuia.
Din întregul material probator administrat în cauză şi
necontestat de către reclamantă, a rezultat că pentru munca prestată
aceasta a fost plătită din fondurile FARE iar materialele, plata
muncitorilor specializaţi, transportul materialelor, au fost suportate de
către Primăria Mun. Rm.V. şi din sponsorizări, (declaraţia şefului de
lucrări, martor artist plastic A. N. fila 112 dosar).
Pe de altă parte, potrivit art. 23 pct.1 din Legea nr.8/1996,
proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de
a oferi autorului preţul de cost al materialului.
Ori, piesele ce compun lucrarea „Grapheme” aşa cum s-a
arătat (vezi planşele fotografice din 27 februarie 2007, filele 125-131
dosar) nu au fost distruse ci, vor fi amplasate într-o altă locaţie.
Referitor la primul capăt de cerere, dreptul de autor al
reclamantei este recunoscut, în virtutea art.1 din Legea nr.8/1996 şi
născut potrivit art. 24 din aceeaşi lege din momentul creării operei,
respectiv 18 septembrie-31 octombrie 1998 şi în consecinţă este
inadmisibilă constatarea acestui drept printr-o hotărâre judecătorească pe
cale contencioasă.
În şedinţa publică din 30 noiembrie 2007, Mun.Rm.V., prin
consilier juridic, a invocat excepţia netimbrării capătului de cerere privind
obligarea la plata sumei de 196.980 lei echivalentul a 56.000 euro valoarea
lucrării în discuţie.
A fost respinsă această excepţie întrucât art.5 din Legea
nr.146/1997, prevede că cererile formulate în materia dreptului de autor
drepturile de autor şi conexe se timbrează cu suma fixă de 39 lei, sumă ce
a fost achitată.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel apelanta-
reclamantă C.C.V. care, după descrierea istoricului cauzei, a criticat
sentinţa civilă pentru următoarele motive:
1. După ce lucrarea „Grapheme” a fost donată Primăriei
Municipiului Râmnicu Vâlcea, la data de 13 iunie 2005 a fost demolată,
iar o parte din elemente mutate sub pretextul că „erau prea înalte”, fără a
se lua nici o măsură de protecţie şi conservare.
În acest fel, întregul ansamblu compoziţional a fost distrus în
mod brutal şi barbar, fără înştiinţarea apelantei-reclamante, fără specialişti
în domeniul restaurării, cu încălcarea legii.
În mod eronat instanţa de fond a reţinut acest demers ca fiind
justificat, având la bază Hotărârea Consiliului Local al Municipiului
Râmnicu Vâlcea, cu atât mai mult cu cât prin probele testimoniale nu s-a
dovedit că ar fi avut loc vreun accident în curtea şcolii unde este
amplasat ansamblul compoziţional, cei ascultaţi ca martori neputând da
un exemplu în acest sens, fiecare dintre aceştia afirmând doar existenţa
unui eventual pericol, nedovedit însă.
Declaraţia specialistului în materie, cercetătorul ştiinţific P.Ş.,
confirmă valoarea operei de artă şi prejudiciul moral adus autorului prin
dislocarea pieselor componente, acestea conducând la modificarea
viziunii artistului plastic.
Prin măsurile luate de pârât, s-au încălcat flagrant dispoziţiile
Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu
modificările şi completările ulterioare, făcându-se referire la dispoziţiile
art.1 alin.1 din acest act normativ care prevăd că „dreptul de autor asupra
unei opere literare, artistice sau ştiinţifice (…) este recunoscut şi
garantat”.
S-a susţinut că actul de donaţie este valid, întrucât lucrarea de
artă plastică a fost cuprinsă în inventarul domeniului public al
Municipiului Râmnicu Vâlcea prin Hotărârea nr.182/69 din 27
septembrie 2004 (f.101-109), aspect reţinut şi de către instanţa
de fond prin considerentele sentinţei civile, însă nu au fost respectate
obligaţiile ce derivau din acest act, acelea de a nu modifica sau de a muta
lucrarea fără notificarea prealabilă a autorului.
