Dosar nr. 821/215/2007,DECIZIA Nr. 0006 din 14 Ianuarie 2009
Plângere în procedura cărţii funciare.
La data de 17.01.2007 s-a înregistrat la Judecătoria Craiova plângerea împotriva încheierii de carte funciară nr. 43255/29.11.2006, formulata de reclamantul N. D.C, în contradictoriu cu pârâţii BCR Sucursala Dolj, SC A. SRL ,si SC J. SRL CRAIOVA, prin care s-a solicitat anularea încheierii CF şi radierea ipotecilor şi interdicţiilor înscrise în CF nr. 7465 a localităţii Craiova asupra imobilului situat in Craiova,(…).
În motivarea plângerii,reclamantul a arătat că împreună cu numitul C. S., este asociat şi administrator la SC V. SRL care a contractat o linie de credit de la BCR Sucursala Dolj, in valoare de 190.000 lei,ambii ipotecând câte un imobil.
Menţionează că la data de 02.10.2006, a solicitat BCR Sucursala Dolj, să micşoreze linia de credit de la suma de 190.000 lei la suma de 110.000 lei, prin achitarea parţială a sumei de 80.000 lei, iar la data de 11.10.2006, s-a emis adresa nr. 36498 prin care banca a solicitat OJCPI Dolj,radierea ipotecilor şi interdicţiilor asupra imobilului situat în Craiova, str.Spania, bl P 6, sc.1 ,ap.11.
Deoarece banca nu a retras sumele de bani din cont ,la data de 16.10.2006, aceasta a emis către OJCPI Dolj, o noua adresa cu nr. 36880/13.10.2006, prin care a revenit si a solicitat sa nu se procedeze la radierea ipotecilor.
Prin sentinţa civilă nr.1841 din 11 februarie 2008 , pronunţată de Judecătoria Craiova , în dosarul nr. 821/215/2007 , a fost respinsă plângerea C.F formulata de reclamantul Neţăr Daniel Cristian , în contradictoriu cu pârâţii BCR Sucursala Dolj, SC AGROSHOP SRL şi SC JETIX SRL
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei B.C.R Sucursala Dolj.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul N.C.D
Tribunalul a avut in vedere următoarele aspecte: Pentru o justă dezlegare în drept principii, se impune observaţia că apelantul reclamant a invocat două teze juridice de bază în susţinerea plângerii şi a apelului, teze ce reclamă o abordare şi o analiză distinctă: stingerea debitului şi, în consecinţă, a ipotecii în cadrul raporturilor juridice de drept substanţial cu celelalte părţi şi neregularitatea procedurală a modului în care a fost soluţionată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, cererea de radiere a ipotecii .
Aşadar, prima teză juridică pe care se întemeiază plângerea împotriva Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj se bazează pe susţinerea că debitul a fost achitat, că ipoteca instituită în favoarea Băncii Comerciale Române asupra imobilului proprietatea apelantului nu se mai justifică şi că revenirea băncii creditoare asupra adresei de radiere a ipotecii este nelegală ,situaţia creată fiind rezultatul unor operaţiuni frauduloase făcute de asociatul apelantului( în cadrul S.C.VANGEIS ) şi de funcţionari ai băncii, prin care s-au încălcat prevederile contractului de împrumut.
Este evident că toate aceste împrejurări de fapt vizează conţinutul unor raporturi juridice litigioase pe are apelantul reclamant tinde să le deducă judecăţii în cadrul plângerii formulate în baza art. 50, alin.2 din Legea nr.7/1996 republicată.
În cadrul unei astfel de plângeri, instanţa de judecată este ţinută să examineze legalitatea şi temeinicia încheierii pronunţate de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, încheiere prin care s-a soluţionat o cerere privind efectuarea unei operaţiuni de carte funciară.
Aşadar , în cadrul procedurii reglementate de Legea nr.7/1996 republicată, registratorul de carte funciară este investit cu o cerere privind efectuarea unei operaţiuni de carte funciară, pe care o soluţionează printr-o încheiere, ce poate fi atacată cu plângere la Judecătorie, conform art. 50 din lege.
