JUDETUL ILFOV
JUDECATORIA BUFTEA
-SECTIA PENALA-
Referat- solutii relevante in materie penala
1. Nelegala sesizare a instantei. Neinceperea urmaririi penale
Prin Sentinta penala nr. 626/15.11.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 6183/94/2007 s-au hotarat urmatoarele: In temeiul art. 332 alin. 2 Cod procedura penala cu referire la art. 300 Cod procedura penala si art. 228 Cod procedura penala, a fost restituita, la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, cauza privind pe inculpatii M.N., M.A., B.A., partea vatamata Z.F., partile civile S.M.G., M.G.S., B.V., partile responsabile civilmente M.C., M.G., B.P.M., B.E., AUTORITATEA TUTELARA DIN CADRUL PRIMARIEI B., SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE LANGA TRIBUNALUL B. in vederea legalei sesizari a instantei (in vederea inceperii urmariri penale cu privire la inculpatul B.A., cu respectarea dreptului la aparare al acestui inculpat si, pe cale de consecinta, in vederea refacerii refacerii actului de sesizare a instantei); in temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la art. 3002 Cod procedura penala, art. 160/b Cod procedura penala, s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si a fost mentinuta masurii arestarii preventive dispuse impotriva inculpatului M.N., masura dispusa prin incheierea nr. 38/09.08.2007 data de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 5280/94/2007, in baza careia a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 44 U.P./09.08.2007 dat de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 5280/94/2007; s-a dispus avansarea si plata, din fondul special al Ministerului Justitiei catre Baroul Bucuresti a onorariului aparatorilor din oficiu ai inculpatilor; in temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 3150/P/2007 din 27.09.2007 emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest, a inculpatului M.N. si, in stare de libertate, a inculpatilor M.A., B.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 208- art. 209 lit. a, e, g, i Cod penal si de art. 86 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 99 si urm. Cod penal.
S-a mai retinut ca prin Rezolutia data de I.P.J. Ilfov- S.I.C. la data de 08.08.2007, ora 17,00, confirmata de procuror (f. 4 d.u.p.) s-a inceput urmarirea penala in cauza numai cu privire la invinuitii M.N. si M.A.
Totodata, s-a mai retinut ca din actele dosarului de urmarire penala nr. 3150/P/2007 rezulta ca impotriva faptuitorului Boteanu Alin nu s-a inceput urmarirea penala in cauza, conform art. 228 Cod procedura penala, prin Rechizitoriul nr. 3150/P/2007 din 27.09.2007 emis de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea dispunandu-se doar punerea in miscare a actiunii penale fata de acest faptuitor pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 208- art. 209 lit. a, e, g, i Cod penal si de art. 86 alin. 1 O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 99 si urm. Cod penal.
S-a apreciat ca potrivit art. 228 si urm. Cod procedura penala punerea in miscare a actiunii penale este conditionata de inceperea urmaririi penale fata de faptuitor.
S-a mai avut in vedere faptul ca acestui inculpat nu i s-au adus la cunostinta invinuirea si drepturile si, desi nu avea calitatea de invinuit, la data de 26.09.2007 a fost audiat de procuror in calitate de invinuit.
Prin urmare, s-a retinut ca punerea in miscare a actiunii penale cu privire la o persoana fata de care nu s-a inceput urmarirea penala constituie un act lovit de nulitate absoluta, aducand o grava atingere dreptului la aparare al faptuitorului, potrivit dispozitiilor legale anterior analizate, impiedicand exercitarea eficienta, reala, a dreptului la aparare.
Pe cale de consecinta, s-a constatat faptul ca actul procedural reprezentat in cauza de dispozitia de punere in miscare a actiunii penale fata de o persoana ce nu avea calitatea de invinuit este lovit de nulitate absoluta, sanctiune ce afecteaza si actele subsecvente- respectiv Rechizitoriul, actul de sesizare a instantei-, in considerarea stransei legaturi existente intre cele doua acte si a efectului extensiv al nulitatii.
Potrivit art. 197 alin. 3 Cod procedura penala, cauzele de nulitate prevazute de art. 197 alin. 2 Cod procedura penala (inclusiv cele ce privesc legala sesizare a instantei) nu pot fi inlaturate sau acoperite in nici un mod, vatamarea produsa prin incalcarea acestor dispozitii legale fiind prezumata in mod absolut.
In consecinta, instanta a constatat faptul ca nu este legal sesizata, dispunand, in conformitate cu dispozitiile art. 332 alin. Cod procedura penala si art. 300 Cod procedura penala, restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea in vederea legalei sesizari a instantei (in vederea inceperii urmariri penale cu privire la inculpatul B.A., cu respectarea dreptului la aparare al acestui inculpat si, pe cale de consecinta, in vederea refacerii actului de sesizare a instantei).