De aceea, în mod eronat instanţa a apreciat că nu s-au
încălcat drepturile morale ale reclamantei, contrar celor susţinute de
martorul Pavel Şuşară, care a arătat că „în prezent reclamanta a suferit un
în discuţie ca urmare a dislocării unor piese”.
2. Instanţa a apreciat eronat că nu există prejudiciu material
suferit de către apelanta-reclamantă, deşi a reţinut că potrivit art.23 din
Legea nr.8/1996, proprietarul nu poate distruge opera înainte de a oferi
autorului preţul de cost al materialului, motivaţie care excede obiectului
acestei cauze.
S-a solicitat încuviinţarea refacerii şi completarea probelor
administrate de prima instanţă, eventual administrarea altor probe utile în
soluţionarea pricinii, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul
constatării existenţei dreptului de autor al apelantei-reclamante asupra
ansamblului sculptural Grapheme; al constatării încălcării drepturilor
morale ale apelantei-reclamante în calitate de autor al aceleiaşi lucrări;
obligarea pârâtului la plata sumei de 35.870 RON, echivalentul a 10.000
euro reprezentând daune morale, obligarea pârâtului la plata sumei de
196.980 RON, echivalentul a 56.000 Euro, valoarea lucrării estimată în
anul 1999 de către Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, cu cheltuieli
de judecată.
În şedinţa publică din 3 martie 2008, apelanta-reclamantă
C.C.V. a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate cu următoarele
obiective: stabilirea prejudiciului suferit de apelanta-reclamantă prin
dezafectarea lucrării „Grapheme”, executată în anul 1999 şi amplasată în
Municipiul Râmnicu Vâlcea, în incinta Şcolii nr.9 Ostroveni; să se
stabilească dacă prin dislocarea unor piese şi mutarea acestora într-o altă
locaţie, aceste piese au fost distruse şi în caz afirmativ, care este valoarea
acestora, iar ca ultim obiectiv, să se precizeze dacă prin luarea acestei
măsuri s-au încălcat drepturile de autor ale apelantei-reclamante şi în caz
afirmativ, dacă aceasta a suferit un prejudiciu material şi în ce constă
acesta.
Această probă a fost admisă de către instanţă potrivit
obiectivelor solicitate (f.225-226), lucrarea fiind executată de către expert
Ana Zoia Pop, acreditat de Ministerul Culturii şi Cultelor (f.236-238),
apelanta-reclamantă neavând obiecţiuni la raportul de expertiză (f.257
verso).
Obiecţiunile formulate de pârât, prin consilier juridic M.N., în
sensul că în mod eronat au fost evaluate operele de artă şi că înţelege să
conteste valoarea despăgubirilor concluzionate de expert, cu atât mai
mult cu cât acesta nu este un expert tehnic judiciar, au fost respinse prin
încheierea din 2 iunie 2008, întrucât acordarea daunelor morale este o
chestiune de apreciere exclusă a instanţei, iar în ceea ce priveşte valoarea
lucrării, expertul a răspuns la obiectivele stabilite de către instanţă,
exprimându-şi punctul său de vedere ca specialist în domeniu (f.267-
268).
Prin aceeaşi încheiere de şedinţă, apelanta-reclamantă, în
temeiul dispoziţiilor art.132 pct.2 alin.2 Cod procedură civilă a majorat
câtimea obiectului cererii la suma de 210.000 Euro, respectiv la valoarea
totală a prejudiciului artistic al ansamblului sculptural, reţinută de către
expert.
Apelul a fost privit ca fondat pentru considerentele ce
urmează:
Primul motiv de apel a fost privit ca fondat, în sensul că în
mod eronat instanţa de fond a apreciat că n-au fost încălcate drepturile
morale ale reclamantei şi ca atare nu se impune obligarea Mun.Rm.V. la
plata unor daune morale.
