Proba dreptului de proprietate asupra imobilului notificat incumba persoanei îndreptatite. Art. 221 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 instituie o prezumtie simpla, in sensul ca persoana individualizata in actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar. Prezumtia poate fi rasturnata de reclamant, prin proba contrara, in sensul ca el, iar nu persoana mentionata in actul de preluare, este titularul dreptului de proprietate asupra bunului notificat.
Prin notificarea nr. 65/20.07.2001 formulata în temeiul Legii nr. 10/2001 de numitul C.G. si adresata Orasului Techirghiol, prin primar, s-a solicitat restituirea în natura a imobilului situat în Orasul Techirghiol, str. M.E. nr. 5, compus din constructii si teren în suprafata de 940 mp.
În motivarea solicitarii, notificantul a aratat ca imobilul a fost dobândit în proprietate, în anul 1930, de defunctul sau tata, decedat în anul 1947, bunul fiind trecut în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950 (pozitia nr. 137 din Anexa).
Prin dispozitia nr. 218 din 22 martie 2002 emisa de Primarul Orasului Techirghiol judetul Constanta, s-a respins cererea formulata de C.G. cu motivarea ca „solicitantul nu a facut dovada folosintei imobilului revendicat pentru perioada 1937-1950, data nationalizarii”.
La data de 7 mai 2002 C.G. a atacat în justitie dispozitia data de primar, solicitând anularea acesteia si restituirea în natura a nemiscatorului, chemând în acest sens în judecata Orasul Techirghiol, prin primar si Statul Român prin M.F.P.
Investit cu solutionarea cauzei, Tribunalul Constanta – sectia civila, prin sentinta civila nr. 758 din 12 iulie 2002, a respins actiunea reclamantului ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, cu motivarea ca numai cel ce a emis actul, respectiv Primarul Orasului Techirghiol, poate avea calitate procesuala pasiva, nu si Orasul Techirghiol.
Solutia pronuntata de tribunal a fost mentinuta de Curtea de Apel Constanta – sectia civila, care, prin decizia nr. 140/C din 19 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Împotriva deciziei data în apel, prin care s-a pastrat sentinta tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul C.G. care a reprosat instantelor ca au aplicat gresit prevederile art. 21 si 23 din Legea nr. 10/2001, ca si dispozitiile art. 67 din Legea nr. 215/2001 întrucât dispozitia emisa de primar a fost data în calitatea sa de reprezentant al Orasului Techirghiol.
Prin decizia 62/12 ianuarie 2005 a ÎCCJ s-a admis recursul reclamantului C.G. si s-au casat decizia civila nr. 140/C/19.11.2002 a Curtii de Apel Constanta si sentinta civila nr. 758/12.07.2002 a Tribunalului Constanta, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de casare a retinut ca actiunea îndreptata împotriva dispozitiei nr. 218/22.03.2003 emisa de orasul Techirghiol prin Primar nu putea fi solutionata decât în contradictoriu cu emitentul acestuia, prin urmare Orasul Techirghiol are calitate procesual pasiva, impunându-se reluarea judecatii în fond.
Dupa casarea cu trimitere cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. R 1477/2005. La data de 22.09.2005 a formulat cerere de interventie accesorie în sprijinul pârâtilor, numita D.F. solicitând respingerea contestatiei ca nefondata.
În motivarea interventiei accesorii se arata ca imobilul ce formeaza obiectul notificarii a fost preluat de stat cu titlu legal, iar dupa aparitia Legii 112/1995 o parte din imobil i-a fost înstrainat în baza contractului de vânzare-cumparare nr. 9/15.11.1996.
