Prin sentinţa civilă nr. 12435/17.12.2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta NICON CONSTRUCT SRL, , în contradictoriu cu pârâta 5 X 5 FOTBAL SRL, şi în consecinţă a fost obligată pârâta 5 X 5 FOTBAL SRL Oradea, să plătească reclamantei NICON CONSTRUCT SRL Baia Mare, 27.865,38 lei cu titlu de debit principal şi suma de 14.552,33 lei cu titlu penalităţi de întârziere, dar şi suma de 865,32 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Totodată s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta 5 X 5 FOTBAL SRL, în contradictoriu cu reclamanta NICON CONSTRUCT SRL.
Pentru a dispune astfel prima instanţă a reţinut că prin acţiunea civilă formulată şi înregistrată sub numărul de dosar 3740/182/2012, reclamanta NICON CONSTRUCT SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta 5 X 5 FOTBAL SRL, admiterea acţiunii, obligarea pârâtei în favoarea reclamantei a sumei de 27.865,38 lei cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea lucrărilor de executate de către societatea reclamantă în baza contractului de antrepriză nr. 141/14.10.2010, debit restant şi neachitat până în prezent; obligarea pârâtei în favoarea reclamantei a sumei de 14.552,33 lei cu titlu de penalşităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere calculate conform pct. 7.5 din Contractul de antrepriză nr. 141/14.10.2010, începând cu data scadenţei şi până la data redactării prezentei cereri, şi în continuare până la achitarea integrală a debitului principal; obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, conform chitanţelor justificative ce se vor depune la dosar.
În fapt arată că între părţi s-a încheiat contractul de antepriză nr.141/14..10.2010 având ca obiect lucrări de construcţii – montaj.
În conformitate cu acest contract valoarea lucrărilor urma să fie stabilită în baza unui deviz de execuţie totalul valorii lucrărilor fiind stabilită la suma de 65.165,38 lei.
În baza acestui deviz societatea reclamantă a emis două facturi cu nr. 56/06.12.2010 în cuantum de 15.004 lei şui nr. 54/20.10.2010 în cuantum de 24.800 lei.
Debitoarea a achitat integral factura cu nr. 54/20.10.2010 respectiv suma de 24.800 lei, şi parţial factura cu nr. 56/06.12.2010 respectiv suma de 12.500 lei, iar suma de 2504 lei a rămas neachitată.
Astfel că debitoarea are de achitat debitul principal restant în cuantum de 27.865,38 lei format din 2504 lei diferenţa contravalorii facturii nr. 56/06.12.2010 şi suma de 25.361,38 lei diferenţa de plată conform devizului de lucrări stabilit în baza contractului nr. 141/14.10.2010.
În drept s-a invocat art. 7201 C.pr. civ, art. 969 alin 1 art. 1073,art. 1075-1078, art. 1081-1086 Cod civil, art. 274 Cod pr. civ., art. 379 alin 3,4 Cod. pr. civ.
Trecând la soluţionarea cauzei, judecătoria reţine următoarele:
Prin contractul de antepriză cu nr. 141 încheiat la data de 14.10.2010 s-au stabilit valoarea lucrărilor ce urmează să fie executate de reclamantă în beneficiul pârâtei în baza unui deviz de execuţie” Devizul de lucrări GOLD 08 amenajare spaţiu” în cuantum total de 65.165,38 lei, lucrările executate de reclamantă fiind:-pereţi despărţitori de gips carton pe structură metalică în suprafaţă de 278 mp;-plafon fix suspendat pe schelet metalic în suprafaţă de 50 mp;-protecţia muchiilor cornier;-zugrăveli de culoare închisă pe tavanele din sala de fitness în suprafaţă de 637,5 mp;-glet de ipsos aplicat pe regips;-vopsitorii la interior şi exterior cu vopsea lavabilă;-strat suport pentru pardoseli executate din mortar de ciment;-amorsarea suprafeţe cu emulsie bituminoasă;-strat termoizolant cu polisteren;- montare armături la construcţii din plase;-placaje din gresie şi faianţă;-transportul materialelor;-montare şi demontare schele metalice;-placare pereţi cu plăci gipscarton;- alte cheltuieli directe etc;
Lucrările efectuate au fost confirmate şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către experta Balint Leontina, care a concluzionat că sau identificat toate lucrările şi s-a întocmit situaţia de lucrări cuprinse în anexa 1 valoarea lor fiind de 63.593 lei.
Lucrările prevăzute în Anexa 1 la raportul de expertiză au fost negociate de părţi pe parcursul derulării contractului, realizându-se doar în urma comenzii efectuate de pârâtă.
În ceea ce priveşte invocarea de către pârâtă a faptului neexecutării obligaţiei corelate de achitare a preţului faţă de nesemnarea de către pârâtă a devizului de execuţie, din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că pârâta a aprobat devizul la momentul efectuării lucrărilor iar ulterior finalizării acestora , pentru a evita plata preţului a înţeles să nu returneze devizul semnat. Cu toate acestea lucrările au fost executate şi predate de către reclamantă, pârâta beneficiind de aceste lucrări , dar nu a înţeles să achite diferenţa de preţ.
