PROCEDURA PREALABILĂ.
Art.109 alin.2 Cod procedură civilă
Art.7 din Legea nr.544/2001.
Art.32, 33 din H.G.nr.123/2002
Art.21 din Constituţie
Legea nr.544/2004
Potrivit art.32 din Normele aprobate prin H.G.
nr.123/2002, persoana care consideră că dreptul său de avea
acces la informaţiile de interes public a fost încălcat, se poate
adresa cu reclamaţie administrativă conducătorului autorităţii
sau instituţiei, iar art.33 reglementează termenul în care
aceasta poate fi făcută.
Aceste reglementări fac corp comun cu Legea
nr.544/2001, fiind reglementări speciale şi care se aplică cu
prioritate atât din punctul de vedere al procedurii, cât şi al
termenelor, faţă de alte dispoziţii legale cum sunt, de exemplu,
cele din Legea nr.554/2004.
(Decizia nr.574/R-C din 18 mai 2007)
Prin cererea înregistrată la 14 noiembrie 2006, reclamanta
S.C. P.M. S.R.L. Rm.Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele I.T.C.
Craiova şi I.J.C.Vâlcea, pentru ca în baza Legii nr.544/2001 să-i
comunice informaţii cu privire la amenzile aplicate în perioada 2004-
2006, amenda maximă aplicată şi cărei persoane fizice sau juridice, cea
mai mare amendă aplicată în luna iulie 2006 şi cuantumul amenzilor din
perioada 1 ianuarie – 27 septembrie 2006, şi să plătească daune de 100 lei
pe zi.
În motivare reclamanta a arătat că, deşi a solicitat pârâtelor
informaţii cu privire la aspectele reliefate în acţiune, acestea au refuzat să
răspundă întrebărilor adresate, încălcându-se astfel disp.art.7 din Legea
nr.544/2001.
Prin sentinţa nr.22/2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte
acţiunea şi a obligat pe pârâţi să furnizeze reclamantei informaţii de
interes public privitoare la numărul amenzilor aplicate în perioada 2004-
2006, care este cea mai mare amendă din luna iulie 2006 şi cuantumul
amenzilor aplicate în perioada 1 ianuarie – 27 septembrie 2007, sub
sancţiunea plăţii de daune pe zi de întârziere în cuantum de 10 lei,
începând cu data comunicării hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că informaţiile pentru
care acţiunea a fost admisă sunt publice, nefiind exceptate de la
comunicare, şi pârâtele le revenea obligaţia să răspundă reclamantei în
termenele menţionate de art.7 din Legea nr.544/2001.
Sub aspectul excepţiilor invocate, instanţa a reţinut că
răspunsul negativ al pârâtelor echivalează cu un răspuns, situaţie în care
nu este obligatorie procedura prealabilă, iar interesul în obţinerea
informaţiilor este justificat de finalizarea unui material documentar
jurnalistic ce privea eficienţa activităţii desfăşurate de I.S.C. Vâlcea.
În ceea ce priveşte daunele cominatorii, instanţa a considerat
că ele se datorează pentru obligaţii de a face şi de a nu face, ca mijloc de
constrângere pentru executarea în natură a unei obligaţii stabilite printr-o
hotărâre judecătorească.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs I.T.C, prin I.T.C.
pentru I.T.C. Vâlcea, invocând disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă şi
susţinând în esenţă următoarele:
– instanţa a greşit apreciind că nu este necesară efectuarea
unei proceduri prealabile, pe de o parte pentru că a făcut o diferenţiere ce
nu a fost avută în vedere de Legea nr.554/2004, iar pe de lată parte
pentru că a ignorat dispoziţiile din Normele Metodologice de aplicare a
Legii nr.544/2001;
– şi soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei de interes este
greşită întrucât acţiunea reclamantei este justificată numai de campania
susţinută de aceasta în vederea anulării amenzilor contravenţionale ce i-
au fost aplicate de IJC Vâlcea, pentru efectuarea unor construcţii
apreciate ca ilegale;
– informaţiile solicitate de reclamantă sunt considerate
confidenţiale potrivit anexei 3 la Ordinul Inspectorului General de Stat al
Inspectoratului de Stat în Construcţii nr.362/22 iulie 2006, aşa încât, şi
sub aspectul fondului, acţiunea nu putea fi primită.