In privinta starii de arest a inculpatului M.N. s-a apreciat ca temeiurile avute in vedere la luarea acestei masuri subzista si, conform art. 350 alin. 1 Cod procedura penala cu referire la 300/2 Cod procedura penala si art. 160/b Cod procedura penala (dispozitii a caror incidenta s-a retinut avand in vedere faptul ca prezenta cauza nu a fost solutionata in fond, ci instanta s-a dezinvestit ca urmare a survenirii unui incident procedural), s-au constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si va mentine masura arestarii preventive a inculpatului M.N.
2. Plangere impotriva solutiei Parchetului. Retragere. Efecte
Prin Sentinta penala nr. 618/14.11.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 6904/94/2007 s-au dispus urmatoarele: s-a luat act de retragerea plangerii formulate de petenta S.M.D. impotriva Rezolutiei nr. 3852/P/2006 date de Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea la 25.04.2007 in dosarul nr. 3852/P/2006 si a ordonantei nr. 811/VIII-1/2007 date de prim procurorul adjunct al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea la 10.09.2007 in dosarul nr. 811/VIII-1/2007, plangere formulata in contradictoriu cu intimata T.D.; in temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligata petenta la 30 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere faptul ca, desi Decizia nr. XXXIV/2006 data de Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-un recurs in interesul legii nu se refera in mod expres la ipoteza retragerii plangerii formulate impotriva unei solutii a Parchetului, cauzele prevazute in cuprinsul acestei decizii au un caracter exemplificativ, iar ratiunea avuta in vedere de instanta suprema se regaseste si in cazul plangerilor impotriva unei solutii a Parchetului.
3. Nelegala sesizare a instantei. Exercitarea dreptului la aparare in cursul urmaririi penale
Prin Sentinta penala nr. 537/10.10.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 2220/94/2007 s-au dispus urmatoarele: in temeiul art. 332 al. 2 cod procedură penală raportat la art. 197 al. 2 şi 3 cod procedură penală, a fost restituita cauza privind pe inculpaţii R.E.S., N.C.O. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, în vederea refacerii urmăririi penale; In temeiul art. 139 al. 2 cod procedură penală a fost revocata măsura arestării preventive a inculpatului R.E.S., arestat în baza M.A.P. nr. 170/UP emis la data de 08.05.2006 de Tribunalul Bucureşti-Secţia a I-a Penală; s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului R.E.Ş. de sub puterea M.A.P. nr. 170/UP emis la data de 08.05.2006 de Tribunalul Bucureşti-Secţia a I-a Penală, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză; in temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul avocatului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bucureşti; in temeiul art. 192 al. 3 cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanta a avut in vedere urmatoarele:
Potrivit art. 197 al. 2 cod procedură penală, dispoziţiile relative la asistarea învinuitului sau inculpatului de către apărator, când sunt obligatorii, potrivit legii, sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Nulitatea prevăzută în aliniatul 2 nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stare a procesului şi se ia în considerare şi din oficiu.
Pe de altă parte actele de procedură se află într-o strânsă legătură în derularea procesului penal, motiv pentru care nulitatea unui act procedural se examinează în raport cu actele anterioare, concomitente sau successive cu care se găseşte într-un anume raport de interdependenţă.
Cu alte cuvinte, nulitatea are un efect extensiv în sesul că efectele se vor întinde în mod special asupra actelor ulterioare, actului de procedură viciat.
Verificând susţinerile inculpatului R.E.S., instanţa a constatat că acestea sunt întemeiate, în sesnul că pe tot parcursul urmăririi penale, cei doi inculpaţi, presupuşi coautori ai infracţiunii de tâlhărie împotriva părţii vătămate S.V.I., au beneficiat de asistenţă juridică din oficiu din partea aceluiaşi avocat.
Totodată, instanţa a constatat că într-adevăr cei doi inculpaţi au avut interese contrare în cauza, în condiţiile în care, cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul R.E.S. a recunoscut comiterea faptei, relatând la acel moment şi în ce a constat participaţia celuilalt coinculpat, in timp ce coinculpatul N.C.O. a avut o atitutine de nerecunoaştere a faptei, total contrară celei a inculpatului R.E.S.
În aceste condiţii, instanţa constată că cei doi inculpaţi au avut într-adevăr o atitudine contrară, contradictorie, astfel că organul judicar avea obligaţia să garanteze dreptul de apărare a acestora, prin numirea unor avocaţi din oficiu diferiţi.
Neprocedând în acest mod, organul judiciar a încălcat dreptul acestora la apărare, asistenţa juridică fiind obligatorie (la acel moment fiind reţinuţi de către organele de poliţie), fiind astfel incident cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 197 al. 2 cod procedură penală.
Fiind vorba de o nulitate absolută, instanţa la acest moment nu are posibilitatea de a aprecia dacă se impune sau nu anularea actului viciat ci are numai rolul de a constata existenţa cazului de nulitate absolută şi nulitatea actului.
Vătămarea cauzată prin încălcarea dispoziţiilor sancţionate cu nulitatea absolută este prezumată ½iuris et de iure”, ceea ce înseamnă că prezumţia nu poate fi înlăturată.