Valoarea lucrărilor efectuate au fost confirmate şi de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Nu pot fi reţinute susţinerile pârâtei în sensul că lucrările efectuate nu au fost prevăzute în contractul încheiat, prin contractul încheiat nu au fost individualizate lucrările ce urmează să fie executate de către reclamantă ci doar obiectul acestuia: executarea de lucrări de construcţii montaj, pentru obiectul „prestări servicii în construcţii”, individualizarea lucrărilor urma să se facă prin devizele ce urmau să fie întocmite.
În speţa de faţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 969 alin 1 Cod civil „ contractele au forţă obligatorie , putere de lege între părţile contractante”.
În aplicarea principiului forţei obligatorie a contractului , art. 1073 Cod civ. prevede că: „ creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei şi în caz contrar are dreptul de a dobândi dezdăunare”.
În conformitate cu art. 1073,1075-1078 şi art. 1081-1086 Cod civil, reglementare în vigoare la data încheierii contractului, şi aplicabil conform art. 6din N. Cod civil, în prezenta cauză se poate reţine răspunderea contractuală a pârâtei.
Reclamanta a făcut dovada existenţei celor patru condiţii ce trebuiesc întrunite pentru antrenarea acestei răspunderi şi anume:
-fapta ilicită ( neexecutarea parţială a obligaţiei asumate prin contractul de antepriză nr. 141/14.10.2010;
În speţă, contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă în cuantum total de 65.165, 38 lei a fost achitată de pârâtă în parte, respectiv suma de 24.800 lei( factura 54/20.10.2010 şi suma de 12.500 lei parte din factura nr. 56/06.12.2010).
Totodată, contractul mai sus menţionat prevede” beneficiarul va plăti penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere ( în cazul neplăţii la termen, suma care a fost calculată la 14.552,35 lei).
Prejudiciul este cert întrucât şi creanţa reclamantei este certă lichidă şi exigibilă; caracterul cert al creanţei rezultă din devizul comunicat pârâtei împreună cu somaţia de plată şi convocarea la conciliere directă.
Caracterul lichid al creanţei rezultă din toate înscrisurile care atestă valoarea debitului, iar caracterul exigibil, rezultă din documentele anexate, contravaloarea devizului şi facturile fiind scadente.
În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate art. 1086 Cod civil prevede” Daunele – interese nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecinţă directă şi necesară a neexecutării obligaţiei” În materie contractuală existenţa raportului de cauzalitate este prezumat de lege conform prevederilor art. 1082 Cod civil. „ Debitorul este obligat la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligaţiei… afară numai dacă nu va justifica, că neexecutarea provine dintr-o cauză străină care nu-i poate fi imputată.”
În ceea ce priveşte culpa debitorului de asemenea în cazul obligaţiei de rezultat este prezumată în speţa de faţă culpa debitorului fiind evidentă, aceasta s-a obligat ca după executarea lucrărilor de construcţii montaj să achite integral valoarea acestor lucrări.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune instanţa apreciază că se impune admiterea excepţiei invocate de reclamantă şi în consecinţă respingerea cererii reconvenţionale, reţinându – se faptul că în conformitate cu art. 5 din decretul 167/1958 dreptul la acţiune pentru vicii ascunse se prescrie în termen de 6 luni. Momentul de la care curge termenul de prescripţie este cel al descoperirii viciilor, însă nu mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrării.
În speţă, lucrările au fost predate la 05.11.2010, termenul de prescripţie fiind împlinit înainte de data introducerii cererii reconvenţionale.
Susţinerile pârâtei cu privire la viciile ascunse invocate sunt combătute de raportul de expertiză efectuat, infiltraţiile fiind din culpa societăţii care a realizat lucrări de instalaţiii.
Astfel , s-a apreciat că cererea reconvenţională este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, recurenta SC 5 X 5 FOTBAL SRL, solicitând iniţial admiterea recursului, in principal casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei în rejudecare instantei de fond, iar în subsidiar, modificarea hotararii atacate în sensul respingerii actiunii în pretentii formulata de reclamanta-parata si admiterea cererii reconventionale in sensul obligarii reclamantei-parate la plata sumei de 4000 lei reprezentând daune interese pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale
1. Sub aspectul casării cu trimitere spre rejudecare apreciază ca aceasta solutie se impune deoarece instanţa de fond a cercetat superficial fondul cauzei în ceea ce priveşte atât soluţionarea cererii în pretenţii cât si a cererii reconventionale.
Astfel instanţa a respins proba cu interogatoriul reclamantei, proba care a fost solicitata în temeiul art. 138 pct. 2 Cod procedura civila, apreciind ca nu este utila cauzei. Am solicitat aceasta proba, la termenul de judecata din data de 09.12.2013, deoarece cu ocazia realizării expertizei în construcţii, d-nul Lazar Nicolae administratorul reclamantei, în prezenta expertului, a declarat fără echivoc „ contractul se refera doar la primele două articole din deviz , respectiv: pereti de rigips si plafon de rigips care au fost negociate sa fie realizate cu o manopera de 6 euro/mp .
