Eventuala a actului administrativ contestat nu este de natură a provoca o pagubă iminentă de ordin material, atâta timp cât printr-o decizie a fost modificat raportul de serviciu prin mutarea definitivă pe o funcţie publică de execuţie, fiind astfel asigurat un salariu aferent noii funcţii.
C.A. Craiova, secţia administrativ şi fiscal,
sentinţa nr. 218/2009
Reclamantul P.N. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună suspendarea deciziei nr. 622 din
24.04.2009 emisă de directorul general al pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi legislaţia aplicabilă, curtea apreciază cererea reclamantului ca fiind nefondată.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 din lege, a autorităţii publice ce a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
Instanţa constată că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv: cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Prin decizia a cărei suspendare se solicită în cauză emisă de pârâtă la 24.04.2009, funcţia publică de conducere de director executiv la Centrul Judeţean O. se desfiinţează astfel încât reclamantului îi încetează raporturile de serviciu, prin eliberarea din funcţia publică de conducere la data expirării termenului de preaviz.
Decizia a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice şi dispoziţiile Legii nr. 1/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, cu modificările şi completările ulterioare.
Suspendarea executării este o măsură de exccpţie care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu grav sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Susţinerile reclamantului referitoare la înlăturarea sa de pe postul ocupat de către directorul general al B., cât şi la împrejurarea că desfiinţarea postului nu se justifică din perspectiva faptului că atribuţiile specifice nu se modifică în proporţie de peste 50% nu sunt suficiente pentru a putea aprecia că sunt îndeplinite dispoziţiile legale ce se impun pentru a suspenda neexecutarea unui act administrativ, a cărei prezumţie de legalitate nu a fost răsturnată.
Mai precis, nu pot fi primite afirmaţiile reclamantului în sensul că eventuala executare a actului administrativ contestat este de natură să-i provoace o pagubă iminentă de ordin material, întrucât prin decizia nr. 622/24.04.2009 s-a modificat raportul de serviciu al reclamantului prin mutarea sa definitivă pe o funcţie publică de execuţie, asigurându-i-se acestuia un salariu aferent noii funcţii, ceea ce îi dă posibilitatea să se întreţină.
In consecinţă, instanţa apreciază că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, urmând a respinge ccrerca privind suspendarea actului administrativ.
