Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova la data de 13.01.2010, sub nr 140/105/2010, reclamantul L A a formulat in contradictoriu cu PRIMARIA MUNICIPIULUI C prin Primar contestatie impotriva Dispozitiei nr 2331/14.12.2009 si a solicitat anularea dispozitiei, repunerea in functia detinuta anterior incetarii contractului de munca, aceea de director executiv al Directiei Politiei Comunitare din Primaria mun. C, plata salariilor restante de la data incetarii raporturilor de serviciu si pana la solutionarea reincadrarii, actualizate in raport cu rata inflatiei, plata daunelor morale pricinuite de desfacerea abuziva a raporturilor de serviciu, in cuantum de 10000 lei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin Dispozitia Primarului mun C nr 1131/07.09.2005 a fost numit functionar public definitiv in functia de director executiv al Politiei Comunitare a Primariei mun C, pe durata nedeterminata. A ocupat aceasta functie ca urmare a castigarii concursului organizat la ANFP Bucuresti, si-a desfasurat activitatea obtinand calificative anuale de „foarte bun”, nu a fost sanctionat disciplinar si a condus aceasta structura in conditii foarte bune.
La data de 10.12.2009 reclamantul mentioneaza ca a incetat raporturile de serviciu in conformitate cu decizia nr 2331/14.12.2009.
Considera reclamantul ca Dispozitia nr 2331/14.12.2009 este emisa in mod abuziv intrucat, mai inainte de a fi luata, nu a fost consultat pentru a-si exprima optiunea: daca alege pensia sau daca continua activitatea in cadrul Politiei Comunitare.
Decizia este considerata nelegala, intrucat a fost data cu incalcarea dreptului la munca, prevazut de art 41 alin 1 din Constitutie; s-a creat o stare de discriminare intre reclamnant si alte categorii de functionari publici, care au fost exceptati prin legea privind cumulul pensiei cu salariul; de asemenea, reclamantul se considera persoana vatamata in sensul prevederilor art 52 din Constitutie.
In ce priveste netemeinicia dispozitiei atacate, arata reclamantul ca inca de la inceputul numirii sale in functia de director executiv a indeplinit toate conditiile impuse de Legea nr 188/1999.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. Legii nr 188/1999.
Parata a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile, pentru considerentul ca reclamantul nu a initiat procedura prealabila, nu a dovedit in nici un mod indeplinirea acestei proceduri, sens in care se solicita respingerea actiunii, ca fiind prematur formulata.
Pe fondul cauzei se arata in intampinare ca decizia atacata a fost data cu respectarea prevederilor Legii nr 329/2009. Conform prevederilor art 17 alin 2 lit a din acest act normativ, reclamantul, in calitatea sa de pensionar cumulard, avea obligatia ca in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a actului normativ, sa-si exprime in scris optiunea intre suspendarea platii pensiei pe durata exercitarii activitatii sau incetarea raporturilor de munca ori a actului de numire in functie, daca nivelul pensiei nete aflate in plata depaseste nivelul salariului brut pe economie utilizat in fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat.
Reclamantul a formulat la termenul de judecata din data de 16.09.2010 raspuns la intampinarea paratului si a aratat ca litigiul de munca dedus judecatii este unul de munca, iar in aceasta situatie nu este necesara procedura prealabila, caci nu se contesta un act administrativ propriu-zis, ci o dispozitie de concediere.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei inadmisibilitatii actiunii (calificata astfel), ca urmare a neindeplinirii de catre reclamant a procedurii prealabile, tribunalul constata urmatoarele:
Prin Dispozitia nr 1131/07.09.2005 data de Primarul mun C, reclamantul este numit ca functionar public definitiv, avand functia de director executiv al Politiei Comunitare a municipiului Campina incepand cu data de 01.09.2005.
Prin Dispozitia nr 2332 /14.12.2009 data de Primarul municipiului C se constata incetarea de drept a raporturilor de serviciu ale reclamantului in cadrul aparatului de lucru al primarului municipiului C incepand cu data de 10.12.2009.
Textul art. 109 al. 2 Cod procedură civilă stabileşte că, în cazurile prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dovada acesteia urmând a se anexa la cererea de chemare în judecată.
Cercetand daca reclamantul se afla intr-un astfel de caz prevazut de lege, tribunalul constata ca actiunile avand ca obiect litigiile privind functionarii publici se fundamenteaza in drept pe dispozitiile Legii nr.188/1999 rep., in cuprinsul careia legiuitorul a prevazut mai multe situatii posibile in care instanta de contencios administrativ poate fi sesizata.
Trebuie precizat ca, in cazul acestor actiuni, competenta instantei de contencios administrativ este expres prevazuta de dispozitiile art.80, art.85 al.2, art.104 al.8 si art.106 al.1 din aceasta lege. Totodata, dispozitiile art.109 din Legea nr.188/1999 rep. stabilesc plenitudinea de competenta a instantei de contencios administrativ pentru toate actiunile functionarilor publici avand ca obiect rapoorturile de serviciu, cu exceptia celor pentru care este prevazuta expres prin lege o alta competenta.
Daca in ipotezele privind sanctionarea disciplinara a functionarului public, in cea privind angajarii raspunderii materiale a functionarului public, in cazul in care conducatorii autoritatilor si institutiilor publice refuza incadrarea functionarilor publici in conditiileart 104 alin 7 din Legea nr 188/1999, plangerea prealabila nu este necesara si obligatorie, caci legiuitorul face trimitere in aceste cazuri numai la instanta de contencios administrativ competenta, nu si la procedura contenciosului administrativ, ca atare, nu aceeasi este situatia de fata.
Astfel, potrivit dispozitiilor art.106 al.1 din Legea nr 188/1999, in cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care functionarul public le considera netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus incetarea raportului de serviciu, in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, precum si plata de catre autoritatea sau institutia publica emitenta a actului administrativ a unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat functionarul public. La solicitarea functionarului public, instanta care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia in functia publica detinut”.
Referitor la ipoteza incetarii raportului de serviciu, din modul de reglementare utilizat de legiuitor ( “in conditiile si termenele prevazute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004”) rezulta cu evidenta ca plangerea prealabila este obligatorie, astfel ca in situatia neindeplinirii ei anterior sesizarii instantei de judecata, actiunea este inadmisibila.
Este de mentionat si faptul ca potrivit art 97 din Legea nr 188/1999, încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici se face prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică şi are loc în următoarele condiţii:
a) de drept;
b) prin acordul părţilor, consemnat în scris;
c) prin eliberare din funcţia publică;
d) prin destituire din funcţia publică;
e) prin demisie.
De asemenea, art 98 din Legea nr 188/1999 dispune ca raportul de serviciu existent încetează de drept, iar constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică. Actul administrativ prin care s-a constatat încetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui.
Drept urmare, nu se poate sustine ca Dispozitia nr 2331/14.12.2009 reprezinta un simplu act de incetare a raporturilor de munca, suspus legislatiei muncii, iar in realitate dispozitia contestata este calificata de catre legiuitor ca fiind act administrativ ce poate fi supus judecatii numai dupa indeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevazute de art 7 alin 1 din Legea nr 554/2004.
In ce priveste incidenta legislatiei muncii, art. 117 din Legea nr 188/1999 prevede ca dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice si cum exista prevedere expresa in sensul ca reclamantul este tinut sa urmeze conditiile si termenele prevazute de legea nr 554/2004, instanta constata ca exceptia este intemeiata, urmand a fi admisa, iar drept consecinta cererea formulata va fi respinsa ca inadmisibila, pentru neindeplinirea procedurii prealabile.