Fiind o situatie noua s-ar fi impus administrarea acestei probe pentru a vedea poziţia reclamantei faţă de celelalte lucrări din deviz, preţurile care au fost negociate în acest sens.
Apoi, cererea reconventionala a fost respinsa, admiţându-se exceptia prescriptiei dreptului la actiune. S-au retinut dispozitiile art. 5 din Decretul nr.167/1958, considerându-se că suntem în prezenţa unor vicii ascunse fără viclenie, or, viciile lucrările au fost ascunse cu viclenie
Problemele de infiltraţii au fost generate în principal de lipsa aplicării stratului de emulsie bituminoasa care a determinat imposibilitatea preluării eventualelor scurgeri de la sifoanele de pardoseala, generând infiltraţii importante la spaţiul comercial situat la etajul inferior ( magazinul Deichman ). Este evident ca lipsa acestei lucrări de hidroizolatie nu a putut sa fie perceputa de SC 5 X 5 FOTBAL SRL, deoarece peste planşeu s-a turnat şapă de beton si plăcile de gresie. Este evident ca acest viciu ascuns s-a datorat culpei contractuale a reclamantei, care în mod voit, nu a realizat această lucrare importantă generând ulterior daunele solicitate prin cererea reconventionala.
Fiind în prezenţa unui viciu ascuns cu viclenie, termenul de prescriptie este de 3 ani si nu de 6 luni aşa cum a reţinut instanta de fond.
2. Sub aspectul modificării hotărârii atacate, apreciază că prima instanta a interpretat eronat actul juridic dedus judecăţii si a aplicat greşit dispozitiile legale incidente.
Astfel, între pârâtă si reclamanta s-a încheiat Contractul nr. 141/14.10.2010 pentru executia în antrepriză a lucrărilor de construcţii, prin care reclamanta s-a obligat sa execute urmatoarele lucrari:
1.executare de pereti despărtitori din gipscarton pe structura metalica
2.executarea de plafon fix rezistent la umezeala cu structura metalica.
Aceste lucrări sunt cuprinse în devizul de lucrări anexat acţiunii introductive, deviz care nu a fost însuşit de către recurentă. Doar aceste lucrari, evidentiate la poz. 1 si 2 din deviz au făcut obiectul contractului de executie de lucrări stabilindu-se un tarif de 6 euro/mp. Celelalte lucrări din devizul întocmit de reclamanta, respectiv lucrările de la poz. 3-13, nu au baza în contractul de lucrări si nici nu s-a dovedit care a fost pretul negociat pentru executarea acestora. Acest fapt reiese fără echivoc din însaşi declaratia administratorului societatii reclamante cuprinsă în procesul verbal întocmit de expert cu ocazia cercetării la faţa locului.
Analizand considerentele actiunii introductive se poate observa ca, în plus faţă de lucrările contractate prin contractul de lucrari sus-mentionat se solicita si plata altor lucrări care nu au fost cuprinse în contract, la o valoare care nu a fost negociată de părţi. De asemenea în mod eronat se solicita penalităţi contractuale pentru aceste lucrări suplimentare.
Instanta de fond a ignorat toate aceste aspecte dovedite în dosarul cauzei, obligând societatea la întreaga suma solicitată prin acţiunea introductiva, acţiune motivata în fapt doar pe contractul de lucrări încheiat între părţi, neexistand nici o proba în sensul dovedirii condiţiilor în care s-au realizat alte lucrari suplimentare de catre reclamanta.
În drept invocă; art. 312 pct. 5, art. 304 pct. 8 si 9, art. 3041 Cod procedura civila.
Intimata SC NICON CONSTRUCT SRL, persoana juridica romana, cu sediul social în Baia Mare, str. Marasesti, nr. 1/7, jud. Maramures, înregistrata la Registrul Comertului de pe langa Triuunalul Maramures sub nr. J24/306/1998, CUI RO 10563060, reprezentata de administratorul judiciar CABINET AUGUSTIN LUCIA, prin Societatea civila de avocati Bejenaru & Partners, prin întâmpinare solicită, în principal, disjungerea cauzei si suspendarea judecării recursului cu privire la respingerea cererii reconventionale, care face obiectul Dosarului cu nr. 3740/182/2014 aflat pe rolul Tribunalului Maramures, în baza art. 243 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ. coroborat cu art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei; iar în secundar respingerea recursului ca nefundat.
