Chiar dacă adoptatul şi adoptatorii şi-au manifestat voinţa în sensul desfiinţării adopţiei, instanţa a respins cererea, constatând că nu au fost încălcate condiţiile de fond sau formă la încuviinţarea acesteia.
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 26.09.2007 reclamantul D.M.L., în contradictoriu cu pârâţii D.G. şi D.D., a solicitat instanţei constatarea nulităţii adopţiei încuviinţată prin sentinţa civilă nr. 696/24.09.2003 a Tribunalului Suceava .
În motivarea cererii, acesta a arătat că este nepotul numiţilor D.G. şi D.D., care au gospodărit împreună cu părinţii săi şi cu care a locuit o perioadă de timp, fiind apoi adoptat de către aceştia .
Imediat după adopţie, a plecat în Anglia la lucru unde se află şi în prezent şi unde intenţionează să stea o perioadă îndelungată de timp pentru a-şi face un viitor. În atare situaţie, părinţii adoptivi nu se pot bucura de prezenţa sa lângă ei. De când a plecat în străinătate, a trimit în ţară părinţilor adoptivi diferite sume de bani şi bunuri, însă aceştia şi-au manifestat şi îşi manifestă în continuare nemulţumirea cu privire la ajutorul acordat .
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 22 alin. 1, 3, 5 din O.U.G. nr. 25/1997, art. 948 alin. 1 pct. 4 şi art. 966 Cod civil .
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 16.10.2007 pronunţată de Tribunalul Suceava, s-a respins cererea formulată de reclamant, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, potrivit dispoziţiilor art. 56 alin. 1 din Legea nr. 273/2004 , adopţia este nulă dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege. Apreciem că în cauză nu sunt date niciuna din condiţiile de nulitate menţionate, întrucât la data adopţiei reclamantul era major şi nu a fost dovedită încălcarea condiţiilor de fond sau de formă prevăzute de lege la încuviinţarea adopţiei .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, acesta a arătat că greşit prima instanţă a respins cererea formulată, în condiţiile în care scopul adopţiei a fost doar schimbarea numelui, pentru a putea pleca în străinătate, în condiţiile în care i se aplicase,pe paşaport viza de interdicţie de intrare pe teritoriul Angliei .
A promis unele avantaje materiale părinţilor adoptivi, pârâţii, dar pretenţiile acestora au fost din ce în ce mai mari .
În plus, pârâţii au fost de acord cu desfacerea adopţiei .
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 Cod proc. civilă, curtea a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Încuviinţarea adopţiei reclamantului major la data admiterii cererii de către pârâţi a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 696/24.09.2003 pronunţată de Tribunalul Suceava.
În considerentele acestei sentinţe se reţine ca fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 raportat la art. 2 alin. 2 din O.U.G. nr. 25/1997, aprobată prin Legea nr. 87/1998, care reglementa la acea dată încuviinţarea adopţiei.
În aceleaşi considerente se arată că la dosar există de asemenea acte ce dovedesc starea de sănătate a solicitanţilor şi a persoanei ce urmează a fi adoptată, certificatul de cazier judiciar ce atestă lipsa antecedentelor penale, adeverinţă privind situaţia materială a adoptatorilor, precum şi consimţământul cerut de lege la încuviinţarea adopţiei .
Art. 22 din O.U.G. nr. 25/1997 prevedea că „adopţia este supusă, potrivit legii, nulităţii sau desfacerii”, fără vreo altă precizare.
Această ordonanţă a fost abrogată prin Legea nr. 273/21.06.2004, cu intrare în vigoare la 1 ianuarie 2005 şi care, în art. 56, prevede că „adopţia este nulă dacă a fost încheiată (…) cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă, prevăzute de lege”.
A susţinut reclamantul recurent că încuviinţarea adopţiei a fost fondată pe o cauză falsă (schimbare de nume), sub acest aspect una din condiţiile de fond cerută de lege nefiind dată în speţă .
Or, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că în cauză nu a fost administrată nicio probă din care să reiasă că această condiţie nu ar fi fost îndeplinită la momentul încheierii ei.
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, astfel că, în speţă, sarcina probei revenea reclamantului.
Chiar dacă pârâţii au precizat că sunt de acord cu desfacerea ei, nicio dispoziţie legislativă nu prevede că adopţia ar putea fi constatată nulă exclusiv în baza acordului părţilor interesate, respectiv adoptat – adoptatori .
Prin urmare, constatând că hotărârea pronunţată este legală şi temeinică, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 al. 1 Cod proc. civilă, a respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat .