Rolul activ al instanţei de judecată. Principiul disponibilităţii.
Art.49 şi următoarele din Codul de procedură civilă
Art.129 alin.5 Cod procedură civilă
Recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond pentru omisiunea acesteia de a introduce în cauză o parte în calitate de pârâtă, însă potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, numai părţile au posibilitatea să ceară lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a altor persoane, potrivit dispoziţiilor art.49 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
Recurenţii au criticat hotărârea instanţei de fond pentru omisiunea acesteia de a introduce în cauză o parte în calitate de pârâtă, însă potrivit principiului disponibilităţii în procesul civil, numai părţile au posibilitatea să ceară lărgirea cadrului procesual prin introducerea în cauză a altor persoane, potrivit dispoziţiilor art.49 şi următoarele din Codul de procedură civilă.
În raport de acest principiu al disponibilităţii nu se poate reţine că tribunalul şi-a încălcat obligaţia de rol activ, această obligaţie manifestându-se potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, numai în ceea ce priveşte administrarea probelor în vederea aflării adevărului, nu şi în stabilirea cadrului procesual, drept care aparţine în mod exclusiv părţilor.
În raport de acest principiu al disponibilităţii nu se poate reţine că tribunalul şi-a încălcat obligaţia de rol activ, această obligaţie manifestându-se potrivit art.129 alin.5 Cod procedură civilă, numai în ceea ce priveşte administrarea probelor în vederea aflării adevărului, nu şi în stabilirea cadrului procesual, drept care aparţine în mod exclusiv părţilor.
Decizia civilă nr. 2/09 ianuarie 2012
Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2008, aşa cum a fost completată şi precizată, reclamanţii C.I.M. ş.a. au chemat în judecată pe pârâta S.C. O.P. S.A., solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor băneşti reprezentând aprovizionarea de toamnă – iarnă, pentru perioada 2005 – 2008, drepturile urmând să fie actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanţii, salariaţi ai pârâtei au dobândit în baza art.176 din Contractul colectiv de Muncă la nivel de ramură dreptul la plata sumei reprezentând aprovizionare toamnă – iarnă, pe care în mod nejustificat pârâta nu l-a executat.
La termenul de judecată din 10.06.2011, pârâta a invocat în apărarea sa excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor P.C.M., T.A., C.E.I., D.R.Gh., C.V., R.I., A.M. şi R.Gh., cu argumentul că aceştia nu au avut calitatea de angajaţi ai pârâtei, ci ai SC R.A. SA.
În raport de excepţia invocată, Tribunalul a dispus disjungerea acţiunii formulate de către aceşti reclamanţi şi examinând apărarea prin sentinţa civilă nr.1780/29.09.2011 a respins acţiunea, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesual activă.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii nu au fost salariaţii SC P. SA, ci a unui alt angajator, astfel că nu se poate reţine existenţa unei identităţi între titularii dreptului indicat şi persoanele care au formulat cererea de chemare în judecată.
Împotriva hotărârii au formulat recurs reclamanţii P.C.M., T.A., C.E.I., D.R.Gh., C.V., R.I., A.M. şi R.Gh., pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că tribunalul nu a manifestat rol activ atunci când nu a introdus în cauză în calitate de pârâtă SC R.A. SA.
Analizând recursul în limita motivului invocat, Curtea a apreciat că este nefondat pentru următoarele argumente:
Faţă de toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.