Prin sentinta civila nr. 614/16.03.2006 Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantului ca nefondata în contradictoriu cu pârâtul Orasul Techirghiol, prin primar, iar fata de Statul Român prin M.F.P. a respins actiunea ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A fost admisa cererea de interventie în interes alaturat pârâtului Orasul Techirghiol.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca desi reclamantul a probat cu procesul-verbal de licitatie nr. 351/1933 si respectiv cu autorizatia de construire din 13.06.1931 ca autorul sau a edificat constructia pe un teren adjudecat provizoriu – lotul nr. 91 în suprafata de 940 mp din orasul Techirghiol – acesta nu a dovedit posesia autorului sau asupra imobilului dupa anul 1937 si nici preluarea abuziva de catre stat.
Mai mult, martorii audiati într-un alt litigiu ce a avut ca obiect revendicarea aceluiasi imobil, conform art. 480 C.civil au declarat ca îsi amintesc ca în anul 1935, din cauza unor delapidari comise de proprietar care era perceptor la Primarie, imobilul a fost confiscat (dosar nr. 453/2001, filele 115 si 116).
Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat apel reclamantul C.G., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
1. În mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, foaia de licitatie din 12.08.1930 si autorizatia de construire nr. 413/26.03.1931 facând aceasta dovada cu prisosinta.
În procesul verbal de licitatie din 12.08.1930, prin care autorul reclamantului a dobândit lotul nr. 91, în suprafata de 940 mp situat în orasul Techirghiol s-a consemnat „adjudecam în mod provizoriu asupra D-sale acest loc, definitiva aprobare urmând a se da dupa aprobarea lucrarilor”.
Autorul reclamantului a obtinut ulterior trei aprobari ale lucrarilor si anume: nr. 14248/11.03.1931 emisa de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale, autorizatia de construire nr. 413/26.03.1931 ce viza realizarea împrejmuirii lotului si autorizatia de construire nr. 1343/13.06.1931, prin care se autoriza edificarea constructiei propriu-zise.
2. În mod gresit instanta de fond s-a raportat în solutionarea prezentei cauze la probatoriile cu martori administrate în dosarul civil nr.453/2001 al Tribunalului Constanta ce a avut ca obiect revendicarea imobilului din Techirghiol, str. M.E. nr. 5 si care a fost suspendat în recurs la solicitarea reclamantului, conform art. 47 din Legea 10/2001 pâna la finalizarea procedurii reglementata de Legea 10/2001. În realitate, dezbaterea în legatura cu atasarea acestui dosar au fost legate doar de problema identitatii si identificarii imobilului, pentru a se evita efectuarea unei noi expertize imobiliare în prezenta cauza.
3. În conditiile în care s-a dovedit ca imobilul proprietatea autorului reclamantului a fost nationalizat abuziv, în actul de nationalizare fiind mentionat numele unei alte persoane, iar nu cel al adevaratului proprietar, în mod gresit instanta nu a dispus restituirea în natura, cel putin a partii libere din imobil, care nu a fost înstrainata.
Intervenienta D.F. a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului reclamantului ca nefondat, motivat de faptul ca reclamantul nu este proprietarul bunului revendicat, neexistând identitate între fosta proprietate a autorului reclamantului si actualul imobil situat în Techirghiol str. M.E. nr. 5.
În apel, conform disp. art. 295 alin. 2 C.pr.civ., la solicitarea apelantului C.G. instanta a încuviintat efectuarea unei expertize imobiliare având ca obiective identificarea imobilului – constructie si teren, fosta proprietate C.G. si, în functie de istoricul de rol si înscrisurile depuse de parti, sa se precizeze daca exista o evolutie a numerotarii imobilului din str. M.E. nr. 5 la str. M.E. nr. 11, respectiv daca exista identitate între imobilul revendicat de reclamant si imobilul fosta proprietate C.C., numit „Vila Traian” si situat în Techirghiol str. M.E. nr. 11.
Analizând legalitatea hotarârii apelata în raport cu criticile reclamantului si fata de probatoriul suplimentar administrat în apel se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, exprimata în caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ, legiuitorul a urmarit sa înlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savârsite de stat.
