Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria X sub nr. X/X/2010 din 4.02.2010, reclamantul S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.A.C. Smeeni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i plătească suma de 800 lei şi să-i predea cantitatea de 1200 Kg grâu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii , reclamantul a învederat că fiind înscris în societate cu un teren în suprafaţă de 2,50 ha, pe care îl deţine în proprietate pe teritoriul comunei Smeeni, conducerea pârâtei i-a cerut în toamna anului 2008 să plătească anticipat contravaloarea lucrărilor agricole aferente anului agricol 2009, sub promisiunea că-i va reveni de drept subvenţia ce urma a fi încasată.
Deşi a plătit pârâtei suma de 1638 lei , conform chitanţei nr.0003412 din 18.11.2008, aceasta, încasând subvenţia de la stat , nu numai că nu i-a acordat-o, dar i-a reţinut şi jumătate din cantitatea de grâu cuvenită.
Prin sentinţa nr. X din X/X/.2009 pronunţată de Judecătoria X s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel , instanţa fondului a reţinut în baza relaţiilor comunicate de pârâtă cu adresa nr.402/09.12.2009, însoţite de înscrisurile ataşate la filele 16-35, că:
În cursul anului agricol 2008/2009, reclamantul a avut calitatea de membru asociat al S.A.C. , fiind înscris cu un teren arabil în suprafaţă de 2,83 ha.
Conform chitanţei depuse la fila 6 dosar, reclamantul a achitat pârâtei suma de 1638 lei reprezentând contribuţia sa pentru efectuarea lucrărilor agricole.
La rândul său, pârâta a încasat de la stat pentru anul 2009 suma de 1.140 lei, reprezentând subvenţia pe suprafaţa de teren înscrisă de reclamant în cadrul societăţii.
Deşi reclamantul pretinde că pârâta îi datorează suma de 800 lei reprezentând parte din subvenţia încasată pentru terenul său, întrucât conducerea societăţii i-a promis că-i va reveni de drept, acesta nu a făcut dovada încheierii vreunei înţelegeri în acest sens.
Referitor la cantitatea de 1.200 Kg grâu pretins datorată de societatea pârâtă , instanţa a reţinut că reclamantului i-a fost pusă la dispoziţie cantitatea respectivă de cereale, conform borderoului depus la fila 18, acesta neproducând dovada că ar fi fost îndreptăţit la mai mult.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul în termen legal conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303 din acelaşi cod.
În expunerea motivelor de recurs, reclamantul a invocat în esenţă greşita respingere a acţiunii de către instanţa fondului , în condiţiile în care deşi a plătit integral şi anticipat contravaloarea lucrărilor agricole pentru terenul înscris în societate , aceasta i-a reţinut din drepturile cuvenite cantitatea de 1.200 kg grâu, contravaloarea recoltei de orzoaică de 1.400 lei şi contravaloarea producţiei de rapiţă de 6-700 lei, încasând în schimb o sumă de 5.500 lei în care se regăseşte alături de subvenţia încasată de la stat şi contribuţia sa personală de 1.634 lei.
Deşi legal citată , intimata nu s-a înfăţişat în instanţă şi nici nu a depus la dosar întâmpinare.
Prin decizia nr. X/2010 s-a admis recursul ca întemeiat, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a avut în vedere în acest sens, că în raport de plata anticipată a lucrărilor agricole într-o sumă determinată punctual la 1.638 lei pentru terenul în suprafaţă de 2,83 ha înscris în asociaţie, dar şi de subvenţia în sumă de 1.140 lei încasată de pârâtă de la stat pentru anul 2009, în cauză nu s-au administrat suficiente dovezi în vederea lămuririi raporturilor juridice deduse.
Nu s-au clarificat, spre exemplu, condiţiile în care reclamantul s-a înscris în societate, drepturile şi obligaţiile ce revin asociatului şi respectiv societăţii agricole şi modul de realizare a acestora.
Este de neacceptat ca pârâta, în a cărei exploatare se află terenul înscris de reclamant, să beneficieze pentru anul 2009 atât de contravaloarea tuturor lucrărilor agricole, încasată de la reclamant , cât şi de subvenţia primită de la stat , dar şi de întreaga producţie obţinută de pe terenul în suprafaţă de 2,83 ha , iar reclamantului să i se pună la dispoziţie doar cantitatea de 1.200 kg grâu şi suma de 1.000 lei.
De necontestat , reclamantul nu a produs dovada înţelegerii încheiate cu conducerea societăţii în sensul că subvenţia ce urma a fi primită de la stat , să-i revină de drept.
În raport, însă, de gradul de instrucţie dar şi de vârsta înaintată a reclamantului, aspecte apreciate subiectiv şi diferit de la o instanţă la alta, ce nu pot fi însă imputabile judecătorului fondului, se apreciază că se impune administrarea de noi dovezi , cu înscrisuri şi martori, eventual şi cu o expertiză agricolă , al cărei onorariu să fie stabilit în sarcina societăţii pârâte.
Sensul şi scopul unor astfel de probe ar avea ca obiectiv , şi deci ca finalitate, producţia obţinută de pe un teren similar ca suprafaţă şi culturi practicate, precum şi modul de distribuire a veniturilor pe asociaţi, în raport de condiţiile în care aceştia şi-au înscris terenurile deţinute în proprietate , în societatea respectivă.
Pentru considerentele ce preced în baza art.312 alin.5 din Codul de procedură civilă s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
1
