Domeniu public şi privat. Schimbare statut juridic. Inadmisibilitatea substituirii în dreptul altor autorităţi în ceea ce priveşte stabilirea beneficiarului final al măsurii.


Domeniu public şi privat. Schimbare statut juridic. Inadmisibilitatea substituirii în dreptul altor autorităţi în ceea ce priveşte stabilirea beneficiarului final al măsurii.

Prin sentinţa civilă nr. 326/E din 27 mai 2005, Tribunalul Iaşi a admis cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta T.L., prin procurator, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. H.P. S.A. Iaşi împotriva pârâtului Consiliului Judeţean Iaşi, obligând reclamanta să plătească intervenientei suma de 40.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, prin hotărârea nr. 115 din 25.08.2004, emisă de Consiliul Judeţean Iaşi, s-a omis trecerea din domeniul public al judeţului Iaşi şi din administrarea  Consiliului Judeţean Iaşi a terenului în suprafaţă de 5738 m2 amplasată în Iaşi, în vederea retrocedării acestuia conform Legii nr. 10/2001, doamnei T.L., în temeiul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 213/1998 şi  dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.

Prima instanţă a reţinut, de asemenea, că trecerea terenului în litigiu din domeniul public în domeniul privat este permisă de lege, că măsura a fost luată în scopul restituirii acestuia în baza Legii nr. 10/2001 şi că la data emiterii hotărârii contestate terenul respectiv nu se afla în posesia unei alte persoane fizice sau juridice, nereţinându-se susţinerile reclamantei, potrivit căreia terenul este afectat de amenajări subterane (conducte, racorduri, electricitate) pe o suprafaţă de 545 m2 din care nu s-ar putea restitui decât suprafaţa de 283 m2 ce este liberă de astfel de amenajări.

Raportându-se la prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, prima instanţă a apreciat că amenajările de genul celor evocate de reclamantă (conducte, racorduri etc) nu reprezintă construcţii în accepţiunea Legii nr. 10/2001, aceasta referindu-se doar la edificiile ridicate deasupra solului, că nu au fost încălcate norme legale imperative prin măsura trecerii terenului  de 5738 m2 din domeniul public în domeniul privat şi că, în ceea ce priveşte retrocedarea, în concret, a terenului către intervenienta T.L., aceasta urmează a se face printr-o decizie ulterioară, a cărei legalitate nu poate fu analizată mai înainte de a fi emisă.

Recursul reclamantei S.C. H.P. S.A. Iaşi a fost admis, sentinţa 326/E/2005 fiind modificată în tot, în sensul admiterii acţiunii şi anulării parţiale  hotărârii Consiliului Judeţean Iaşi nr.115/2004 în sensul înlăturării sintagmei „în vederea retrocedări acestuia, conform Legii nr. 10/2001, doamnei T.L.” precum şi art. 2 din aceeaşi hotărâre, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii.

A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta T.L. prin procurator, cu obligarea părţilor căzute în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată.

S-a reţinut că S.C. H.P. S.A. Iaşi a fost înfiinţată prin decizia nr. 131 din 22 februarie 1991 emisă de Prefectura Judeţului Iaşi în temeiul Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, preluând patrimoniul ce a aparţinut Institutului de Cercetare şi Proiectare Iaşi, care şi-a încetat activitatea, acţiunea în constatarea nulităţii absolute a actului administrativ menţionat, promovată de Consiliul Judeţean Iaşi, fiind respinsă de Curtea de Apel Iaşi prin sentinţa nr. 160 din 6 decembrie 2000, menţinută de Curtea Supremă de Justiţie prin decizia nr. 229 din 25 ianuarie 2002.

Prin avizul nr. 105 din 29.09.1966 al Sfatului Popular Regional Iaşi s-a decis amplasarea sediului Direcţiei de sistematizare, arhitectură şi proiectarea construcţiilor pe terenul situat în intersecţia str. 23 August cu str. I.C.Frimu, iar prin decizia nr. 331 din 27 iulie 1968 Comitetul Executiv al Sfatului Popular Judeţean Iaşi a dispus transmiterea din administrarea I.G.L.L. Iaşi în administrarea D.S.A.P.C. Iaşi a imobilului din Iaşi, str. I.C.Frimu nr. 6. colţ cu str. 23 August nr. 4 având o suprafaţă totală de 5126 m2.