Examinând criticile formulate, Curtea a constatat că ele sunt
fondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu prevederile art.137 din Codul de
procedură civilă, dispoziţii procedurale ce se aplică în completarea legilor
speciale a căror incidenţă se discută în cauză, urmează a fi verificate cu
prioritate excepţiile invocate în apărările de fond de către pârâte şi
reiterate în prezenta cale de atac.
O astfel de abordare se impune pentru că, fiind vorba de
excepţii dirimante, incidenţa lor în cauză poate face inutilă cercetarea
fondului.
O primă astfel de excepţie se referă la inadmisibilitatea
acţiunii ca urmare a neefectuării procedurii prealabile.
În conformitate cu prevederile art.109 alin.2 din Codul de
procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei
competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri
prealabile, dovada acesteia urmând a se anexa la cererea de chemare în
judecată..
Textul reglementează astfel un fine de neprimire a acţiunii
pentru care legiuitorul a prevăzut obligaţia realizării procedurii prealabile,
în măsura în care o astfel de cerinţă nu este îndeplinită.
Soluţionarea acestei excepţii va fi făcută într-o altă ordine
decât cea invocată în calea de atac, respectiv prin verificarea dispoziţiilor
din Legea specială, dispoziţii ce constituie temeiul acţiunii formulate,
urmând ca, în măsura în care nu va deveni inutilă, să fie verificat şi
primul argument ce trimite la prevederile Legii contenciosului
administrativ.
Cauza juridică a raportului dedus judecăţii este reprezentată
de dreptul recunoscut oricărei persoane fizice sau juridice în România de
a avea acces liber şi neîngrădit la orice informaţii de interes public, drept
reglementat de prevederile Legii nr.544/2001.
În aplicarea acestei legi, printr-o hotărâre de guvern, au fost
emise norme, norme care au valoare obligatorie şi care nu pot fi
înlăturate de interpretări ce se fac în aplicarea unui alt act normativ,
respectiv Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art.32 din Normele aprobate prin H.G. nr.123/2002,
persoana care consideră că dreptul său de avea acces la informaţiile de
interes public a fost încălcat, se poate adresa cu reclamaţie administrativă
conducătorului autorităţii sau instituţiei, iar art.33 reglementează
termenul în care aceasta poate fi făcută.
După primirea răspunsului la reclamaţia administrativă
(art.36), dacă persoana se consideră în continuare lezată, aceasta poate
face plângere la instanţa de contencios a tribunalului, termenul fiind de
30 zile, şi el începe să curgă după expirarea termenelor prevăzute de art.7
din Legea nr.544/2001.
Este vorba, aşadar, de reglementări care fac corp comun cu
Legea nr.544/2001, reglementări speciale şi care se aplică cu prioritate
atât din punctul de vedre al procedurii, cât şi al termenelor, faţă de alte
dispoziţii legale cum sunt, de exemplu, cele din Legea nr.554/2004.
Din verificarea acestor prevederi se reţine obligativitatea
reclamaţiei administrative, iar folosirea sintagmei „poate” nu poate fi
interpretată ca lăsând la aprecierea persoanei vătămate demersul
recursului graţios. Aceasta poate numai să aprecieze dacă se mai
consideră vătămată şi, în măsura în care răspunsul este afirmativ, dacă
optează să insiste în parcurgerea tuturor etapelor prevăzute de lege.
Această concluzie nu poate fi înlăturată de dispoziţiile art.21
alin.4 din Constituţie, pentru că nu suntem în faţa unei jurisdicţii
administrative şi nici de termenele la care se referă art.7 din Legea
nr.544/2001. Aceste termene privesc activitatea autorităţii sau instituţiei
publice şi nu a persoanei ce se consideră vătămată, dreptul său fiind
supus unui termen de 30 zile, ce curge însă de la momentul când a primit
sau trebuia să primească răspunsul la reclamaţia administrativă.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că în cauză era
obligatorie procedura prealabilă sub forma reclamaţiei administrative, iar
lipsa acesteia duce la respingerea acţiunii.
Analiza făcută de instanţa de fond asupra excepţiei s-a făcut
prin raportarea la o altă lege (nr.554/2004) şi nu la prevederile actului
normativ aplicabil în cauză, care poate fi întregit cu norme din alte
reglementări legale numai în măsura compatibilităţii lor.
Concluzionând în sensul că era obligatorie procedura
prealabilă şi că reclamanta nu a dovedit realizarea acestei îndatoriri,
Curtea a apreciat că este fondată prima critică şi, în baza art.312 alin.1
Cod pr.civilă, recursul a fost admis şi modificată sentinţa în sensul
respingerii acţiunii.