Procedura de înscriere în cartea funciară, reglementată de art.47-55 din Legea nr.7/1996 republicată, este esenţialmente necontencioasă, registratorul nefiind abilitat de lege să dea o rezolvare juridică unor situaţi litigioase.
Reglementând o astfel de procedură necontencioasă, Legea nr.7/1996 are caracter special faţă de dispoziţiile generale în materie – art.331-339 C.pr.civ. şi se întregeşte, totodată, cu aceasta. Astfel, potrivit art. 338 , alin.2 C.pr.civ.,”materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă”.
Definiţia oricărei proceduri necontencioase este aceea care rezultă din art.331 C.pr.civ.fiind vorba de soluţionarea unor cereri prin care nu se urmăreşte ”stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană”.
De asemenea, art. 335 C.pr.civ. statuează că „ dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.”
În virtutea acestui text de lege, o cerere formulată în cadrul unei proceduri necontencioase nu poate primi o rezolvare favorabilă atunci când autoritatea abilitată să o soluţioneze sesizează existenţa unei situaţii litigioase ce stă la baza acesteia.
Ori, la data pronunţării încheierii nr.43255/29 noiembrie 2006, registratorul de carte funciară a sesizat caracterul contencios al cererii, luând în considerare faptul că Banca, în favoarea căreia era instituită ipoteca, a revenit asupra solicitării de radiere şi a procedat în mod legal respingând cererea.
Tribunalul constată că soluţia este corectă şi că prin plângere şi prin motivele de apel reclamantul tinde spre stabilirea unor drepturi potrivnice faţă de pârâţi şi spre rezolvarea în cadrul unei cereri întemeiate pe prevederile Legii nr.7/1996 a unor raporturi juridice de drept substanţial comercial , privind stingerea unor datorii şi nerespectarea unor clauze contractuale.. Pentru analiza şi rezolvarea acestor pretenţii ,apelantul are însă la dispoziţie alte mijloace legale,şi nu plângerea în baza art. 50 din Legea nr.7/1996.Procedura necontencioasă din faţa Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, nu se poate transforma într-un veritabil litigiu comercial în faţa instanţei de judecată, în cadrul plângerii împotriva încheierii de respingere, prin care să se tranşeze pretenţiile deduse judecăţii de apelantul reclamant.
Faţă de cele arătate, Tribunalul înlătură considerentele primei instanţe privind neachitarea creditului de către S.C.VANGEIS, esenţial în soluţionarea plângerii fiind doar faptul că nu există acordul creditorului ipotecar la radierea ipotecii şi că cererea a îmbrăcat un caracter litigios.
Cea de-a doua teză juridică pe care îşi întemeiază apelantul susţinerile este, aşa cum s-a arătat, neregularitatea procedurală a soluţionării cererii, prin prisma Ordinului Ministrului Justiţiei nr.2371/1997 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară.
Dispoziţiile procedurale regulamentare invocate de apelant nu sunt în măsură să atragă temeinicia plângerii sale.
În primul rând, trebuie arătat că ,odată înregistrată la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj adresa nr.36880/13 octombrie 2006 a Băncii Comerciale Române, prin care se revenea asupra adresei de radiere nr.36498/11 octombrie 2006, acest Oficiu nu putea să o ignore, după cum nu putea să eludeze nici incidenţa art.335 C.pr.civ., privind existenţa unei situaţii litigioase.
În al doilea rând, în speţă nu se pune problema incidenţei art 47, alin.3 din Regulament, conform căruia „ o dată înregistrată , cererea nu mai poate fi modificată sau întregită , fiind necesară înregistrarea unei noi cereri”. Adresa de revenire asupra acordului la radierea ipotecii nu are semnificaţia procedurală a unei modificări sau întregiri a cererii; modificarea presupune schimbarea obiectului unei cereri ( de exemplu, în loc de intabulare se cere înscriere provizorie ) , iar întregirea, adăugarea unui alt capăt de cerere, pe când prin adresa din 13 octombrie 2006 se revine, pur şi simplu, asupra unei manifestări de voinţă, concretizate în exprimarea acordului la radierea ipotecii.
