RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTI. PROCEDURA INSOLVENŢEI – ACŢIUNE ÎN ANTRENAREA RĂSPUNDERII ÎN TEMEIUL ART.138 (1) LIT.D DIN LEGEA NR.85/2006. REFUZUL ADMINISTRATORILOR DE A PREDA DOCUMENTELE CONTABILE LA SOLICITAREA LICHIDATORULUI, CONDUCE LA PREZUMŢIA LIPSEI ACESTOR DOCUMENTE.
-art.138 (1) lit.d din Legea nr.85/2006;
-art. 10 din Legea nr.82/1991;
-art.73 din Legea nr.31/1990.
Decizia nr.427/12.09.2013 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr.3081/F din 11 decembrie 2012, Tribunalul Bihor a respins cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ D. C. , cu sediul în O., str. I. V., nr.6, ap 5, judeţul B. , în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC C. U. SRL, cu sediul în localitatea G., nr. 227, comuna G. , judeţul B., CUI , J05/, în contradictoriu cu pârâţii M. V. A., domiciliat în M. B. , comuna R. , nr.60, S. F. C. , domiciliat în M. B. , comuna R. , nr. 64, judeţul B., având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale conform art.138 din Legea 85/2006.
Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut că, prin sentinţa comerciala nr.2441/F/2010 pronunţată de Tribunalul Bihor în data de 07.10.2010 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr.85/2006 faţă de debitoarea SC C. U. C. SRL cu sediul în localitatea G., fiind desemnat administrator judiciar Cabinetul Individual de Insolvenţă D. C. cu sediul în O. căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr.85/2006
Ulterior prin sentinţa nr.1564/F/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor in data de 16.06.2011 s-a dispus intrarea în faliment a societăţii debitoare fiind desemnat lichidator judiciar acelaşi cabinet individual de insolvenţă, căruia i s-au stabilit atribuţiile prevăzute de art. 25 din L 85/2006.
În termenul stabilit de judecătorul – sindic administratorul judiciar a depus la dosar tabelul definitiv al creanţelor, din care rezultă că debitoarea datorează creditorilor săi suma totală de suma de 63.153,93 lei.
Analiza elementelor răspunderii patrimoniale întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei presupune îndeplinirea următoarelor condiţii cumulative: existenţa uneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 faptei, reţinerea unei culpe grave în administrarea societăţii, existenţa unui prejudiciu patrimonial şi existenţa raportului de cauzalitate între fapta culpabilă şi prejudiciul produs societăţii şi implicit, creditorilor.
d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;”.
În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 85/2006, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 33 alin. (4) sau (6) , debitorul este obligat să depusă la dosarul cauzei actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege.
Art. 44 din Legea nr. 85/2006 prevede că debitorul are obligaţia de a pune la dispoziţia administratorului judiciar sau, după caz, a lichidatorului judiciar, toate informaţiile cerute de acesta precum şi toate informaţiile apreciate ca necesare cu privire la activitatea şi averea sa.
Pârâţii aveau de asemenea obligaţia predării, către lichidatorul judiciar, în termenul prevăzut la art. 107(2) lit. d, a gestiunii averii societăţii debitoare împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii susmenţionate la art. 46 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Pârâţii în calitate de administratori ai societăţii debitoare, nu s-au conformat acestor dispoziţii legale, nu au predat administratorului judiciar actele şi informaţiile prevăzute la art. 28 alin. (1) din lege şi nici lichidatorului judiciar gestiunea averii debitoarei împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii susmenţionate la art. 46 alin. (2) din lege deşi au fost notificaţi în acest sens de administratorul/lichidatorul judiciar.
Pe parcursul procedurii, lichidatorul judiciar nu a identificat faptic bunuri în patrimoniul debitoarei pentru a fi valorificate în vederea acoperirii pasivului societăţii.
Judecătorul-sindic a reţinut că deşi lichidatorul judiciar a invocat săvârşirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, s-a limitat la simple afirmaţii fără a dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta pârâţilor de nepredare a actelor contabile şi insolvenţa debitoarei.
Prin urmare, văzând că nu sunt întrunite condiţiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată.
Împotriva hotărârii pronunţate de judecătorul sindic a formulat recurs CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENŢĂ S. C. cu sediul în O. – în calitate de lichidator al debitoarei SC”C. U. C. ”SRL, solicitând instanţei modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii în totalitate a acţiunii astfel cum a fost formulată, respectiv în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006 să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a pârâţilor M. V. A. şi S. F. C. în calitate de foşti administratori ai societăţii C. U. C. SRL şi obligarea acestora la plata în solidar a întregului pasiv al societăţii falite C. U. C. SRL, respectiv la plata în solidar a sumei de 63.153,93 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a arătat că, instanţa de fond nu a reţinut faptul că foştii administratori refuză să predea către lichidatorul judiciar documentele contabile. În data de 16.06.2011 s-a pronunţat Sentinţa comerciala nr.l564/F/2011, prin care s-a dispus de către Tribunalul Bihor, deschiderea procedurii simplificate insolvenţei faţă de SC C. U. C. SRL, la solicitarea administratorului judiciar, cabinetul de insolvenţă fiind desemnat lichidator judiciar în cauză. Imediat după deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, în conformitate cu prevederile art.61 şi următoarele din Legea nr. 85/2006 a procedat la notificarea tuturor creditorilor, a debitorului şi administratorilor societăţii, cu privire la începerea procedurii de faliment.
Administratorii societăţii aveau obligaţia să pună la dispoziţia lichidatorului judiciar toate documentele contabile şi originale ale societăţii, respectiv să predea gestiunea acesteia. În cursul lunii iunie a comunicat d-lui M. V. A. şi d-lui S. F. C. , ambii în calitate de administratori ai C. U. C. SRL, printr-o adresă scrisă, cu confirmare de primire, obligaţia legală de a-i comunica actele constitutive şi actele contabile ale societăţii, aflate în procedura simplificată a insolvenţei, precum şi stampila.
