Prin sentinţa penală nr.517 din 17 martie 2009, pronunţată de Judecătoria
Piteşti, inculpatul M.C.I. a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea, pentru săvârşirea
unor infracţiuni privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice, în condiţiile art.81 Cod
penal.
Impotriva sentinţei a formulat apel şi parchetul care, a solicitat ca pedeapsa
la care inculpatul a fost condamnat să fie executată în condiţiile art.86/1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.157 din 22 octombrie 2009, pronunţată de Tribunalul
Argeş, a fost apelul şi apelul parchetului, a fost desfiinţată în parte sentinţa, în sensul reducerii
pedepsei aplicate pentru una din infracţiuni, menţinându-se modalitatea de executare dispusă
de prima instanţă.
Pentru a pronunţa această decizie, au fost avute în vedere criteriile de
individualizare judiciară a pedepsei prev. de art.72 Cod penal, precum şi scopul preventiv-
educativ al pedepsei, astfel cum este el definit în dispoziţiile art.52 Cod penal.
Impotriva acestei decizii a declarat apel parchetul care, în raport de
gravitatea faptelor, a solicitat ca inculpatul să execute pedeapsa în condiţii de penitenciar.
Prin decizia penală nr.195/R din 18 martie 2010, pronunţată de Curtea de
Apel Piteşti, a fost admis recursul parchetului, casate, în parte, decizia atacată şi sentinţa,
înlăturată aplicarea art.81 Cod penal, dispunându-se ca pedeapsa rezultantă să fie executată în
condiţii de penitenciar.
In privinţa modalităţii de executare a pedepsei, hotărârea curţii se
întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Gravitatea faptei nu justifică în nici un fel ca executarea pedepsei să se facă
în condiţiile art.81 Cod penal.
In vederea respectării principiului proporţionalităţii – faptă, consecinţe şi
pedeapsă – şi pentru atingerea scopului preventiv educativ prevăzut în art.52 Cod penal, curtea
apreciază că executarea pedepsei trebuie să se facă în condiţii de penitenciar.
Este adevărat că, în apel, procurorul a solicitat înlocuirea suspendării
condiţionate a executării pedepsei cu suspendarea sub supraveghere, conform art.86/1 Cod
penal şi, abia în recurs, s-a solicitat, printre altele, ca modalitatea de executare a pedepsei să fie
penitenciarul.
Cu toarte acestea, curtea apreciază că nu este încălcat principiului
neagravării situaţiei părţii în favoarea căreia procurorul a declarat apel sau recurs, prev. de
art.172 alin.1 şi art.385/8 alin.2 Cod pr.penală, întrucât acest lucru nu s-a produs în cauză, câtă
vreme, în apelul său, procurorul a solicitat modificarea individualizării executării pedepsei, printr-
o modalitate mai gravă, respectiv cea prev. de art.86/1 Cod penal, în loc de suspendarea
condiţionată, care este o modalitate mai blândă, iar în recurs s-a solicitat executarea pedepsei în
condiţii de penitenciar.
DREPT PENAL – PARTEA SPECIALĂ
9. Abuz în serviciu contra intereselor persoanei. Inexistenţa faptei în cazul adoptării
soluţiei, prin ordonanţă sau rezoluţie de către procuror
Art.246, art.267/1, art.268 şi art.289 Cod penal
Formularea plângerilor penale împotriva celor ce au adoptat o soluţie, fie prin
ordonanţă, fie prin rezoluţie, echivalează cu instituirea unei noi căi de atac, ceea ce este
contrar voinţei legiuitorului.
(Sentinţa penală nr. 8/F/
19.01.2010)
