Prin plângerea înregistrată la data de 25.09.2008, reclamanţii P.I. şi P.G. au
solicitat anularea deciziei nr. 467 din 15.07.2008 emisă de S.C. H. S.A. prin care a fost
soluţionată notificarea nr. 1118 din 13.11.2001, formulată de petenta P.M., în sensul că s-a
respins această notificare.
În motivarea plângerii petenţii arată că autoarea lor a solicitat restituirea în
natură a unui teren în suprafaţă de 6000 m.p în comuna Rucăr, sat Sătic sau, în caz contrar,
solicită măsuri reparatorii.
Prin dispoziţia nr. 467 din 15.07.2008 emisă de S.C. H. S.A. Bucureşti, a
fost respinsă notificarea pe motiv că terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 întrucât
reglementarea statutului său juridic face obiectul Legii nr. 18/1991, republicată.
La termenul din 9.12.2008 s-a invocat de către S.C. H. S.A. Bucureşti
excepţia privind necompetenţa teritorială a Tribunalului Argeş în soluţionarea cauzei, excepţie
pe care tribunalul a respins-o, reţinând că instanţa competentă să soluţioneze cauza în temeiul
art. 24 din Legea nr. 10/2001 este tribunalul din raza teritorială a imobilului, imobilul fiind situat în
comuna Rucăr, judeţul Argeş.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 150 din 7 octombrie 2009, a respins
contestaţia formulată, reţinând în esenţă că autoarea petenţilor, P.M., a solicitat restituirea în
natură a unui teren de 6000 m.p., situat în comuna Rucăr, sat Sătic, în pct. „În faţa
Hidrocentralei Clăbucet” iar prin decizia nr.467/15.07.2008 a S.C. H. S.A. a fost respinsă
solicitarea pe motiv că în speţă se aplică dispoziţiile Legii nr. 18/1991, republicată.
Terenul de 4862 m.p., în litigiu, nu face parte din perimetrul proprietăţii S.C.
H. S.A..
Din actele dosarului a rezultat faptul că pentru terenul de 6778 m.p. şi 33.00
m.p., deci în total 10.138 m.p., au primit despăgubiri de la S.C. E. S.A., aşa cum rezultă din actul
depus la filele 25 în dosar, respectiv adresa nr. 1150/24.04.1994.
Având în vedere aceste considerente invocate referitor la lipsa calităţii
procesuale pasive, s-a apreciat că pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât, conform celor
de mai sus, a despăgubit-o pe autoarea reclamanţilor pentru restul de teren.
Referitor la faptul că aceeaşi pârâtă nu ocupă terenul în litigiu de 4862 m.p.,
tribunalul, în temeiul Legii nr. 10/2001, a respins plângerea ca nefondată, întrucât acest teren nu
este ocupat de pârâtă, aşa cum precizează expertul D.I.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul P.I., fără a arăta însă
motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul.
La data de 08.01.2010 S.C. H. S.A. a invocat excepţia de necompetenţă
teritorială a Tribunalului Argeş în soluţionarea cauzei, în raport de dispoziţiile art.26 alin.3 din
Legea nr.10/2001, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii primei instanţe şi trimiterea
cauzei spre judecare instanţei competente, respectiv Tribunalul Bucureşti.
Examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art.137 Cod procedură civilă,
excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş în soluţionarea cauzei, invocată de
intimată, Curtea a constatat că este fondată.
Potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată, „decizia sau, după
caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi
atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui
circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu
soluţionarea notificării …”.
În capitolul II din H.G. nr.498 din 18 aprilie 2003 pentru aprobarea Normelor
Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 este definit conţinutul noţiunii de „unitate
deţinătoare”. Astfel, „unitatea deţinătoare” este fie unitatea cu personalitate juridică exercitând în
numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul
legii, … fie entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimoniul său, indiferent de
titlu, bunul care face obiectul legii”.
Din actele şi lucrările dosarului reiese că decizia de respingere a notificării a
fost emisă de S.C. H. S.A. Bucureşti, competenţa de soluţionare a contestaţiei revenind
tribunalului de la sediul acesteia. Este adevărat că terenul ce se solicită a fi restituit este localizat
în comuna Rucăr, însă Sucursala H. Curtea de Argeş nu are personalitate juridică şi nu este
unitate deţinătoare în înţelesul legii.
Faţă de considerentele ce preced, apelul a fost admis potrivit art.296 Cod
procedură civilă, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre competentă
soluţionare, potrivit art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 raportat la art.22 alin.3 din Codul de
procedură civilă, Tribunalului Bucureşti.
7. Excepţie de la regula restituirii imobilului în natură. Noţiunea de amenajare de utilitate
publică. Amenajările cu destinaţia de parcare aferentă spitalului.
Art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 privind regimul juridic al proprietăţii publice
Art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001
Amenajările cu destinaţia de parcare aferentă spitalului, excepţie de la regula
restituirii imobilului în natură.
Amenajările cu destinaţia de a servi unei utilităţi publice, având scopul de a
servi comunităţii, pot fi încadrate în noţiunea de amenajare de utilitate publică, folosită de
legiuitor pentru a se justifica aplicarea excepţiei de la regula restituirii imobilului în
natură.
Prin urmare, terenul, chiar neocupat de construcţii, însă afectat servituţilor
legale şi altor amenajări de utilitate publică nu poate fi restituit în natură.
(Decizia civilă nr. 16/A/5 februarie 2010)