Cu alte cuvinte dacă se constată existenţa condiţiei încălcării unei norme procedurale care atrage sancţiunea nulităţii absolute, existenţa vătămării şi imposibilitatea înlăturării acestei sancţiuni sunt prezumate în mod irefragabil.
Astfel, constându-se că inculpatul nu a fost asistat în cursul urmăririi penale de apărător, în condiţiile legii, deşi era obligatoriu şi faţă de efectul extensiv al nulităţii asupra actelor subsecvente, instanţa a constatat că sesizarea instanţei şi toate celelalte acte ulterioare sunt nule absolute, impunându-se astfel trimiterea cauzei la parchet, pentru refacerea urmăririi penale.
În ceea ce priveşte măsura arestării preventive, potrivit art. 139 al. 2 cod procedură penală, s-a retinuta ca atunci când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există un temei care să justifice menţinerea acesteia, ipoteza ce se regaseste in cauza, aceasta trebuie revocată din oficiu.
4. Arestare preventiva. Lipsa indiciilor temeinice
Prin incheierea nr. 58/22.11.2007 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. 7559/94/2007 s-au dispus urmatoarele: În baza art. 1491 alin. 9 Cod procedură penală a fost respinsa ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, cu privire la inculpatul M.R.; s-a dispus punerea în libertate a inculpatului la expirarea Ordonanţei de reţinere nr. 5487/P/2007 – 0214/2007, emisă de IPJ Ilfov Poliţia Oraşului B. la data de 21.11.2007 începând cu ora 18.00; in baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, s-au avut in vedere urmatoarele:
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală instanţa are de stabilit mai întâi dacă există indicii temeinice în sensul prev. de art. 143 C.p.p. cu privire la infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului.
Instanţa a retinut că la data de 12.10.2007 partea vătămată a depus plângere şi a învederat că o persoană necunoscută i-a deschis uşa din dreapta a maşinii de unde i-a sustras o geantă care conţinea printre bunuri şi două telefoane mobile.
La data de 12.10.2007 s-a efectuat o cercetare la faţa locului, în procesul verbal încheiat partea vătămată învederând că persoană care i-a sustras geanta din maşină era de etnie romă, cu faţa prelungă, păr negru şi drept, de lungime medie.
Analizând procesul verbal de recunoaştere încheiat la data de 21.11.2007 instanţa a retinut că partea vătămată l-a indicat în pozele arătate pe inculpat ca fiind persoana care i-a sustras geanta din maşină, unul din criteriile recunoaşterii fiind fizionomia feţei. Ori analizând pozele existente la dosarul cauzei instanţa reţine că inculpatul nu are ca şi fizionomie o faţă prelungă.
Faţă de aceste împrejurări şi faţă de timpul scurs de la data incidentului instanţa a apreciat că există dubii cu privire la recunoaşterea părţii vătămate.
De asemenea instanţa a retinut că recunoaşterea de către partea vătămată a inculpatului ar putea fi susceptibilă de erori în condiţiile în care această recunoaştere s-a făcut pe baza unor fotografii şi nu dintr-un grup de persoane care să fie prezente fizic şi din care să facă parte şi inculpatul.
Analizând şi alte probe administrate în cauză până la acest moment instanţa a preciat că în dosar sunt două declaraţii total contradictorii ale numitului G. O. (în vârstă de 15 ani şi 6 luni), care a dat două declaraţii total contradictorii, una fiind în favoarea inculpatului şi coroborându-se cu declaraţiile şi poziţia inculpatului, cealaltă fiind în defavoarea acestuia.
Instanţa a mai retinut că la dosarul cauzei se mai află şi o urmă papilară ridicată încă de la data de 12.10.2007 cu ocazia cercetării la faţa locului, urmă ce a fost introdusă în sistemul AFIS PRINTRACK BIS, fără a se menţiona însă rezultatul acestei introduceri. De asemenea instanţa mai reţine din fişa de cazier că inculpatul în condiţiile în care a mai fost anterior arestat, organele de cercetare penală au în baza de date urmele papilare ale acestuia.
Faţă de acestea, instanţa a constatat că în cauză există mai multe dubii cu privire la săvârşirea faptei de către inculpat şi de asemenea că orice dubiu profită inculpatului conform principiului „in dubiu pro reo”, şi că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la proba contrară.
Cum în cauză nu s-a făcut existenţa unor indicii temeinice în sensul art. 143 şi art. 681 C.p.p., indicii temeinice care să poată determina arestarea preventivă a inculpatului, şi că aceasta este o condiţie cumulativă prev. de art. 148 teza a I a C.p.p., instanţa în baza art. 1491 alin. 9 Cod procedură penală a fost respinsa ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, cu privire la inculpatul M.O., dispunandu-se punerea în libertate a inculpatului la expirarea Ordonanţei de reţinere nr. 5487/P/2007 – 0214/2007, emisă de IPJ Ilfov Poliţia Oraşului B. la data de 21.11.2007 începând cu ora 18.00.
28.12.2007
JUDECATOR Iura Elena Veronica Andreea
