ACŢIUNE ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV FORMULATĂ DE PREFECT ÎMPOTRIVA
HOTĂRÂRII CONSILIULUI LOCAL, ÎN TEMEIUL ART. 5 DIN OUG NR. 110/2005, APROBATĂ PRIN
LEGEA NR. 236/2006. CARACTERUL IMPERATIV AL DISPOZIŢIILOR ART. 5 DIN ACELAŞI ACT
NORMATIV.
Art. 4 şi 5 din OUG nr. 110/2005, aprobată prin
Legea nr. 236/2006, privind vânzarea
spaţiilor proprietate privată a statului sau a
unităţilor administrativ-teritoriale, cu destinaţia
de cabinete medicale
Potrivit dispoziţiilor art. 5 din OUG nr. 110/2005, aprobată prin Legea nr. 236/2006, prefectul se poate
adresa instanţei de contencios administrativ pentru a fi obligate consiliilor locale sau judeţene, după caz, să completeze sau
să modifice lista cuprinzând cabinetele medicale ce urmează a fi vândute, dacă intră sub incidenţa prevederilor art. 4 din
acelaşi act normativ, fără ca acestea să poată invoca motive ce ţin de oportunitatea unei asemenea măsuri sau de o pretinsă
încălcare a autonomiei locale. Această din urmă normă legală imprimă o conduită obligatorie consiliilor locale sau
judeţene şi nu să lasă la aprecierea lor dacă aprobă sau nu lista spaţiilor cu destinaţie de cabinete medicale ce urmează a fi
vândute, constituind o limitare legală a puterii de decizie a autorităţii deliberative asupra oportunităţii vânzării, în temeiul
art. 3 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
(Decizia nr. 901/R-C/21 septembrie 2007, pronunţată de Curtea da Apel Piteşti –Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal )
Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la data de 6 martie 2007, PREFECTUL
JUDETULUI VALCEA a chemat în judecată CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ZĂTRENI, solicitând instanţei de
contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunţa să anuleze Hotărârea Consiliului Local al comunei Zătreni nr.
9 din 8 februarie 2007 ca nelegală şi să oblige pârâtul la aprobarea listei spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale ce
urmează a fi vândute potrivit O.U.G. nr. 110/2005, aprobată prin Legea nr. 236/2006.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin H.C.L. nr.9 din 8 februarie 2007 al comunei ZĂTRENI s-a
respins aprobarea listei spaţiilor proprietate privată a comunei cu destinaţia de cabinete medicale ce urmează a fi scoase la
vânzare, această hotărâre fiind nelegală, întrucât se încalcă prevederile art.4 din O.U.G. nr. 110/2005 privind vânzarea
spaţiilor proprietate privată a statului şi a unităţilor administrativ teritoriale cu destinaţia de cabinete medicale , astfel cum
au fost aprobate prin Legea nr. 236/2006.
Pârâtul Consiliul Local al comunei Zătreni a solicitat respingerea acţiunii formulată de Prefectul Judeţului
Vâlcea , întrucât printr-o hotărâre a Consiliului Local, cabinetele medicale din Complexul de prestări servicii achiziţionat
cu factura nr. 0314966/28.10.2004 au fost concesionate pe o perioadă de 15 de ani şi se încalcă principiul autonomiei
locale prevăzut de art. 3 din Legea nr. 215/2001 al administraţiei publice locale.
Prin sentinţa nr.462 din 22.05.2007, Tribunalul a admis acţiunea formulată de Prefectul Judeţului Vâlcea şi, în
consecinţă, a anulat Hotărârea Consiliului Local nr. 9 din 8 februarie 2007 al Comunei Zătreni ca fiind nelegală, obligând
autoritatea deliberativă emitentă să aprobe lista spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale ce urmează a fi vândute
conform O.U.G. nr. 110/2005 , aprobată prin Legea nr. 236/2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut în esenţă că prin art. 4 din O.U.G. nr. 110/2005,
aprobat prin Legea nr. 236/2006, potrivit căruia: „în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei
ordonanţe de urgenţă ( 01 iulie 2006 ) , consiliile judeţene sau consiliile locale ,după caz, aprobă prin hotărâre lista spaţiilor din proprietatea
privată a acestora ,ori din proprietatea privată a statului , şi care se află în administrarea lor, ce urmează a fi vândute potrivit dispoziţiilor
prezentei ordonanţe de urgenţă . Listele astfel aprobate vor fi afişate în mod obligatoriu la sediul consiliului local sau judeţean, după caz”,
legiuitorul a înţeles să imprime o conduită obligatorie consiliilor judeţene sau consiliilor locale şi nu să lase la aprecierea
acestora dacă aprobă sau nu lista spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale.
