În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare ori primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare ori primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii obiective, pentru existenţa elementelor infracţiunii de trafic de persoane trebuie să se comită una dintre acţiunile tipice prevăzute în mod alternativ, respectiv recrutare, transportare, transferare, cazare ori primirea unei persoane. Oricare dintre aceste acţiuni dacă este comisă în vreuna dintre modalităţile prevăzute de lege (prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, etc.) poate realiza elementele infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
Sub aspectul laturii obiective, pentru existenţa elementelor infracţiunii de trafic de persoane trebuie să se comită una dintre acţiunile tipice prevăzute în mod alternativ, respectiv recrutare, transportare, transferare, cazare ori primirea unei persoane. Oricare dintre aceste acţiuni dacă este comisă în vreuna dintre modalităţile prevăzute de lege (prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, etc.) poate realiza elementele infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
Prin rechizitoriul DIICOT- Biroul Teritorial Buzău din 10.09.2012, dat în dosarul nr. 105/D/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B M pentru infracţiunea de trafic de persoane majore, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpatul a recrutat, prin inducere în eroare pe partea vătămată S A F, sub pretextul încheierii unei căsătorii, la diferite intervale de timp, din primăvara anului 2007 iar ulterior i-a asigurat cazarea şi cheltuielile de transport (în perioada mai 2007-august 2011) determinând-o să practice prostituţia, în folosul inculpatului, în Italia, Austria, Elveţia şi Germania. Se mai susţine în actul de inculpare că veniturile obţinute de către partea vătămată din practicarea acestei activităţi au fost luate în totalitate de către inculpat.
Din analiza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, tribunalul va reţine următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul B M şi partea vătămată S A F s-au cunoscut în toamna anului 2005, partea vătămată fiind la acea dată minoră, elevă la Colegiul Economic din Râmnicu Sărat, rămasă în grija tatălui, mama acesteia fiind plecată să muncească în Italia. Partea vătămată a locuit în domiciliul inculpatului, având cu acesta o relaţie apropiată, aspect confirmat şi de către mama părţii vătămate în declaraţia dată pe parcursul cercetării judecătoreşti.
După împlinirea vârstei de 18 ani, partea vătămată s-a deplasat singură la Viena unde urma să practice prostituţia, cu sprijinul unor cunoştinţe ale inculpatului, persoane din localitatea Grebănu, jud. Buzău.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate, confirmată şi de susţinerea mamei acesteia, martora S A E (declaraţia dată pe parcursul cercetării judecătoreşti, f. 90), la scurt timp, partea vătămată a fost nevoită să plece din acest oraş datorită neînţelegerilor intervenite cu persoanele care o găzduiau.
Inculpatul s-a deplasat la Viena iar ulterior, împreună cu partea vătămată, au mers în Italia, la Rimini, unde partea vătămată a practicat prostituţia prin racolarea clienţilor pe străzile Lungomare şi Stradalle, raporturile sexuale cu bărbaţii fiind întreţinute în vehicule, pe plajă ori în camera de hotel unde locuia inculpatul B M.
Potrivit susţinerilor părţii vătămate, această activitate a fost desfăşurată la Rimini timp de 7-8 luni, perioadă în care banii era folosiţi împreună cu inculpatul sau utilizaţi pentru renovarea unui imobil din comuna Grebănu, jud. Buzău unde inculpatul locuia împreună cu părinţii.
Prezenţa părţii vătămate în Rimini a fost menţionată şi de către martora M A G care a susţinut în faţa instanţei de judecată că a plecat, împreună cu partea vătămată din Rimini la Viena, unde a pretins că au lucrat la un salon de masaj timp de aproximativ un an de zile, în 2008.
Partea vătămată a declarat la urmărirea penală că a practicat prostituţia la Viena timp de aproximativ 10 luni, că a închiriat un apartament împreună cu martorul M I D şi prietena acestuia M A iar relaţiile sexuale cu clienţii le întreţinea în locuinţele acestora, în camera în care locuia sau la hotel.
Inculpatul B M era prezent în Viena pentru perioade scurte de timp, astfel cum a relatat şi martorul M I D în declaraţia dată pe parcursul cercetării judecătoreşti.
Banii obţinuţi de către partea vătămată din practicarea prostituţiei erau folosiţi împreună cu inculpatul, fie expediaţi în România prin intermediul serviciului Western Union, aspecte ce au rezultat din relaţiile comunicate de către instituţiile bancare pe parcursul urmăririi penale.