În motivare, cu privire la suspendarea judecarii cererii reconventionale, se arată că prin Încheierea nr. 137 din 15.01.2014, pronunţata în Dosarul nr. 224/100/2014 de către Tribunalul Maramures, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa a SC NICON CONSTRUCT SRL, fiind incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Cu privire la starea de fapt şi parcursul procesual al cauzei se arată că în data de 14.10.2010, între intimată şi recurenta pârâtă a fost încheiat Contractul de antrepriză nr. 14, având ca obiect lucrări de construcţii-montaj. Potrivit acestui contract, valoarea lucrărilor urma a fi stabilite în baza unui deviz de execuţie, mai exact în baza Devizului de lucrări “GOLDOB amenajare spaţiu”, unde erau prezentate toate lucrările efectuate şi materialele utilizate, în cuantum total de 65,165,38 lei. Astfel, potrivit art. 4.3 din Contract “Valoarea lucrarilor corespunzatoare detaliilor si devizelor de executie nepredate la data încheierii prezentului contract se vor stabili prin devize de executie cu acordul constructorului”. În baza devizului mai sus mentionat, pentru suma de 39.804 lei, intimata a emis urmatoarele facturi fiscale : Factura Fiscala nr. 56/06.12.2010 in cuantum de 15.004 lei . Factura Fiscala nr. 54/20.10.2010 in cuantum de 24.800 lei. Fata de aceasta situatie debitoarea a înţeles a proceda la achitarea integrală a Facturii Fiscale nr. 54 20.10.2010 precum si la achitarea partială a Facturii Fiscale nr. 56 06.12.2010, achitand doar suma de 12.500 lei rămânând de achitat suma de 2.504 lei sumă neîncasata nici pana în prezent.
Debitoarea, prin întâmpinare, recunoaşte că nu a achitat restul de pret de 2.504 lei, conform Facturii Fiscale nr. 56/06.12.2010 si nici suma de 25.361,38 lei, reprezentând diferenta de plată conform Devizului de lucrări GOLD08 Amenajare Spatiu” intocmit în baza Contractului nr. 141/14.10.2010.
Cu privire la critica motivelor de recurs , se arată că, aşa cum a apreciat şi instanţa de fond, suplimentarea interogatoriului nu a constituit o probă utilă cauzei. Astfel, lucrările efectuate au fost confirmate şi prin raportul de expertiză efectuat în cauză şi, mai mult decât atât, aceste lucrări au fost negociate de părţi pe parcursul derulării contractului, fiind realizate numai în urma comenzii efectuate de către Societatea SXS FOTBAL SRL.
Având în vedere raportul de expertiză efectuat, consideră că instanţa a respins în mod corect proba cu interogatoriul, întrucât acesta nu ar mai fi fost util.
Mentiunea cu privire la valoarea manoperei, făcută de reprezentantul societatii, apare în contract, acestia având cunoştinţă despre aceasta prevede si la momentul administrării probei cu interogatoriul .
Pârâta a sustinut la termenul din data de 09.12.2013 că lucrările executate sunt în afara contractului. Arată că în contract s-a prevăzut ca obiectul acestuia îl consituie executarea de lucrări de constructii montaj pentru obiectivul Prestari servicii în constructii. Astfel, în contract nu au fost individualizate lucrările ce urmau a fi executate .. Cu privire la aceasta individualizare, s-a prevăzut ca acestea vor fi individualizate prin devizele care vor fi întocmite.
Contract sustinerilor paratei, prevederea de la finalul contractului avea în vedere doar preţul manoperei pentru lucrările individualizate si nu pentru toate ce urmau a fi executate. Acest fapt este retinut si în Raportul de expertiza tehnica efectuat în cauza, întrucât acest preţ al manoperei a făcut obiectul unei obiecţiuni la raportul de expertiza, astfel: în Completarea nr. 1 la Raportul de expertiza din 26.08.2013 – pg. 4, se retine ca „prevederea menţionata cuprinde preţul manoperei pentru: executarea plafoanelor suspendate de riqips, pereţi riqips, strat de reparatii cu glet si strat de zuqraveli”; în Completarea nr. 2 la Raportul de expertiza din data de 06.11.2013 pg. 4, se retine ca „în urma analizei contractului si discuţiilor referitoare la lucrările efectuate, s-a lămurit faptul că în contract sunt menţionate numai primele 2 articole care au preţul la manopera de 6 euro/mp”; în procesul verbal anexat Completării din data de 06.11.2013, se prevede ca în contract s-a prevăzut cu privire la primele 2 articole preţul manoperei, preţul manoperei pentru restul lucrărilor fiind stabilit ulterior prin deviz/situatie de lucrari.
NU se poate interpreta contractul în sensul că părţile au prevăzut ca se vor executa doar primele 2 articole de lucrări, acestea angrenând altele suplimentare si mai ales NU se poate susţine că preţul, incluzând manopera si materialele pentru toate lucrarile executate va fi de doar 6 euro/mp.
Apoi, arată că, potrivit dispozitiilor art. 5 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescriptia extinctiva, “dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau a unei lucrari executate, se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie”.
Momentul la care începe să curgă termenul de prescriptie este acela al descoperirii viciilor, însa nu mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrării. În speţa de faţă, lucrarea a fost predată la data de 5.11.2010, astfel că termenul de prescripţie al dreptului la acţiune s-a împlinit înainte de data introducerii cererii reconventionale în faţa instanţei de fond.