S-a constatat că soluţia este eronată întrucât, prin actul
intitulat „donaţie”, intervenit între reclamanta C.C., artist plastic şi
Primarul municipiului R.V., ansamblul sculptural „Grapheme” a fost
predat Primăriei Municipiului R.V., aceasta din urmă obligându-se să
respecte drepturile de autor prevăzute de art.10 din Legea nr.8/1996
privind dreptul de autor şi drepturile conexe, respectiv să nu modifice, să
nu mute şi să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii asupra lucrării
(f.11).
Or, din probele administrate în cauză, a rezultat cu
certitudine că s-a intervenit de către pârât asupra întregului ansamblul
sculptural ( f.110-112), ocazie cu care au fost dislocate părţi din această
lucrare şi mutate în incinta Grădinii Zoologice a Municipiului R.V.
Mutarea lucrării este recunoscută şi de pârât, situaţie ce
rezultă din răspunsul la întrebarea nr.6 din interogatoriul restituit
instanţei de fond (f.49-50).
Prin raportul de expertiză întocmit de către expertul A.Z.P.,
se reţine că pe amplasamentul iniţial din faţa Şcolii nr.9, str. Ostroeni,
Municipiul Rm.Vâlcea, intersecţie cu str. Lucian Blaga, s-au identificat
expuse două piese „Grapheme”, fiind cele mari din cele şapte
consemnate în fişa lucrării întocmită de comisia de evaluare a Uniunea
Artiştilor Plastici din România.
Restul componentelor au fost identificate de expert la
Grădina Zoologică a municipiului Râmnicu Vâlcea.
Din starea de conservare, la două din elementele
„Grapheme”, expertul a dedus că pe suprafaţa lor s-a încercat o
restaurare neprofesionistă, vopsite cu un strat gros de culoare stridentă
fără a respecta nuanţa iniţială, acţiunea de vopsire având ca scop
ascunderea intervenţiei barbare asupra lucrării ( lipsa unei bucăţi din
piesă).
A mai identificat expertul pe o altă alee, alt grupaj din trei
bucăţi, fiind de nerecunoscut şi complet distruse (f.236-238-apel).
Nu are relevanţă juridică şi nu poate exonera de răspundere
civilă pe pârâtul municipiul Rm.V., Hotărârea nr.108 din 28 aprilie 2005
emisă de C.L. al Mun.Rm.V. privind schimbarea amplasamentului a
ansamblului „Grapheme” (f.42 fond), întrucât drepturile morale ale
reclamantei, ca autor al acestei opere de artă prevăzut de art.10 din Legea
nr.8/1996, nu puteau fi exercitate decât personal, atâta timp cât pârâtul
în calitate de beneficiar s-a obligat să nu modifice, să nu mute sau să nu
distrugă lucrarea, mai mult,să anunţe autorul în cazul oricărei intervenţii
asupra operei.
Cum intervenţia asupra lucrării s-a concretizat în dislocarea,
mutarea şi distrugerea parţială a acesteia, este evident că reclamanta a
suferit un prejudiciu moral.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciile
aduse onoarei sau demnităţii unei peroane presupune o apreciere
subiectivă din partea judecătorului, care, însă, trebuie să aibă în vedere
anumite criterii obiective rezultând din cazul concret dedus judecăţii,
gradul de lezare al valorilor sociale ocrotite, să aprecieze intensitate şi
gravitatea atingerii aduse acestora.
Instanţa reţinând poziţia socială a reclamantei, aceea de artist
plastic profesionist, calitatea pârâtului care având în patrimoniul
ansamblul „Grapheme” trebuia să-l ocrotească pentru a asigura în rândul
locuitorilor oraşului respect pentru această operă de artă şi în general
climatul siguranţei unor asemenea lucrări unicat, modalitatea barbară
asupra lucrării care prezumă dispreţul cu care s-a intervenit în
dezmembrarea sa, dar mai ale reamplasării celor cinci bucăţi din lucrarea
„Grapheme” în mod aleatoriu şi puncte diferite în Grădina Zoologică a
Municipiului R.V., sunt împrejurări concrete de natură să aducă atingere
gravă onoarei şi demnităţii reclamantei, atâta timp cât toate aceste
acţiuni ale pârâtului au fost propagate către public.