Inculpatul şi partea vătămată au plecat în Elveţia, oraşul Luzern, unde partea vătămată a practicat prostituţia la clubul Palace aproximativ 4-5 luni, relaţiile sexuale contra cost cu clienţii având loc în camerele acestui club. Întrucât în această ţară se efectuau controale cu privire la eventuale activităţi de proxenetism, inculpatul a trebuit să revină în România pentru a nu fi depistat de către autorităţile elveţiene.
Inculpatul a fost informat de către o persoană care practica prostituţia împreună cu partea vătămată, că S A are o relaţie apropiată cu un client, astfel încât s-a deplasat în Elveţia, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, cei doi întorcându-se în ţară la locuinţa inculpatului B M. Martora S A E a declarat la cercetarea judecătorească faptul că a fost sunată de către inculpat în timp ce se afla în Elveţia pentru a-i relata că fiica sa are o relaţie cu un client, că practică prostituţia, martora susţinând că a auzit prin telefon cum inculpatul se manifesta violent faţă de fiica sa.
După ce au locuit timp de aproximativ 3-4 luni în domiciliul inculpatului, cei doi au plecat în Germania, oraşul Hanau, clubul Atlantik şi la Frankfurt unde partea vătămată a practicat prostituţia în camerele cluburilor respective.
Ulterior, în anul 2011, partea vătămată a cunoscut un cetăţean grec cu care s-a împrietenit astfel încât a întrerupt relaţia cu inculpatul, deplasându-se în Sicilia, unde se aflau sora şi mama sa, sub pretextul că participă la botezul nepotului său.
Inculpatul a declarat pe parcursul procesului penal că nu a cunoscut natura activităţi pe care o desfăşura partea vătămată, că a avut reprezentarea în sensul că aceasta lucra la un salon de masaj, ceea ce nu impunea şi practicarea prostituţiei.
Apărarea inculpatului este infirmată de declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor S A E şi O V A.
Mama părţii vătămate a declarat în faţa instanţei de judecată că a avut întotdeauna sentimentul că fiica sa practică prostituţia, însă acest lucru i-a fost confirmat de către inculpat în momentul în care a auzit, prin telefon cum era lovită fiica sa, dar şi de către partea vătămată, în anul 2011, când s-a deplasat în Sicilia.
Martorul O V a menţionat faptul că a aflat de la partea vătămată şi de la un unchi de-al său că S A practica prostituţia în perioadele când se afla în străinătate.
La aceste aspecte se adaugă şi comunicările efectuate organelor de urmărire penală de către unităţile bancare din care rezultă sumele de bani pe care partea vătămată le expedia pe numele inculpatului sau ale membrilor familiei acestuia, din ţările unde practica prostituţia. De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, inculpatul a manifestat un comportament simulat cu privire la întrebările legate de activitatea pe care o desfăşura partea vătămată ori sumele de bani de care a beneficiat de la aceasta.
În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul a recrutat-o pe partea vătămată, prin „inducere în eroare sub falsul pretext al întemeierii unui cămin şi al unei viitoare căsătorii”, că i-a asigurat acesteia cazarea şi cheltuielile de transport, determinând-o să practice prostituţia iar veniturile obţinute au fost puse la dispoziţia inculpatului în integralitate. Activitatea infracţională a inculpatului a fost apreciată, potrivit rechizitoriului, ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acesteia.
În raport de aceste dispoziţii legale, infracţiunea de trafic de persoane incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum şi prin primirea ori acceptarea de bani or de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării.
Potrivit art. 2 pct. 2 lit. c) din acelaşi act normativ, prin exploatarea unei persoane se înţelege şi obligarea la practicarea prostituţiei.
Prin decizia nr. 16/2007, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de valorile sociale diferite protejate de către legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. Astfel, în cazul infracţiunilor prev. de Legea nr. 678/2001 este apărată libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 C. pen., se realizează apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
În aceste condiţii, în situaţia în are o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (2), tezele I şi II C. pen.
În cauza dedusă judecăţii, fapta inculpatului B M realizează elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) c. pen.
Partea vătămată a declarat în mod constant pe parcursul urmăririi penale şi în prima declaraţie dată în faza de cercetare judecătorească faptul că, în înţelegere cu inculpatul, cu care convieţuia de aproximativ 2 ani, au hotărât, după ce a împlinit vârsta de 18 ani să practice prostituţia în Austria, unde urma să fie iniţiată în desfăşurarea acestei activităţi de către apropiaţi ai inculpatului.