În egală măsură, dreptul la acţiune al Societăţii 5×5 FOTBAL SRL s-a născut la data întocmirii unui act opozabil intimatei, iar nu de la data constatării unilaterale a viciilor. În concluzie, întrucat lucrarea a fost predata de mai mult de 1 an si 6 luni, termen după care pârâta reclamanta reconventional a descoperit respectivele defecte si a introdus cererea reconventionala, dreptul la actiune s-a prescris, aşa cum în mod judicios a statuat şi instanţa de fond, astfel încât partea adversă nu mai are dreptul de a solicita daune interese de la subscrisa.
Cu privire la neînsuşirea devizului de lucrări de către recurentă/Lucrarile executate , arată că a efectuat urmatoarele lucrari: Pereti despartitori de gips carton pe structura metalica in suprafata de 278 mp; Plafon fix suspendat pe schelet metalic, in suprafata de 50 mp; Protectia muchiilor; Zugraveli de culoare închisa pe tavanele din sala de fitness în suprafata de 637,5 mp; Glet de ipsos aplicat pe peretii si stalpii din sala de fitness în suprafata de 276 mp; – Zugraveli la peretii si stalpii din sala de fitness, in suprafata de 276 mp; Strat suport pentru pardoseli; Strat hidroizolant; Strat termoizolant; Armatura din plasa sudata, Placaje din gresie si faianta; – Transportul; Montarea si demontarea schelei mecanice tubulare; Placare pereti cu placi gipscarton.
Executarea acestor lucrari a fost confirmata si prin Raportul de expertiza (pg. 2-3) efectuat în cauza; astfel Dna. expert a arătat, în cadrul răspunsului la primul obiectiv precum si în concluzii, ca „s-au identificat toate lucrarile si s-a întocmit situatia de lucrari cuprinsa în Anexa 1. VALOAREA acestora este de 63.593 lei”.
Lucrarile prevazute în Anexa 1 la Raportul de expertiza au fost negociate de parti pe parcursul derularii contractului, intimata realizând aceste lucrări doar în urma comenzii pârâtei, mai exact la initiativa acesteia. Valoarea lucrarilor efectuate de catre subscrisa a fost confirmata si prin Raportul de expertiza tehnica efectuata in cauza .
Se invoca neexecutarea obligatiei corelative de achitare a pretului fata de nesemnarea de către pârâtă a devizului de executie, invocandu-si propria culpa.
Aceasta a aprobat devizul la momentul efectuarii lucrarile, iar ulterior finalizarii acestora, pentru a evita plata pretului a inteles sa nu ne returneze devizul semnat.
Cu toate acestea, lucrarile au fost executate si predate, fiind evident ca parata beneficiaza de acestea la acest moment. În plus, la capitolul privind raspunderea contractuala se prevede ca, în cazul neplăţii la termen „beneficiarul va plăti penalităţi de 0,1% pentru fiecare zi întârziere”, suma care la momentul redactarii cererii de chemare in judecata era in valoare totala de 14.552,35 lei.
În ceea ce priveste FF nr. 56/06.12.2010 si restul neachitat de 2.504 lei, penalitatile de intarziere sunt in cuantum de 1.186,90 lei (2.504 lei x 0,1% pe zi de intarziere x 474 zile intarziere – 26.12.2010 fiind data scadentei), creanta devenind exigibila la momentul finalizarii lucrarilor, si anume la data de 3 noiembrie 2010.
Penalitatile de intarziere in ceea ce priveste suma de 25.361,38 lei, reprezentand diferenta de plata conform Devizului de lucrari „GOLD08 Amenajare Spatiu” sunt în cuantum de 13.365,45 lei (25.361,38 lei x 0,1% pe zi de intarziere x 527 zile intarziere).
Consideră că, în speţă, au fot îndeplinite condiţiile necesare antrenării răspunderii contractuale, astfel: Fapta ilicita (neexecutare obligatiilor contractuale); Existenta unui prejudiciu în patrimonial creditorului; Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita a debitorului si prejudicial creditorului.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs şi sub toate
aspectele, în condiţiile art. 304 ind. 1 Cod Procedură Civilă, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează a fi expuse mai jos.
Sub aspectul situaţiei de fapt, tribunalul reţine următoarele:
În data de 14.10.2010, între intimata reclamantă şi recurenta pârâtă a fost încheiat Contractul de antrepriză nr. 14, având ca obiect lucrări de construcţii-montaj. Conform art2.1 din contract, „constructorul se obligă să execute prin preluare în antrepriză lucrările de construcţii şi montaj pentru obiectivul :Prestări servicii în construcţii, în conformitate cu prevederile proiectului de execuţie , detaliilor şi devizelor de execuţie aprobate, precum şi ale standardelor şi prescripţiilor tehnice în vigoare”.
În fapt, lucrarea contractată s-a realizat în incinta Gold Plaza – Baia Mare, fiind aferentă sălii fitness situat la etajul II din incinta clădirii GOLD PLAZA -Baia Mare, spaţiu deţinut de pârâtă, aspect necontestat.