Prin urmare, despăgubirile morale ce se vor acorda
reclamantei, au mai degrabă rolul de a-i procura acesteia o satisfacţie
subiectivă, decât a repara propriu-zis prejudiciu.
Odată ce fapta ilicită a pârâtului a fost probată aceasta devine
suficientă, urmând ca prejudiciul moral şi raporturile de cauzalitate să fie
prezumate, întrucât caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral,
proba sa obiectivă, este practic imposibilă în condiţiile răspunderii civile
delictuale reglementate de art.998 Cod civil.
Faţă de aceste considerente a fost admis apelul declarat de
apelanta – reclamantă împotriva sentinţei civile pronunţate de instanţa de
fond, pe care a schimbat-o, în sensul admiterii în parte a acţiunii şi a
obligării intimatului – pârât la despăgubiri morale în cuantum de 100.000
EURO apreciat de instanţă ca rezonabil în realizarea satisfacţiei
subiective a apelantei.
Nu se verifică însă criticile din cel de al doilea motiv de apel.
În mod corect instanţa de fond a respins acţiunea pentru
celelalte capete de cerere formulate de reclamantă prin actul de sesizare
al instanţei de fond.
Niciodată pârâtul Mun.R.V. nu a contestat că reclamanta este
autoarea ansamblului sculptural „Grapheme”, această situaţie rezultând
indubitabil din actul de donaţie ataşat la dosar (f.11) ce poartă
semnăturile părţilor, declaraţiile martorilor N.A. (f.147), Ş.P., cercetător
ştiinţific (f.193-194), care, referindu-se la dreptul de autor al reclamantei,
arată că acesta este dovedit de studiile, specialitatea ,apartenenţa la o
breaslă foarte bine definită – Uniunea Artiştilor Plastici şi recunoaşterea
spaţiului public al reclamantei în calitatea de artist plastic pe care o are.
Că reclamanta este autoarea lucrării „Grapheme”, este
dovedită cu toate actele existente la dosar, astfel încât există cu
certitudine în favoarea reclamantei prezumţia instituită de prevederile
art.4 (1) din Legea nr.8/1996, în sensul că „Se prezumă a fi autor, până la
proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru
prima dată la cunoştinţă publică”.
Prin urmare, cum opera „Grapheme”, a fost adusă pentru
prima dată la cunoştinţă publică sub numele reclamantei C.C., astfel cum
rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, fără a i se fi
contestat până în prezent această calitate, în mod corect instanţa de fond
a respins ca neîntemeiat capătul de cerere de constatare a existenţei
„Grapheme”, lucrare aflată în patrimoniul Municipiului R.V.
De asemenea, în mod corect instanţa de fond a respins şi
capătul de cerere în care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata
sumei de 196.980 RON, echivalentul a 56.000 euro, valoarea lucrării
stabilită în anul 1999 de către Primăria Mun. R.V.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că materialele
înglobate în ansamblul sculptural „Grapheme” nu au fost suportate de
către reclamantă, iar aceasta a fost remunerată pentru lucrarea sa (f.112,
270, 273, 277).
Este necesară precizarea că Fundaţia HAR la care se referă
punctul 9 din încheierea nr.21/14.07.1999 a Curţii de Conturi a
României – Camera de Conturi a Judeţului Vâlcea, este cea intitulată
„Habitat şi Artă în România”, emitenta broşurii ilustrate aflată la filele 63
bis – 98 dosar fond, fundaţie care în cadrul Ediţiei a II-a 1998 – 1999 a
realizat personalizarea spaţiilor publice din habitatele umane aflate în
suferinţă pe raza Municipiului R.V., ocazie cu care reclamanta C.C. a
realizat ansamblul sculptural „Grapheme”.
Pentru aceste considerente apelul a fost privit ca fondat şi
admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecinţa
obligării pârâtului la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de
judecată, potrivit înscrisurilor existente în dosar.