Legiuitorul a fost preocupat sa acopere pe cât posibil, toate situatiile de preluare a imobilelor de catre stat în perioada 1945 – 1989 si astfel sa repare prejudiciile cauzate proprietatii private, prin restituirea tuturor categoriilor de imobile preluate abuziv, dând astfel curs Rezolutiei nr. 1123/1997 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, care a recomandat României modificarea legislatiei în materie de bunuri confiscate si expropriate, în sensul de a prevede posibilitatea restituirii acestor bunuri in integrum, în masura în care este cu putinta, iar în caz contrar, prin acordarea unor despagubiri echitabile.
În acest sens, art. 9 din Legea 10/2001 consacra cu titlu de regula guvernatoare, faptul ca „imobilele preluate în mod abuziv indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire si liber de orice sarcini”, iar în masura în care restituirea în natura nu este posibila se vor acorda despagubiri în conditiile reglementate de acelasi act normativ.
Conform art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptatite la masuri reparatorii constând în restituirea în natura sau dupa caz prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii în mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanei îndreptatite.
În cauza se retine ca reclamantul C.G. s-a legitimat ca mostenitor al defunctului C.G., decedat la 14.04.1947, conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 15/18.02.1997 eliberat de BNP Asociati M.L. si T.E. (fila 5, dosar 2690/2002 al Tribunalului Constanta).
Autorul reclamantului a dobândit în proprietate, în urma participarii la vânzare prin licitatie publica, lotul de casa nr. 91, poligon KT, cu o suprafata de 940 mp situat în orasul Techirghiol, conform foii de licitatie si procesul verbal de adjudecare provizorie din 12.08.1930 (fila 18, dosar 2690/2002 al Tribunalului Constanta).
Conform mentiunilor inserate în procesul verbal încheiat la 12 august 1930, lotul nr. 91 s-a adjudecat provizoriu lui C.G. „definitiva aprobare urmând a se da dupa aprobarea lucrarilor”.
Cu adresa nr. 14248/11.03.1931, Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale, Directia Balneo-Climatica, informeaza pe autorul reclamantului ca se aproba executarea constructiei proiectata, conform cu planul anexat vizat, fiind scutit de plata taxei de constructie ( fila 9).
Cu recipisa nr. 80/23.03.1931, C.G. a platit casierului comunal suma de 1244 lei, reprezentând „rest prima rata loc casa”.
Cu chitanta nr. 413/26.03.1931 emisa de Primarul orasului Techirghiol, C.G. este autorizat sa împrejmuiasca lotul sau casa din acest oras care face parte din lotul nr. 91 luat prin licitatie publica în anul 1930, cu obligatiunea sa se conformeze planurilor de aliniere si sistematizare, precum si dispozitiilor în vigoare, privitoare la constructii (fila 10).
La data de 13 iunie 1931 Primaria Orasului Techirghiol a emis autorizatie de construire, prin care autorul reclamantului era autorizat sa realizeze o constructie conform planului aprobat de Ministerul Muncii si depus la dosar (filele 9 si 11, dosar 2690/2002 al Tribunalului Constanta si fila 74 dosar 3671/36/2006 al Curtii de Apel Constanta).
Înscrisurile mai sus mentionate fac dovada dreptului de proprietate al autorului reclamantului asupra terenului în suprafata de 940 mp si al constructiei edificata pe acesta, imobil ce a constituit lotul nr. 91 din planul parcelar al Orasului Techirghiol din anul 1930.
Prin notiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din Legea 10/2001 se întelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumparare, extras de carte funciara, orice acte juridice care atesta direct sau indirect faptul ca bunul respectiv apartinea reclamantului si chiar declaratii notariale date de persoane care atesta anumite situatii în legatura cu imobilul notificat) acte care atesta calitatea de persoana îndreptatita – titular al dreptului de proprietate sau mostenitorul acestuia ( acte de stare civila, certificate de mostenitor), acte juridice sau sustineri care permit încadrarea preluarii ca fiind abuziva.