În ceea ce priveşte obiectul convenţiei, s-a stabilit în finalul contractului următoarea clauza: “s-a stabilit de comun acord executarea de pereti despartitori tip RIGIPS, dublii, plafon suspendat RIGIPS, zugrăveli simple lavabile , la preţul de 6 euro/mp “.
Potrivit art.4.1 valoarea lucrărilor, nespecificată, în limita devizului aprobat, poate fi majorat în funcţie de comenzile concrete, iar conform art. 4.3 din Contract “Valoarea lucrărilor corespunzătoare detaliilor si devizelor de execuţie nepredate la data încheierii prezentului contract se vor stabili prin devize de execuţie cu acordul constructorului”. Apoi, potrivit art. 7.3-7.4 din convenţie, decontarea lucrărilor se va face lunar, pe baza situaţiilor de lucrări confirmate de beneficiar şi care trebuiau depuse la acesta până la data de 25 ale lunii în curs.
Părţile au mai stipulat în art. 5.3 şi 5.5 următoarele:
„ Constructorul garanteaza că, la data recepţiei lucrarea executată are calităţile stipulate în documentaţia tehnica, corespunde reglementarilor tehnice in vigoare si nu este afectata de vicii care vor diminua sau chiar anula valoarea de utilizare. …. Constructorul se obliga sa anunţe beneficiarul de investiţii pentru constatarea calităţii lucrărilor ce rămân ascunse, la termenul stabilit de constructor.”
Reclamanta susţine că a finalizat lucrările şi că predarea s-a făcut în 5.11.2010, iar valoarea lor s-a stabilit conform art. 4.3 din Contract, în baza unui deviz de execuţie, mai exact în baza Devizului de lucrări “GOLDOB amenajare spaţiu”, unde sunt prezentate toate lucrările efectuate şi materialele utilizate, în cuantum total de 65,165,38 lei.
Pârâta contestă acest deviz, arătând că nu a acceptat niciodată devizul emis de reclamantă, invocând totodată excepţia de neexecutare corespunzătoare a contractului. Această excepţie constituie şi fundamentul cererii sale reconvenţionale, în cuprinsul căreia pretinde că reclamanta a executat defectuos lucrarea contractată.
Tribunalul reţine că, reclamanta, la 6 zile de la data încheierii contractului a emis factura fiscala nr. 54/20.10.2010, cu titlu generic – contravaloare lucrări- , în cuantum de 24.800 lei, sumă achitată de pârâtă conform ordinului de plată nr. 423/25.10.2010, astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar şi cum se recunoaşte de către părţi.
După pretinsa finalizare a lucrărilor, reclamanta a emis şi factura fiscala nr. 56/06.12.2010 cu titlu generic- contravaloare lucrări-, în cuantum de 15.004 lei, din care pârâta a achitat suma de 12.500 lei.
Prima instanţă, fără indicarea în concret a vreunei probe concludente şi pertinente, a ajuns la concluzia că pârâta beneficiar a acceptat devizul reclamantei, or, din probele administrate, nu se poate concluziona astfel.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă faptul că expertul a procedat la identificarea lucrărilor executate de reclamantă, însă , la stabilirea valorilor, a preluat preţurile din devizul reclamantei, considerând nejustificat că părţile au căzut de acord asupra acestora, în condiţiile în care apărarea pârâtei constă tocmai în neaprobarea devizului. Expertul a scăzut doar articolele din devizul emis unilateral de reclamantă şi care nu s-au executat ori s-au executat, dar au trebuit parţial remediate, respectiv, s-au scăzut din deviz:
1. Art. 008IZF01B1 -Amorsarea suprafetelor cu emulsie bituminoasa
2. Art.010CI06A1-Placaje cu gresie si faianţă-partial si anume s-a scăzut suprafata de 9,2mp compusa din: suprafata care se afla in vestiarul de femei 4mp si din suprafaţa care se afla in vestiarul de barbati 4,6 mp, suprafata care a fost refăcută de pârâtă
3. Art.0116109075 – Adeziv pentru gresie si faianta deoarece acest adeziv a fost
aprovizionat de pârâtă.
Tribunalul, contrar celor reţinute de prima instanţă, apreciază că pretenţiile reclamantei în calitate de antreprenor nu pot fi acordate pe baza modului de calcul unilateral realizat de aceasta , deoarece nu s-a dovedit că devizul a fost acceptat anterior de către beneficiar printr-un act adiţional sau alt mod, nu s-a făcut proba că a fost confirmat de acesta prin înscrisuri prealabile, situaţii de lucrări, prin proces – verbal de recepţie, acte în care ar fi trebuit să se regăsească semnătura de confirmare de către beneficiar.