Consideră că prin sustragerea de la obligaţia de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar, foştii administratori prejudiciază nu doar societatea a cărei contabilitate nu mai poate fi întocmită şi depusă la organul fiscal competent ci şi pe creditorii societăţii, înscrişi în tabelul definitiv consolidat al creanţelor, care sunt puşi în imposibilitatea de a-şi mai recupera creanţele prin valorificarea activelor societăţii falite. Fapta săvârşită de pârâţii M. V. A. şi S. F. C. se încadrează şi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit.d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, precum şi faptul că raportul de cauzalitate între fapta pârâtului : ” dosirea actelor contabile ale societăţii şi înstrăinarea activelor din patrimoniul acesteia” şi prejudiciul produs, respectiv tergiversarea prezentei proceduri şi diminuarea patrimoniului debitoarei în dauna creditorilor săi, este evident şi pe cale de consecinţă solicită admiterea recursului.
Intimaţii pârâţi, legal citaţi nu şi-au exprimat poziţia cu privire la recursul de faţă.
Instanţa de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că este fondat, astfel că în baza prevederilor art.8 din Legea nr.85/2006, art.304 pct.9 şi 312 Cod procedură civilă a dispus admiterea lui şi modificarea în tot a sentinţei atacate, în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar pentru următoarele considerente:
Lichidatorul judiciar al debitoarei falite a solicitat judecătorului sindic să dispună antrenarea răspunderii patrimoniale a intimaţilor pârâţi – foşti administratori ai debitoarei, în temeiul prevederilor art.138 lit.”d” din Legea nr.85/2006 invocând neţinerea unei evidenţe contabile în conformitate cu prevederile legale, faptă ce a determinant insolvenţa falitei.
Pentru a se putea dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a foştilor membri ai organelor de conducere a debitoarei falite, este necesar a se face dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale, condiţii grefate pe specificul raporturilor comerciale, faptele imputate a fi săvârşite trebuind a fi un factor declanşator a insolvenţei societăţii.
În speţă, aceste condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite, în mod eronat respingând judecătorul sindic cererea formulată de lichidatorul judiciar.
Astfel, legiuitorul a prevăzut că se poate dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor de conducere ai societăţii care au cauzat starea de insolvenţă a debitoarei prin ţinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile ori neţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea.
De asemenea, în sarcina administratorilor societăţii s-a instituit o prezumţie de culpă pentru corecta ţinere şi evidenţiere în contabilitate a activităţii desfăşurate de societate şi pentru existenţa registrelor şi documentelor prevăzute de lege prin dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 82/1991 şi art. 73 din Legea 31/1990. Neţinerea unei contabilităţi în conformitate cu legea conduce la o stare de haos şi dezordine în activitatea societăţii, neputându-se urmări evoluţia documentelor de pasiv şi activ a patrimoniului şi posibilitatea adoptării de îndată a unor măsuri de redresare a evoluţiei financiare negative a firmei.
În speţă, societatea falită s-a înfiinţat în anul 2007 depunând la organele financiare situaţiile contabile până în anul 2009, moment după care nu şi-a mai îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege.
După intrarea societăţii în procedura de insolvenţă, administratorii intimaţi, deşi notificaţi de lichidatorul judiciar nu au predat documentele contabile ale societăţii pentru a se putea analiza pertinent activitatea desfăşurată, analiza efectuându-se doar pe baza documentelor aflate în posesia organelor fiscale.
Refuzul administratorilor de a preda documentele contabile, la solicitarea lichidatorului, conduce la prezumţia lipsei acestor documente datorită neţinerii lor în conformitate cu legea ori dispariţiei acestora, culpa pentru nerespectarea dispoziţiilor legale aparţinând administratorilor societăţii.
Lipsa documentelor contabile în care să se evidenţieze activitatea desfăşurată de societate şi evoluţia patrimonială a firmei reprezintă un factor declanşator al insolvenţei societăţii, câtă vreme în lipsa acestor documente nu se pot urmări creanţele pe care societatea le are de achitat şi scadenţa acestora, disponibilul bănesc pe care societatea îl deţine şi obligaţiile pe care clienţii firmei le au faţă de societate.
Nu se poate susţine că nu ar exista o legătură de cauzalitate între insolvenţa societăţii şi lipsa documentelor contabile, câtă vreme această lipsă reprezintă un factor potenţator al desfăşurării unei activităţi dezorganizate şi practic imposibil de urmărit sub aspectul elementelor de activ şi pasiv a patrimoniului societăţii. În aceste condiţii, nu se pot urmări creanţele pe care societatea le are de încasat ori de plătit şi nici disponibilul bănesc, insolvenţa societăţii fiind consecinţa firească a unei asemenea stări de fapt.
Drept urmare, câtă vreme intimaţii pârâţi nu au răsturnat prezumţia de culpă instituită de legiuitor în sarcina lor, dovedind existenţa registrelor si actelor contabile şi ţinerea lor în conformitate cu legea, raportat la starea de pasivitate şi culpă în raport de buna desfăşurare a activităţii societăţii ce a condus la insolvenţa societăţii, nu se poate reţine că nu ar fi îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale, prejudiciul cauzat reprezentându-l pasivul înscris în tabelul definitiv de creanţe, pasiv neacoperit de activul debitoarei.
Pentru aceste considerente, recursul declarat a fost admis cu consecinţa modificării în tot a sentinţei atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.
Instanţa nu a acordat cheltuieli de judecată deoarece părţile nu au solicitat acordarea lor.