Sub aspectul identitatii imobilului proprietatea autorului reclamantului – dovedit cu înscrisurile mai sus mentionate – cu imobilul revendicat de reclamant, situat în prezent în Techirghiol, str. M.E. nr. 5, se constata ca este pe deplin lamuritoare expertiza imobiliara efectuata de ing. A.N., în apel.
Conform concluziilor expertizei, imobilul revendicat de reclamant este situat în orasul Techirghiol, str. M.E. nr. 5 si este format din teren si o casa de locuit tip parter.
Constructia cu destinatie de locuinta are fundatie de piatra, zidarie si caramida, învelitoare din olana, planseu din lemn, sobe cu lemne, anul construirii 1931, conform fisei tehnice a cladirii, anexa la contractul de vânzare-cumparare nr. 9/15.111996 încheiat cu intervenienta D.F.
Constructia existenta pe teren are aceleasi caracteristici cu cea evidentiata în planul de situatie vizat de Ministerul Muncii, Sanatatii si Ocrotirii Sociale – proprietar C.G. – plan anexa 4 (fila 74), iar din imaginea foto a constructiei, realizata la data realizarii expertizei – 9.01.2007, rezulta ca locuinta are aceleasi caracteristici tehnice cu corpul de cladire evidentiat în planul de situatie pe baza caruia a fost emisa Autorizatia de construire nr. 1543/13.06.1931 (filele 98 si 99, dosar 3671/36/2006 al Curtii de Apel Constanta).
Desi intimatul pârât a sustinut ca imobilul situat în Techirghiol, str. M.E. nr. 5, la data aplicarii Decretului 92/1950 a figurat în proprietatea numitei S.I. (fila 24), aceasta sustinere este infirmata de adresele cu nr. 40.632/BR/25.01.1955 si procesul verbal din 14.02.1955 emise de Sfatul Popular Regional Constanta – filele 29,31) din care rezulta ca I.C.S. a fost proprietara unui imobil situat în Techirghiol str. M.E. nr. 8, imobil ce nu a facut obiectul nationalizarii, fiind luat de Sfatul Popular numai în baza unui proces verbal si ulterior, restituit proprietarei conform dispozitiunii nr. 40632/BR a Sfatului Popular al Orasului Techirghiol.
Imobilul din str. M.E. nr. 5 a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 92/1950, fiind mentionat la pozitia nr. 137, proprietar C.C. (fila 41).
Se constata ca masura nationalizarii a fost aplicata abuziv, neexistând identitate între proprietarul real al imobilului situat în Techirghiol, str. M.E. nr. 5 – C.G., si persoana mentionata în actul de nationalizare – C.C.
Din tabelul cu Vilele din Techirghiolcare nu au fost folosite în sezonul 1948, rezulta ca numitul C.C. a fost proprietarul unui imobil denumit „Vila Traian”, situat în str. M.E. nr. 11 (filele 58,59), iar din expertiza efectuata de ing. A.N., rezulta ca Vila Traian, fosta proprietatea C.C., a figurat în planul cadastral al Orasului Techirghiol din anul 1932, pe lotul nr. 9 din careul XLII, având o suprafata de teren de 1239 mp si nu se identifica cu proprietatea lui C.G. din str. M.E. nr. 5.
În prezent Vila Traian este demolata, pe locul ei fiind construit blocul de locuinte D (fila 70).
Aceasta situatie este confirmata prin declaratia autentificata sub nr. 3970/23.11.2000 de BNP N.M.E., a numitei D.C., nepoata a fostului proprietar C.C., care declara ca imobilul Vila „Traian” nu mai exista în prezent, fiind demolata, iar autoritatile locale au înstiintat-o pe mama ei – D.G. – ca imobilul fosta proprietate C.C. a fost nationalizat prin Decretul 92/1950, pozitia 137 (fila 19, dosar 232/2003 al CSJ).
Se retine astfel ca nu exista identitate între Vila „Traian”, fosta proprietate C.C., în prezent demolata si imobilul situat în Techirghiol, str. M.E. nr. 5, fosta proprietate C.G., constructie care exista în prezent în aceeasi structura, si din care un apartament a fost înstrainat în anul 1996 intervenientei D.F.