Însă, cum părţile au stipulat în contract necesitatea unui deviz aprobat, cum părţile au convenit doar asupra costului de 6 euro/mp pentru lucrările referitoare la pereţii despărţitori tip RIGIPS, plafonul suspendat RIGIPS şi zugrăvelile simple lavabile, în lipsa altor clauze, se impunea a se analiza dacă celelalte lucrări constatate a fi realizate de către reclamantă sunt implicite în realizarea lucrărilor de mai sus ori sunt lucrări suplimentare, dacă pentru aceste lucrări suplimentare a existat acordul beneficiarului. Mai exact trebuie determinat obiectul investiţiei pe categorie de lucrări, dar şi faptul dacă este de neconceput ca investiţia convenită (inclusiv în situaţia în care s-a convenit suplimentarea unor lucrări) să fie finalizată fără a se realiza articolele din devizul invocat de reclamantă.
Totodată se impunea a se analiza dacă, pentru lucrările referitoare la pereţii despărţitori tip RIGIPS, plafonul suspendat RIGIPS şi zugrăvelile simple, dar şi în cazul existenţei altor lucrări suplimentare pretins comandate de beneficiar, materialul a fost procurat de antreprenor, ori de către beneficiar. Trebuia determinat dacă valoarea de 6 euro/mp este valoarea manoperei doar pentru lucrările indicate expres în contract, sau şi pentru lucrările suplimentare pretins comandate de beneficiar.
Stabilirea pretului, pe baza unor criterii de determinare ulterioară, respectiv pe baza unui deviz, adică a unei pretuiri pe articole, astfel cum s-a convenit, se poate modifica dupa preţul materialelor si/sau muncii si mai ales prin adăugarea de lucrări suplimentare comandate de beneficiar. Prin urmare, în această ipoteză, preţul este fixat articol cu articol, iar nu în bloc, fiecare porţiune a lucrării având preţul ei deosebit. Preţul total al lucrării va depinde de cantitatea lucrărilor efectiv executate si nu va fi cunoscut si stabilit decât după executarea integrală a lucrării.
În speţă, decontarea lucrărilor nu s-a făcut lunar, pe baza situaţiilor de lucrări confirmate de beneficiar, corespunzător clauzelor contractuale, reclamanta nefiind în măsură dă depună la dosar asemenea situaţii de lucrari confirmată de pârâtă.
În lipsa acestora, nu se poate prezuma că pârâta beneficiar a acceptat preţul practicat de antreprenor, în condiţiile în care clauzele contractuale privesc un deviz aprobat (art.2.1, art.4.1), mai ales în situaţia în care se contestă valorile şi realitatea materialelor folosite, astfel cum este cazul în speţă.
În această ipoteză, se impunea ca expertul să verifice nu doar calitatea lucrărilor executate, ci şi utilitatea, cantitatea şi valoarea fiecărui articol folosit efectiv la investiţia respectivă, pentru a analiza dacă cele cuprinse în devizul reclamantei sunt exagerate faţă de valorile reale, faţă de cantităţile folosite, ori faţă de necesitatea acestora.
Astfel trebuiau verificate preturile materialelor care au fost incluse de intimată executantă în devizul de lucrari, comparându-le cu preţurile altor furnizori, urmând a se indica valoarea reală a lucrarilor executate, ţinând cont de preţurile pieţii la materiale şi costul manoperei pentru pretinsele lucrări suplimentare, inclusiv asupra soluţiilor tehnologice puse în practică.
Pe de altă parte, de principiu, predarea unor lucrări neconforme cu prevederile legale sau contractuale este echivalentă cu neexecutarea acestora. Nerespectarea condiţiilor calitative prevăzute în normele în vigoare în ce priveşte executarea obligaţiilor executantului echivalează cu neexecutarea obligaţiei având în vedere că voinţa reală a părţilor este aceea de a obţine prestaţii care să corespundă normelor de calitate.
În speţă, deşi pârâta a invocat prin întâmpinare excepţia de neexecutare a contractului pentru a paraliza acţinea reclamantei, arătând că lucrarea a fost necorespunzătoare şi nu a fost predată la termen, prima instanţă nu s-a preocupat deloc de această apărare.
Faţă de cele reţinute, prin omisiunea primei instanţe de a analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, pe baza unor probe certe, pertinente şi concludente, atât motivele invocate de reclamant, cât şi cele ale pârâtului, – motive ce necesitau un răspuns specific şi explicit cu o argumentare bazată pe probe – au fost nesocotite dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost încălcat astfel dreptul pârâtului la un proces echitabil. În aceste condiţii, recurentei i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.
În privinţa cererii reconvenţionale prima instanţă a considerat că este nefondată, pentru singurul argument, că „Susţinerile pârâtei cu privire la viciile ascunse invocate sunt combătute de raportul de expertiză efectuat, infiltraţiile fiind din culpa societăţii care a realizat lucrări de instalaţii.”.