În condiţiile în care acordul creditorului la radierea garanţiei înscrise în favoarea în evidenţele de publicitate imobiliară trebuie să fie ferm şi neechivoc,este evident că o revocare a acestuia, din considerente ce ţin de stingerea datoriei, nu avea cum să ducă la efectuarea operaţiunii de radiere.
Totodată, modificarea sau întregirea unei cereri( ca instituţii de drept procesual , reglementate de art. 132 , alin.1 C.pr.civ. ), pot fi făcute doar de titularul cererii respective. Ori,în speţă , titularul cererii este S.C.VANGEIS SRL prin BNP Bazgu Mariana, iar modificarea sau întregirea nu puteau fi făcute decât de aceasta, adresa nr.36890/13 octombrie 2006 a Băncii Comerciale Române reprezentând un înscris ce se impunea ataşat la dosarul respectiv, aşa cum s-a şi întâmplat, şi nu tratat şi soluţionat ca o cerere separată, cu o soartă juridică proprie .
Nu erau aplicabile nici dispoziţiile art.93, alin.3 din regulamentul în vigoare, atunci, potrivit cărora „rangul înscrierii este determinat de data şi de ora înscrierii”, întrucât în speţă nu este vorba de două cereri succesive de înscriere a unui drept în cartea funciară, ci de o cerere de radiere, urmată de o manifestare de voinţă în sens contrar, astfel încât nu se pune problema dobândirii unui rang preferenţial al unui drept faţă de un alt drept ce va fi înscris ulterior.
De altfel, cererea de radiere a fost formulată de B N P Bazgu Mariana pentru S.C.VANGEIS SRL, iar radierea ipotecii, ca instituţie juridică, nu poate fi considerată ca având un rang preferenţial faţă de o altă cerere de radiere sau faţă de o adresă prin care se revine asupra acordului la radiere.
Nefondată este şi apărarea prin care se invocă art. 52 , alin.1 din regulament, (conform căruia „ încheierea are numărul de înregistrare al cererii „) şi se arată că cererile se soluţionează în ordine cronologică ; adresa de revenire a băncii nu este o cerere cu un obiect propriu, cu o soartă juridică diferită , care să reclame o soluţionare distinctă,printr-o încheiere diferită de cererea formulată de B N P Bazgu Mariana.
Nu poate fi primită nici apărarea prin care se invocă faptul că, prin adresa iniţială, banca a renunţat expres la dreptul de a ataca încheierea de radiere a ipotecii. Sub acest aspect, sunt valabile consideraţiile expuse mai înainte cu privire la caracterul necontencios al procedurii de înscriere în cartea funciară,în virtutea căruia registratorul de carte funciară nu poate face o activitate de judecată, nu poate aprecia asupra incidenţei art. 246 C.pr.civ. şi nici asupra caracterului revocabil ori irevocabil al consimţământului la radierea ipotecii, el fiind doar obligat să sesizeze atunci când este cazul, caracterul contencios al cererii, generat de existenţa unei situaţii litigioase.
Faţă de cele ce preced, tribunalul reţine că, atunci când Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară este investit cu cerere de radiere a unei sarcini înscrise în cartea funciară, iar din piesele de la dosar nu rezultă existenţa consimţământului cert al creditorului ipotecar la aplicarea acestei instituţii juridice, nu există vreun impediment regulamentar la pronunţarea unei soluţii de respingere a cererii, chiar dacă s-a revenit asupra acordului iniţial printr-o adresă înregistrată ulterior.
Prin urmare , în temeiul art. 296 C.pr.civ. ,apelul a fost respins ca nefondat , urmând a se face şi aplicarea art. 274 C.pr.civ., cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