2. Nu este sustinuta probator nici afirmatia pârâtului conform careia bunul a fost confiscat în baza unei hotarâri penale de condamnare a autorului reclamantului pentru delapidare; din adresa nr. 8272/30.06.1999, emisa de Ministerul de Interne – Filiala Arhivelor Statului Constanta, rezulta ca „s-au cercetat inventarele de la Tribunalul Constanta si Curtea de Apel Constanta si nu este mentionat C.G. cu sentinta penala (delapidare) în anii 1932-1935” (fila 26 dosar nr.232/2003 al CSJ).
Conform dispozitiilor art. 221 alin.(1) din Legea nr. 10/2001, în absenta unor probe contrare, existenta si dupa caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive, iar potrivit alin.(2), în absenta unor probe contrare, persoana individualizata în actul normativ prin care s-a dispus masura preluarii abuzive este presupusa ca detine imobilul sub nume de proprietar.
În cauza se retine ca prezumtiile simple instituite de art. 221 din Legea nr. 10/2001 au fost rasturnate de reclamant, din probatoriile administrate la instanta de fond si în apel rezultând ca autorul reclamantului, C.G. a fost proprietarul imobilului situat în Techirghiol, str. M.E. nr. 5, imobil ce nu a fost identificat cu fosta Vila „Traian” – în prezent demolata, iar înscrierea bunului notificat în Decretul 92/1950 pe numele altei persoane – C.C. – a fost nelegala, C.C. fiind proprietarul unui alt imobil situat în orasul Techirghiol, pozitionat conform expertizei A.N., dincolo de intersectia strazilor M.E. si Al.P. (fila 70).
3. În procesul de solutionare a notificarilor depuse de persoanele îndreptatite, Legea nr. 10/2001 (art. 1 alin.(1), art. 7 si art. 9) impune respectarea principiului prevalentei restituirii în natura a imobilelor ce fac obiectul notificarilor si numai în cazul în care masura nu este posibila sau este expres înlaturata de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte.
În speta se retine ca prin actul de vânzare-cumparare nr. 9/15.11.1996, intervenienta D.F. a dobândit conform Legii nr. 112/1995 un apartament compus din 2 camere si dependinte în suprafata de 36,14 mp în imobilul situat în Techirghiol str. M.E. nr. 5. Prin acelasi contract s-a atribuit în folosinta cumparatoarei o suprafata de teren aferenta locuintei de 56,35 mp, intervenienta având vocatie la dobândirea acestui teren conform art. 37 din Legea 112/1995 coroborat cu disp. art. 36 alin.(2) din Legea 18/1991 modificata.
Conform disp. art. 18 lit. c, din Legea nr. 10/2001 masurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrainat cu respectarea dispozitiilor legale.
În aceste conditii se constata ca reclamantul este îndreptatit la masuri reparatorii prin echivalent conform Titlului VI din Legea 247/2005 pentru partea din constructie în suprafata de 36,14 mp ce a facut obiectul contractului de vânzare-cumparare nr. 9/1996 si pentru partea din terenul aferent acestui apartament. În consecinta, Primarul Orasului Techirghiol va fi obligat, conform art. 26 din Legea 10/2001 sa acorde persoanei îndreptatite în compensare bunuri sau servicii, ori sa propuna acordarea de despagubiri în conditiile legii speciale.
Cel de al doilea apartament din imobilul situat în Techirghiol, str. M.E. nr. 5, în suprafata de 64,34 mp, detinut cu titlu de chirias de numita V.I., nefacând obiectul unui contract de vânzare-cumparare poate fi restituit în natura reclamantului împreuna cu terenul în suprafata de 883,65 mp aferent constructiei, conform art. 9 din Legea 10/2001.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 C.proc.civ. se va admite apelul reclamantului si se va schimba în parte hotarârea apelata, în sensul celor mai sus mentionate.