Însă, expertul a arătat că deficientele în realizarea lucrărilor executate ar fi datorate „schimbării soluţiei din pardoseli PVC şi cabine duş, în pardoseli de gresie pe toata suprafaţa, care nu au putut asigura panta si etanşeitatea în aceste locuri solicitate intens si unde bălteşte apa calda. Lipsa cabinelor dus, de asemenea, a condus la utilizarea peste capacitate a duşurilor si sifoanele de pardoseala nu au putut prelua debitul creat… Nu s-au montat cădiţe, nu s-a făcut o separare a zonei de duşuri de zona de circulaţie , sifoanele au avut diametrul prea mic … „
Aşa cum s-a arătat mai sus, nu s-au analizat de către instanţa de fond aspectele referitoare la efectuarea unor modificări sau adăugiri la planul iniţial al investiţiei, respectiv dacă aceste modificări sau adăugiri au fost convenite cu beneficiarul .
Acestea trebuiau puse în discuţia părţilor şi necesita administrarea de probe pertinente şi concludente pentru clarificarea obiectului investiţiei finale. Trebuiau analizate planul de compartimentare spaţiu si planul de tavan fals, aferente sălii fitness situat la etajul II în incinta clădirii GOLD PLAZA -Baia Mare, care au fost puse la dispoziţia expertului şi verificat dacă mai există alte documentaţii privind detaliile de execuţie, convenite de părţi.
De altfel, pârâta a solicitat în acest sens un supliment la interogatoriu, însă judecătoria a respins proba fără vreo argumentare.
Apoi, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă şi faptul că „La decapările care s-au realizat în prezenţa părtilor nu s-a constatat existenta unui strat de amorsaj cu emulsie bituminoasa…” , sau, „…În zona de duş, desigur, se vede că trebuia să fie pantă mare…”, or, instanţa nu s-a preocupat deloc de aceste aspecte, considerate, însă, de către pârâtă, ca fiind cauza principală a infiltraţiilor. Pârâta a arătat şi faptul că a primit notificarea nr.15/14.05.2012 de la SC Retail Development Invest 1SRL Gold Plaza, care a constatase următoarele:
” …gresia era montată pe un strat de nisip cu 2 cm adeziv… instalatia hidrofuga nu exista… pardoseala nu este rigida, se mişcă si rosturile sunt crăpate…”.
Întrucât, ca orice probă, expertiza tehnică nu are valoare dinainte stabilită, nici aprecierea ei nu poate fi sustrasă instanţei de judecată, care îi va da relevanţă probatorie numai în măsura în care constatările ei se coroborează şi cu alte probe.
Pe de altă parte, conform art.5 din Decretul.nr. 167/1958, dreptul la actiunea privitoare la viciile ascunse ale unei lucrari executate se prescrie prin implinirea unui termen de 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, se aplică termenul general de prescripţie.Aceste termene de prescriptie încep să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predare (art.11 alin.1 din Decr.nr.167/1957), acest termen de un an putând fi modificat prin conventia partilor (garantie conventionala).
În cauză, judecătoria a considerat prescrisă acţiunea, depăşindu-se teremenul de 1 an de la data predării lucrării-05.11.2010.
În speţă, deşi pârâta a susţinut faptul că viciile lucrării executate au fost ascunse cu viclenie (invocându-se lipsa stratului de amorsaj cu emulsie bituminoasa care a generat, în opinia pârâtei, infiltraţiile de apă, material ce era trecut în devizul emis de reclamantă) cu consecinţa atragerii termenului de prescripţie general, prima instanţă nu a înlăturat motivat această apărare esenţială, încălcând dreptul pârâtei la un proces echitabil.
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătoreşti întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanţele concrete ale cauzei “justiţia a fost servită”. Exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a justiţiei, în condiţiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără şi dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanţei observaţiile, argumentele şi mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părţi ca aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligaţia instanţei de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
Instanţa nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susţinere a părţilor, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluţionarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părţii de un veritabil acces la justiţie.
Raportat la toate aceste considerente, reţinând că sunt numeroase probleme a căror dezlegare este necesară, Tribunalul, în temeiul art.304 pct.7, art.261 pct.5 şi art. 312 alin.61C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din Convenţie, va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza, în întregul ei, spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa de fond va proceda la soluţionarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătoreşti, în raport de specificul şi complexitatea litigiului şi va analiza şi celelalte critici şi motive de recurs invocate în vederea pronunţării unei soluţii temeinice şi legale şi va analiza incidenţa dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, raportat la susţinerile referitoare la deschiderea procedurii generale de insolvenţă a SC NICON CONSTRUCT SRL.
Instanţa de rejeducare va lua interogatoriul părţilor în sensul verificării aspectelor esenţiale referitoare la modificările sau adăugirile la planul iniţial al investiţiei, va dispune un supliment de expertiză (sau chiar contraexpertiza) în condiţiile art.212 Cod procedură civilă pentru a lămuri realitatea materialelor din devizul reclamantei folosite efectiv în lucrare, valoarea reală a acestora, a muncii, existenţa sau nu a viciilor ascunse cu viclenie raportat la apărarea pârâtei. Totodată , în acest scop, va analiza şi oportunitatea audierii de martori pentru a se stabili o corectă stare de fapt.
Aceste împrejurări de fapt sunt absolut necesare de a fi clarificate în dosar, ele fiind hotărâtoare şi determinante, pentru a se preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză şi pentru aplicarea corectă a legii în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
