În motivarea acţiunii reclamantul arată că decizia contestată nu are semnătura sa motiv pentru care solicită a se proceda la verificarea de scripte.
Pe fondul cauzei arată că în calitate de administrator al societăţii pârâte nu are cunoştinţă de nici un plan de reorganizare al acesteia, nefiind îndeplinite condiţiile art.65 alin.2 Codul muncii care prevăd ca reorganizarea să fie efectivă, reală şi serioasă, în speţă reorganizarea neexistând, concedierea sa este abuzivă, iar decizia nu îndeplineşte condiţiile de fond şi formă.
Pârâta SC Bocicai Impex SRL a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea acţiunii reclamantului ca prescrisă, iar în subsidiar ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâta arată că, contestatorul a luat cunoştinţă de decizia unilaterală de încetare a contractului său de muncă la data de 31.10.2007, după cum rezultă din cuprinsul adresei nr.11731.10.2007 pe care a semnat-o de luare la cunoştinţă, iar acţiunea sa a fost înregistrată la instanţă cu mult după expirarea termenului prev. de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Pe fondul cauzei arată că decizia de concediere individuală poartă semnătura unităţii respectiv a directorului său B I C care în baza contractului individual de muncă îndeplinea funcţia de director, astfel că nu se impune a se proceda la verificarea de scripte.
Mai susţine că la data concedierii, mandatul de administrator al reclamantului încetase de plin drept prin împlinirea termenului de 4 ani, iar pe de altă parte mandatul de administrator a fost transmis coasociatului B A.
În ceea ce priveşte motivele invocate de reclamant cu privire la neîndeplinirea condiţiilor prev. de art.65 alin.2 Codul muncii solicită a fi respinse ca neîntemeiate, întrucât reorganizarea societăţii a fost determinată de lipsa de preocupare şi interes a reclamantului în executarea atribuţiilor legate de administrarea societăţii care au condus la acumularea de datorii însemnate către bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, reorganizarea societăţii fiind hotărâtă în adunarea generală a asociaţilor din 29.10.2007.
La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri constând în adresa nr.4/4.02.2008 (f.5), adresa nr.11/15.11.2007 (f.6), adresa nr.11/31.10.2007 (f.7), cererea reclamantului (f.8), certificatul de înregistrare fiscală a SC Bocicai Impex SRL , actul constitutiv al SC Bocicai Impex SRL , procura de administrare autentificată sub nr.2304/2.08.2007, adresa nr.80/25.03.2008, cartea de muncă a directorului Bocicai Istvan Csaba, procesul verbal nr.1/29.10.2007, adeverinţa nr.12/10.12.2007, balanţa de verificare cumulată din luna decembrie 2007 (f.30-62), invitaţie la consiliul director adresată reclamantului (f.77-79, 75-77), Dispoziţia nr.1/31.10.2007 de desfacere a contractului de muncă (f.88), regulamentul de ordine interioară, referatul nr.11/31.10.2007 (f.89), statele de plată (f.95-106), ordine de plată ale societăţii pârâte (f.107-138), facturi fiscale (f.147-150), contractul individual de muncă al reclamantului (f.151,154), fisa postului (f.156), şi alte înscrisuri ale societăţii SC Baby Comaliment Impex SRL la care soţia reclamantului e asociat unic (f.211-266).
De asemenea în cauză s-a luat interogatoriul reclamantului (f.94), a fost administrată proba cu raportul de expertiză criminalistică (f.187-194) şi s-au audiat martorii Kolcsar Anquetil Karoly şi Szabo Ana (f.158-159).
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă încheiat între părţi reclamantul B P este angajat la societatea pârâtă începând cu data de 31.12.2003 pe perioadă nedeterminată ca administrator.
La data de 31.10.2007 pârâta emite un înscris care datorită menţiunilor pe care le cuprinde îmbracă caracterul unei decizii prin care i se aduce la cunoştinţă reclamantului că, întrucât societatea se reorganizează postul său de administrator încetează cu data de 15.11.2007, dată cu care i se desface şi contractul său de muncă, desfacerea întemeindu-se pe disp.art.65 alin.2 Codul muncii.