Pe parcursul desfăşurării acestei activităţi de către partea vătămată timp de aproximativ 4 ani, cei doi s-au comportat ca într-o relaţie de concubinaj, banii obţinuţi de către partea vătămată fiind folosiţi în comun cu inculpatul, o parte din aceştia fiind investiţi în cumpărarea de maşini, cheltuiţi de către cei doi ori folosiţi pentru renovarea locuinţei părinţilor inculpatului.
Partea vătămată nu a susţinut că inculpatul ar fi exercitat acte de violenţă ori alte acte asemănătoare pentru a o obliga să practice prostituţia, nu a adus la cunoştinţa familiei aspecte legate de eventuale acte de constrângere pe care le-ar fi exercitat inculpatul asupra sa cu privire la practicarea prostituţiei.
Aspectele reţinute în actul de sesizare a instanţei cu privire la violenţele exercitate de către inculpat asupra părţii vătămate, ce au fost confirmate şi de către mama acesteia, s-au datorat geloziei inculpatului pe fondul unei pretinse relaţii a părţii vătămate cu un client în Elveţia. Sub acest aspect, urmează a se reţine că actele de violenţă nu au fost exercitate pentru a fi obligată partea vătămată să practice prostituţia.
Având în vedere că hotărârea luată în comun de către partea vătămată şi inculpat în vederea practicării prostituţiei a avut loc după trecerea unei perioade de aproximativ 2 ani de zile de la începutul relaţiei celor doi, nu se poate reţine că a existat din partea inculpatului o acţiune de recrutare a părţii vătămate în vederea obligării la practicarea prostituţiei prin violenţă, prin inducere în eroare sau alte metode dintre cele la care face referire art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 sau art. 329 alin. (2) C. pen.
În condiţiile în care pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu a rezultat din mijloace de probă certe că inculpatul a exercitat violenţe fizice sau psihice asupra părţii vătămate cu scopul de a înfrânge voinţa acesteia cu privire la practicarea prostituţiei, partea vătămată având posibilitatea să aleagă dacă doreşte sau nu să practice această activitate, tribunalul va reţine că nu au existat acte de constrângere sau inducere în eroare ori fraudă a părţii vătămate cu privire la practicarea prostituţiei.
În acest sens se poate reţine şi împrejurarea potrivit căreia partea vătămată a putut să plece şi să nu mai desfăşoare activitatea de prostituţie în anul 2011 în condiţiile în care a aflat că inculpatul avea o relaţie apropiată cu o altă fată.
Este semnificativ şi faptul că sora şi mama părţii vătămate au susţinut că nu pot spune dacă partea vătămată a fost obligată de către inculpat să practice prostituţia timp de aproximativ 4 ani de zile.
Pe baza declaraţiilor părţii vătămate şi ale membrilor familiei acesteia a rezultat că după ce partea vătămată a refuzat să mai convieţuiască cu inculpatul (existând date că aceasta se împrietenise cu un cetăţean grec), partea vătămată, la sugestia mamei sale, i-a solicitat inculpatului o sumă de bani pentru a renova apartamentul părinţilor din Râmnicu Sărat. Mama părţii vătămate a declarat pe parcursul cercetării judecătoreşti că a sfătuit-o pe partea vătămată să reclame autorităţilor faptul că inculpatul a beneficiat de cea mai mare parte din banii pe care i-a obţinut partea vătămată din practicarea prostituţiei.
Faţă de aceste aspecte, se va reţine că reclamaţia formulată de către partea vătămată organelor de poliţie s-a produs în contextul neînţelegerilor pe care le avea cu inculpatul în legătură cu împărţirea banilor obţinuţi din activitatea de prostituţie.
Nu a rezultat din mijloacele de probă administrate că a exista o acţiune a inculpatului de recrutare a părţii vătămate prin inducere în eroare iar susţinerile părţii vătămate în sensul că a considerat că va întemeia o familie cu inculpatul nu pot fi reţinute ca înscriindu-se în acţiunile tipice avute în vedere de legiuitor la incriminarea infracţiunii de trafic de persoane, atâta timp cât partea vătămată a desfăşurat această activitate, în mod constant, timp de 4 ani, fără să fie constrânsă de către inculpat.
Acţiunile inculpatului B M de a înlesni practicarea prostituţiei şi de a trage foloase, în mod repetat, de pe urma acestei activităţi desfăşurate în perioada 2007-2011 de către S A F întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Înlesnirea practicării prostituţiei s-a realizat prin punerea părţii vătămate în legătură cu persoanele care au iniţiat-o în practicarea acestei activităţi, în găsirea locurilor de cazare ori a cluburilor şi localurilor unde se desfăşura această activitate.
Inculpatul a tras foloase în mod repetat din activitatea de prostituţie practicată de către partea vătămată, acesta beneficiind de sume de bani expediate prin transfer bancar ori puse la dispoziţie în mod direct de către partea vătămată.
Sub acest aspect, urmează a se reţine că pe parcursul urmăririi penale partea vătămată a susţinut că a obţinut din practicarea prostituţiei în toată perioada suma de 300.000-350.000 euro pe care a pretins că i-a cedat-o în totalitate inculpatului.
Ulterior, pe parcursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a declarat că nu poate aprecia ce sumă a realizat din practicarea prostituţiei, că a folosit aceste sume împreună cu inculpatul pentru a se întreţine, a renova locuinţa acestuia şi pentru a cumpăra mai multe autoturisme. De asemenea, a mai susţinut că obţinea lunar câte o mie de euro, bani din care trebuia să plătească chiria ce se ridica în perioada de vară la sume cuprinse între 500 şi 700 euro.
Faţă de aceste declaraţii contradictorii date de către partea vătămată, reţinând că sora şi mama părţii vătămate au declarat că nu cunosc ce sume a obţinut aceasta din practicarea prostituţiei, constatând că pe parcursul urmăririi penale partea vătămată nu a precizat ce sume de bani obţinea zilnic, săptămânal sau lunar urmează a fi avute în vedere relaţiile comunicate de către instituţiile bancare cu privire la sumele de bani expediate în România pe numele inculpatului şi ale familiei acestuia dar şi contravaloarea autoturismelor achiziţionate de către inculpat ca fiind sume de bani ce i-au revenit inculpatului cu titlul de foloase din practicarea prostituţiei de către partea vătămată. În acest sens, potrivit relaţiilor comunicate pe parcursul urmăririi penale de către Banca Carpatica, Banca Transilvania şi BRD, inculpatul sau membrii familiei acestuia au primit suma de 36.000 euro prin transfer bancar în perioada 2007-2011.
La această sumă se adaugă contravaloarea maşinilor achiziţionate, respectiv o maşină BMW pentru care s-a plătit suma de 21.000 euro, conform declaraţiilor părţii vătămate, maşină ce a fost vândută ulterior pentru suma de 11.000 euro, bani folosiţi de către inculpat la cumpărarea autoturismului BMW, cu nr. de înmatriculare BZ-53-FAN, indisponibilizat de către organele de urmărire penală şi un autoturism Skoda, în valoare de aproximativ 1.500 euro ce i-a fost predat părţii vătămate pe parcursul procesului penal.
Autoturismul BMW (BZ-53-FAN) a fost achiziţionat pentru suma de 49.000 euro (din care 11.000 euro provenind din vânzarea primei maşini şi 6.000 euro daţi de către martora G C, conform precizărilor părţii vătămate). Urmează a se reţine că pentru cumpărarea autoturismelor rămase în posesia inculpatului s-a folosit suma de 53.000 euro (21.000 primul autoturism şi 32.000 euro pentru BMW, după deducerea sumelor menţionate ca provenind din vânzarea primului BMW cumpărat şi a celei puse la dispoziţie de martora G C).
Totalizând sumele de bani ce au fost expediate prin transfer bancar şi cele achitate pentru cumpărarea autoturismelor, se va reţine că inculpatul a beneficiat de suma de 89.000 euro (36.000 prin transfer bancar şi 53.000 valoarea autoturismelor cumpărate).
Faţă de aceste considerente, în conformitate cu art. 334 C. pr. pen. se va dispune schimbarea încadrării juridice a infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B M din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La stabilirea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, datele ce caracterizează persoana inculpatei precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social a infracţiunii comise se vor reţine modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările comiterii infracţiunii, urmările produse, precum şi conduita şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Inculpatul a acţionat în mod repetat, pe o perioadă de aproximativ 4 ani înlesnind practicarea prostituţiei de către partea vătămată şi trăgând foloase de pe urma acestei activităţi, concretizate în obţinerea unor sume importante de bani ce au fost investite în renovarea locuinţei şi achiziţionarea de autoturisme.
Infracţiunea comisă prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de durata în timp a acţiunilor infracţionale, modul în care a înţeles inculpatul să realizeze cele mai importante mijloace de trai beneficiind de pe urma practicării prostituţiei de către altă persoană. Semnificativ este sub acest aspect şi suma de aproximativ 89.000 euro de care a beneficiat inculpatul în perioada 2007-2011.
La aspectele ce caracterizează fapta comisă se adaugă şi datele ce caracterizează persoana inculpatului care este tânăr, nu a mai fost condamnat anterior, iar pe parcursul procesului penal a făcut dovada că este angajat în calitate de şofer, din data de 29.09.2012, la SC P P SRL Râmnicu Sărat, jud. Buzău. Se va avea în vedere însă că inculpatul a susţinut pe tot parcursul procesului penal că nu a cunoscut natura activităţilor desfăşurate de către partea vătămată, că nu a înlesnit practicarea prostituţiei de către aceasta, aspecte ce reflectă poziţia psihică a inculpatului faţă de fapta comisă şi urmările acesteia chiar şi în condiţiile în care a rezultat vinovăţia sa pe baza mijloacelor de probă administrate.
Faţă de toate aceste considerente se va dispune condamnarea inculpatului după cum urmează:
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. va fi condamnat inculpatul B M la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism.
Se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.
Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului reţinerea din data de 20.08.2012.
În baza art. 329 alin. 4 C. pen., rap. la art. 118 alin. 1 lit. e) C. pen. se va dispune confiscarea de la inculpatul B M a echivalentului în lei a sumei de 73.000 euro de la data executării măsurii de siguranţă. La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere că inculpatul a restituit părţii vătămate pe parcursul procesului penal suma de 15.000 euro şi o maşină Skoda în valoare de aproximativ 1000 euro.
În baza art. 163 C. pr. pen .şi art. 357 C. pr. pen. se va menţine măsura sechestrului asigurătoriu dispusă prin ordonanţa procurorului din 3.09.2012, dată în dosarul nr. 105/D/P/2011, cu privire la autoturismul marca BMW, tip 530 D, cu seria şasiu WBAFW51080C244026, cu numărul de înmatriculare BZ 53 FAN şi suma de 300 de euro consemnată la CEC Bank Sucursala Buzău cu recipisa nr. 870062/1 din 4.09.2012. La menţinerea măsurii asiguratorii cu privire la autoturism s-a avut în vedere faptul că inculpatul, deşi a înstrăinat acest autoturism martorului T G, tribunalul a reţinut că acest act de vânzare-cumpărare a fost efectuat la scurt timp după ce partea vătămată a formulat plângere la organele de urmărire penală împotriva inculpatului, pentru a se evita indisponibilizarea bunului. În plus, a rezultat că martorul T G nu a intrat în posesia maşinii după încheierea actului de vânzare-cumpărare, aceasta rămânând în continuare în posesia inculpatului care avea şi toate exemplarele actului întocmit. De asemenea, pe parcursul urmăririi penale s-a stabilit că martorul T G, astfel cum rezultă din corespondenţa purtată pe facebook cu partea vătămată, deşi încheiase contractul de vânzare –cumpărare pentru autoturism cu inculpatul, se interesa de cumpărarea unei maşini, susţinând că doreşte o maşină ieftină, motivat de faptul că nu are cu ce se deplasa. Pentru toate aceste considerente, tribunalul va dispune menţinerea măsurii asigurătorii pentru a se garanta executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale cu privire la suma de 73.000 euro.
În latura civilă se va lua act că partea vătămată S A F nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 199 alin. (2) C. pr. pen. se va dispune scutirea de amenda judiciară în cuantum de 2.500 lei aplicată martorei V M prin încheierea de şedinţă din 28.03.2013 avându-se în vedere că martora a dovedit imposibilitatea prezentării la termenele anterioare fiind plecată în Italia şi având în îngrijire un copil în vârstă de 2 ani, martora fiind audiată al termenul de judecată din 4.06.2013.
In baza art. 191 alin. (3) C. pr. pen. va fi obligat inculpatul B M la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150 lei onorariu apărător din oficiu la instanţa de fond pentru partea vătămată S A F.