Prin urmare, dispoziţia legală citată este imperativă şi ea trebuie dusă la îndeplinire în termenul prevăzut de
legiuitor.
Tribunalul a respins susţinerea intimatului că prin dispoziţiile legale citate se încalcă autonomia unităţii
administrativ teritoriale şi nu se respectă regimul bunurilor ce aparţin domeniului public şi privat ca neîntemeiată, reţinând
că autoritatea deliberativă , respectiv, Consiliul Local al comunei Zătreni, are dreptul şi capacitatea de a soluţiona şi
gestiona treburile publice în condiţiile legii, fiind însă obligat să respecte ordinea de drept.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs PRIMARUL COMUNEI ZĂTRENI – L.C., criticând-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie prin prisma următorului motiv de recurs:
1. Prin obligarea la vânzare a celor două cabinete medicale se încalcă autonomia locală, iar atunci când medicii
vor pleca din localitate, deoarece sunt navetişti, până se perfectează actele de vânzare către noi medici, activitatea medicală
în localitate nu are unde să se desfăşoare.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor de recurs invocate, Curtea a constatat că recursul este
nefondat.
Astfel, potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 110/2005, aprobat prin Legea nr. 236/2006, „în termen de 45 de zile de la
data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă ( 01 iulie 2006 ), consiliile judeţene sau
consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre lista spaţiilor din proprietatea privată a acestora, ori din proprietatea
privată a statului, şi care se află în administrarea lor, ce urmează a fi vândute potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe de
urgenţă. Listele astfel aprobate vor fi afişate în mod obligatoriu la sediul consiliului local sau judeţean, după caz.”
Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 110/2005, aprobat prin Legea nr. 236/2006, „Prefecţii vor veghea ca hotărârea
prevăzută la art. 4 să cuprindă toate spaţiile medicale care cad sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă. În acest
scop hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 10 zile de la
adoptare şi vor fi afişate la sediul primăriei, respectiv al consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea
listei, dacă este cazul, iar în situaţia în care se refuză solicitarea prefectului, acesta se va putea adresa instanţei de
contencios administrativ”.
Faţă de dispoziţiile legale citate, rezultă că legiuitorul a înţeles să imprime o conduită obligatorie consiliilor
judeţene sau consiliilor locale, dacă spaţiul intră în categoria celor aflate sub incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă, şi
nu să lase la aprecierea acestora dacă aprobă sau nu lista spaţiilor cu destinaţia de cabinete medicale.
Or, recurentul nu a invocat în motivele de recurs că spaţiul în discuţie nu ar intra în categoria celor aflate sub
incidenţa prezentei ordonanţe de urgenţă, ci doar considerente ce ţin de oportunitatea unei astfel de decizii pentru binele
comunei.
Însă dispoziţia legală citată este imperativă şi nu lasă loc unor astfel de considerente de oportunitate, ea
trebuind adusă la îndeplinire în termenul prevăzut de legiuitor.
Susţinerea recurentului că prin dispoziţiile legale citate se încalcă autonomia unităţii administrativ teritoriale şi
nu se respectă regimul bunurilor ce aparţin domeniului public şi privat a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât autonomia
locală, astfel cum este ea definită de art. 3 alin.1 din Legea nr. 215/2001, ca fiind „dreptul şi capacitatea efectivă a
autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe
care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii” nu este un concept absolut, ea cunoscând limitări legale şi
exercitându-se în cadrul acestora.
Or, textul în cauză prevede tocmai o astfel de limitare, prin caracterul său imperativ limitând puterea de decizie
a autorităţii deliberative asupra oportunităţii vânzării spaţiilor având destinaţia de cabinete medicale.
Pentru aceste motive, în baza art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins ca nefondat.