Pe terenul menţionat a fost edificat un imobil, în regim de parter + patru etaje în care şi-a avut sediul şi a desfăşurat activitatea Institutul de Cercetare şi Proiectare Iaşi, în ale cărui drepturi a succedat S.C. H.P. S.A. Iaşi; din suprafaţa totală de 5738 m2 suprafaţa construită fiind de 2144,04 m2, în timp ce suprafaţa aferentă reţelelor este de 242,39 m2, iar suprafaţa de 2247,37 m2 reprezintă suprafaţa aferentă căii de transport, astfel cum rezultă din adresa nr. 1967/29.03.2003 emanând de la recurent.

În anul 1996 S.C. H.P. S.A. Iaşi a iniţiat procedura vizând eliberarea certificatului de constatare a dreptului de proprietatea asupra terenului construit aflat în administrarea sa, care nu a fost finalizată până în prezent, din motive ce nu interesează cauza de faţă.

Raportat la această situaţie de fapt, rezultă fără echivoc că, pe terenul în suprafaţă de 5738 m2 amplasat în Iaşi, b-dul Carol nr. 4, se află însăşi sediul reclamantei, că suprafaţa ocupată de construcţii şi căi de acces depăşeşte 5000 m2 şi că imobilul s-a aflat în administrarea persoanei juridice căreia i-a succedat şi a reclamantei din anul 1968, ca urmare a actului de dispoziţie al organului competent – Comitetul Executiv al Sfatului Popular Judeţean Iaşi, adoptat în baza normelor legale în vigoare la acea dată, nimic nejustificând concluzia instanţei de fond că amenajările evocate de reclamantă nu reprezintă construcţii în accepţiunea Legii nr. 10/2001, sediul acesteia fiind o construcţie emblematică a Municipiului Iaşi.

În conformitatea cu dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 31/1990, reclamanta-recurentă este proprietara de drept a construcţiei din Iaşi, B-dul Carol nr. 4 şi este îndreptăţită de dispoziţiile H.G. nr. 834/1991 să solicite să i se elibereze atestatul dreptului de proprietate asupra terenului, în limita suprafeţei afectată de construcţii, autorizate de autorităţile competente, însăşi prima instanţă reţinând că, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii – cazul în speţă – autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase libere, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări (precum sunt căile de acces, reţelele de utilităţi), măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent”.

Este necontestat de către părţi faptul că intervenienta T.L. este îndreptăţită, la rândul său, în limita a ce se va stabili de către organismul instituit prin Legea nr. 10/2001, să beneficieze de măsurile reparatori prevăzute de Legea privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, dar cererea sa trebuie cercetată de către comisia legal constituită şi nu de către pârâtul-intimat.

Intervenind direct în modul de soluţionare a notificării formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul stabilirii suprafeţei, modalităţii de restituire şi a beneficiarului direct al măsurii restituirii, pârâtul Consiliul Judeţean Iaşi şi-a depăşit în mod nepermis limitele competenţelor stabilite prin Legea nr. 215/2001, substituindu-se în atribuţiile preşedintelui Consiliului Judeţean, indicat la art. 21 din Legea nr. 10/2001 ca fiind autoritatea care decide, prin dispoziţie motivată, restituirea în natură sau prin echivalent.

Cum nu se contestă dreptul pârâtului de a decide trecerea unui bun imobil din domeniul public al judeţului în domeniul privat al judeţului şi în administrarea sa, hotărârea atacată apare ca nelegală doar în partea referitoare la restituirea suprafeţei de 5738 m2 către L.T., motiv pentru care referirile făcute la aceasta în cuprinsul art. 1, precum şi întreg art. 2 urmează a fi înlăturate, actul Consiliului Judeţean Iaşi fiind lovit de nulitate în această parte.

(Decizia nr. 2/C.A./09.01.2006)