Potrivit disp. art. 59 alin. 1 din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, în situaţia încetării adopţiei, ca urmare a nulităţii acesteia, adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei.
Potrivit disp. art. 59 alin. 1 din Legea 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, în situaţia încetării adopţiei, ca urmare a nulităţii acesteia, adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei.
Nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă o excepţie de la regulă potrivit căreia ar fi posibilă, pentru motive temeinice, păstrarea numelui dobândit ca efect al adopţiei, în cazul în care se constată nulitatea acestei operaţiuni juridice.
Potrivit art. 1 şi art. 50 alin. 2, alin. 3 din Legea 273/2004, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului şi încetează rudenia firească dintre adoptat şi părinţii săi fireşti şi rudele acestora.De asemenea, adoptatul dobândeşte prin adopţie numele adoptatorului, potrivit art. 53 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Aşadar, în urma constatării nulităţii adopţiei, deci a încetării acesteia, încetează şi efectele specifice adopţiei, restabilindu-se toate legăturile de filiaţie, respectiv cele de rudenie firească, adoptatul revenind şi la numele avut înainte de încuviinţarea adopţiei, ca atribut de identificare a persoanei sale, corespunzător statutului redobândit.
Aşadar, în urma constatării nulităţii adopţiei, deci a încetării acesteia, încetează şi efectele specifice adopţiei, restabilindu-se toate legăturile de filiaţie, respectiv cele de rudenie firească, adoptatul revenind şi la numele avut înainte de încuviinţarea adopţiei, ca atribut de identificare a persoanei sale, corespunzător statutului redobândit.
Tribunalul Olt, prin sentinţa civilă nr. 278/31 oct. 2007 a admis cererea formulată de reclamantul A. V. C., în contradictoriu cu pârâţii A. K. şi A. S.şi OFICIUL NATIONAL PENTRU ADOPŢII şi cererea reconvenţională formulată de către pârâţi şi a dispus nulitatea absolută a adopţiei majorului B.V. C. încuviinţată prin sentinţa nr.1495/28.10.1998 pronunţată de Tribunalul Olt, cu reluarea de către reclamant a numelui anterior, acela de B.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări de fapt şi de drept:
Prin sentinţa civilă nr. 1495/28.10.1998 pronunţată de Tribunalul Olt în dosar 6905/1998, s-a admis acţiunea formulată de către reclamanţii A. S. şi A. K. S. în contradictoriu cu pârâtul B. V. C. şi s-a încuviinţat adopţia majorului pârât B. V. C. de către reclamanţi.
S-a stabilit că pârâtul se va numi A.
Din probele administrate în cauză s-a reţinut faptul că din momentul în care a fost adoptat de către familia A. reclamantul a plecat împreună cu aceştia în Grecia şi a locuit cu ei. Între reclamant şi familia adoptivă nu s-au stabilit relaţii de familie, atmosfera fiind tensionată, martorii precizând că reclamantul era tratat ca un străin şi de altfel, el se întreţinea singur, întrucât îşi desfăşura activitatea în construcţii.
Interesul superior al copilului trebuie să fie asigurat nu numai în momentul încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească, ci şi ulterior când adopţia îşi produce efectele.
Ca şi în dreptul comun, nulităţile adopţiei se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii. Nulitatea absolută a adopţiei intervine în cazul în care este încălcată o normă care ocroteşte un interes precumpănitor public, general.
Din depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat faptul că adopţia nu s-a realizat în interesul superior al copilului, fapt confirmat şi de către pârâţi prin cererea reconvenţională depusă la dosar. Nu s-au stabilit relaţii de familie între reclamant şi adoptatorii săi după ajungerea acestuia în Grecia şi adopţia nu şi-a produs efectele.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, reclamantul a declarat recurs, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, numai cu privire la soluţia referitoare la reluarea numelui purtat anterior încuviinţării adopţiei şi solicitând păstrarea numelui de familie A., întrucât: adoptatorul a fost de acord cu aceasta, de asemenea, recurentul s-a căsătorit şi a folosit o perioadă destul de lungă de timp acest nume, existând în caz de schimbare, o serie de dificultăţi în raporturile sale sociale cu diverse persoane fizice sau juridice, ori cu autorităţi.
Oficiul Român pentru Adopţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate, ca legală şi temeinică, întrucât nu există nici un temei legal pentru păstrarea numelui dobândit în baza operaţiunii juridice a adopţiei, în cazul în care s-a dispus anularea acesteia.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Aceste dispoziţii legale sunt clare şi fără echivoc, nefiind susceptilbile de o altă interpretare, fiind aplicate în mod corespunzător de prima instanţă.
Nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă o excepţie de la regulă, potrivit căreia, ar fi posibilă, pentru motive temeinice, păstrarea numelui dobândit ca efect al adopţiei, în cazul în care se constată nulitatea acestei operaţiuni juridice.
Potrivit art. 1 şi art. 50 alin. 2, alin. 3 din Legea 273/2004, adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului şi încetează rudenia firească dintre adoptat şi părinţii săi fireşti şi rudele acestora.
De asemenea, adoptatul dobândeşte prin adopţie numele adoptatorului, potrivit art. 53 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Dispoziţiile cu privire la rudenie şi nume se regăseau şi în OUG 25/1997 cu privire la adopţie, sub imperiul căreia s-a încuviinţat adopţia recurentului, în art. 1 alin.1, alin. 4 şi art. 21 alin. 1.
În lipsa unei dispoziţii legale care să instituie vreo excepţie de la aceste reguli, orice motiv pe care adoptatul l-ar invoca în susţinerea punctului de vedere potrivit căruia apare oportună păstrarea numelui dobândit cu ocazia încuviinţării adopţiei, indiferent de gravitatea sau seriozitatea acestuia, nu poate fi primit şi ar conduce în caz contrar, la crearea în afara legii a unei noi instituţii, respectiv aceea a nulităţii parţiale a adopţiei, o astfel de soluţie fiind în această privinţă, ajuridică.
Raţiunea pentru care legiuitorul a statuat în acest mod, este lesne de înţeles şi de acceptat, fiind esenţialmente legată de natura, respectiv de efectele acestei operaţiuni juridice, astfel că o cerere prin care se tinde la păstrarea unui efect al adopţiei – cel referitor la nume, deşi se constată nulitatea acesteia, echivalează în mod simetric, cu o cerere în egală măsură inadmisibilă, de păstrare a numelui de familie avut anterior în temeiul filiaţiei fireşti, deşi s-a încuviinţat adopţia şi rudenia firească a încetat.
Pentru toate aceste motive, nefiind incident cazul de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 cod procedură civilă şi nici un motiv de ordine publică ce se pune în dezbaterea părţilor şi din oficiu, în sensul disp. art. 306 alin. 2 cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 teza II cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.
