Instanţa a apreciat că, prin pornirea executării împotriva reclamantei, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii.
Instanţa a apreciat că, prin pornirea executării împotriva reclamantei, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul administrativ, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului fiscal contestat.
Cazul bine justificat derivă din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri şi mai înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul administrativ, constituie un motiv întemeiat la adoptarea soluţiei de suspendare a executării actului fiscal contestat.
C.A. Craiova, secţia administrativ şi fiscal, decizia nr. 499/25.02.2010
Prin sentinţa nr. 848 din data de 15 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, s-a admis cererea formulată de reclamant Cabinet Medical Individual S.N. şi s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de control nr. 25177/16.11.2009 întocmit de Casa de Asigurări de Sănătate O., până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că:
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Faţă de probele administrate şi de prevederile legale incidente, tribunalul a reţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.
Alături de argumentele expuse mai sus, se are în vedere şi Recomandarea nr. R/89/8/13.09.1989 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, executarea deciziilor administrative trebuind să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare conform Recomandării 16/2003 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei.
Soluţia suspendării actului administrativ până la pronunţarea instanţei se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie corespunzătoare, măsură care se recomandă a fi luată de autoritatea jurisdicţională, fară ca astfel să se aducă atingere executării deciziilor autorităţilor administrative, prin care se impun particularilor o serie de obligaţii, iar organul de control are posibilitatea instituirii de măsuri asigurătorii asupra bunurilor, conform art. 126 şi urm. C. proc. fisc., pentru că suspendarea vizează executarea silită propriu-zisă a actului, şi nu procedurile anterioare, cum este sechestrul asigurător.
împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate O., legal reprezentată prin directorul general, aducând critici dc netemeinicie şi nelegalitate.
In motivare, s-a arătat că instanţa nu a ţinut seama de susţinerea recurentei privind faptul că executarea era suspendată de drept, prin formularea contestaţiei la instituţia recurentă.
Totodată, se arată că instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că recurenta a invocat prin întâmpinare lipsa pagubei iminente, atâta vreme cât intimata-reclamantă a depus la CAS O. declaraţia de pentru concedii şi indemnizaţii înregistrată cu nr. 95/18.04.2006, asigurarea fiind valabilă de la data de 01.01.2006. Mai mult, dacă nu dorea să plătească contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, inti
mata-reclamantă avea posibilitatea legală să solicite acest lucru conform art. 17 din Ordinul N./CNAS nr. (…).
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral, la cererea persoanei vătămate.
In privinţa primului motiv de recurs, curtea reţine că recurenta nu a indicat în ce temei legal depunerea contestaţiei la instituţia pârâtă suspendă executarea. Suspendarea executării actului administrativ nu constituie o regulă, ci o situaţie de excepţie de la principiul executării din oficiu a actelor.
Atunci când legiuitorul a intenţionat să instituie suspendarea de drept a actelor administrative, a prevăzut în mod expres acest lucru, de exemplu art. 123 alin. final din României.
In privinţa pagubei iminente, instanţa de fond a arătat că, prin pornirea executării împotriva reclamantei, se creează posibilitatea producerii unui prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii. Astfel, în partea finală a raportului de control ce face obiectul suspendării, se dispun ca măsuri, obligaţia în sarcina intimatei-reclamante de a achita datoria în sumă de 1170 lei în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a procesului-verbal care constituie şi înştiinţare de plată, în caz contrar CAS O. urinând să acţioneze conform procedurilor de silită reglementate de
O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Prin urmare, pornirea executării silite împotriva reclamantei este iminentă, paguba ce urmează să-i fie produsă în propriul patrimoniu fiind evidentă.
Faţă de considerentele expuse şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., curtea a respins recursul ca nefondat.
Notă: Prin formularea cererii de suspendare, reclamanta nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităţilor administrative, ci solicită autorităţii jurisdicţionale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care-l apreciază că îi vatămă drepturile sale.