Această decizie a fost semnată de directorul societăţii B I Cşi pe ea apare menţiunea „am luat la cunoştinţă şi este semnată”. Deşi reclamantul a negat că această semnătură de luare la cunoştinţă nu îi aparţine, raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză atestă faptul că adresa nr.11731.10.2007 emisă de SC Bocicai Impex SRL a fost semnată de luare la cunoştinţă de către titularul B P (f.193). Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantului, excepţia invocată de pârâtă, instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Pentru argumentarea acestei soluţii tribunalul are în vedere faptul că deşi are menţiunea de luare la cunoştinţă de către reclamant şi semnătura acestuia, nu cuprinde data la care reclamantului i s-a comunicat. Drept urmare, nemenţionarea datei la care reclamantul a luat la cunoştinţă de desfacerea contractului de muncă, reprezintă un dubiu care profită acestuia, astfel că acţiunea acestuia de anulare a dispoziţiei sus menţionată înregistrată la Tribunalul Mureş la data de 26.02.2008 este în termen. În acest sens instanţa are în vedere şi că la data de 31.01.2008 reclamantul a solicitat comunicarea deciziei contestate (f.8), comunicarea făcând-se prin adresa nr.4/4.02.2008 (f.5), iar înregistrarea acţiunii la Tribunalul Mureş la data de 26.02.2008 este în interiorul termenului de 30 de zile prev. de art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii. De existenţa Deciziei nr.1/31.10.2008 (f.88) de desfacere a contractului de muncă reclamantul a luat cunoştinţă în cursul judecăţii când a fost comunicată instanţei.
Pe fondul cauzei instanţa apreciază că decizia contestată este nelegală.
Astfel potrivit disp.art.65 alin.1 din Codul muncii „concedierea pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Potrivit textului analizat motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului, ci exterior acestuia. Condiţia de legalitate impusă de lege este că desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultăţi economice sau transformări tehnologice, etc, indiferent de buna sau reaua credinţă a angajatului. Este serioasă cauza când se impune din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea. Cauza serioasă este cea care face imposibilă continuarea activităţii la un loc de muncă, fără pagube pentru angajaţi.
În speţa dedusă judecăţii instanţa apreciază că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pârâta nedovedind că măsura concedierii s-a datorat problemelor financiare cu care se confruntă şi care au determinat-o să treacă la reorganizarea şi eficientizarea activităţii în urma dificultăţilor economice pe care susţine că le are. Întrucât îi revenea sarcina probei potrivit art.287 Codul muncii, pârâta nu a depus la dosarul cauzei programul de restructurare şi reorganizare a societăţii, proiectul de concediere colectivă, tabelul nominal al personalului disponibilizat, organigramele şi statele de funcţie ale unităţii anterioare şi ulterioare concedierii din care să rezulte caracterul efectiv real şi scris la desfiinţării locului de muncă ocupat de salariat, depoziţiile martorilor audiaţi , nefiind pertinente. Depunerea doar a procesului verbal nr.1/29.10.2007 (f.45) încheiat cu ocazia Adunării Generale extraordinare a societăţii când s-a hotărât că este necesară în vederea redresării situaţiei economice reducerea postului de administrator nu reprezintă o dovadă că efectiv a avut loc o reorganizare şi o restrângere reală, impusă de nevoile unităţii, depunerea situaţiei financiare a societăţii pe luna decembrie 2007, neavând relevanţă. Totodată din cuprinsul Adeverinţei nr.12/10.12.2007 a pârâtei este bifată la rubrica nu înregistrează debite la bugetul asigurărilor pentru şomaj susţinere care se contrazice cu cele din cuprinsul întâmpinării.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse anterior din care rezultă că pârâta a dispus concedierea reclamantului în mod netemeinic şi nelegal în baza disp.art.78 alin.1 Codul muncii instanţa va dispune anularea Deciziei nr.11/31.10.2007 emisă de pârâta SC Bocicai Impex SRL în baza disp.art.78 alin.2 Codul muncii va dispune reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior.
În baza disp.art.78 alin.1 Codul muncii va obliga pârâta la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantului începând cu data de 15.11.2007 şi până la reintegrarea efectivă a acestuia, drepturi care vor fi reactualizate în funcţie de rata inflaţiei calculate de la data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la plata efectivă a debitului potrivit art.1087 Codul muncii.
