Art.3, art.5, art.10 – OUG 125/2006
Art.3 , art.5 – Ord. nr. 549/2007 al Ministrului Agriculturii Dezvoltarii Rurale
Prin cererea formulata la data de 26.02.2009 si înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.1990/119/2009, astfel cum a fost precizata, reclamantul S.C. a solicitat obligarea pârâtelor APIA si APIA – Centrul Judetean Constanta la emiterea deciziei de acordare a sumelor reprezentând plata nationala directa complementara pentru culturi energetice, pentru recolta pe anul 2007.
Reclamantul a invocat refuzul pârâtei APIA – Centrul Judetean Constanta de a proceda la efectuarea platilor directe, refuz comunicat la 18.11.2008. A aratat reclamantul ca din conditia de agricultor exploateaza o suprafata de 76,9 ha situata în extravilanul com. Nazarcea, jud. Constanta, ca a predat recolta de rapita pe anul 2007 (115 to) la „C” SA, cu care a perfectat contractul nr.255/28.06.2007, prin ale carui clauze se stipuleaza în mod expres ca „productia de floarea soarelui si de rapita rezultata va fi valorificata catre producatorii de biodisel”.
A mai sustinut reclamantul ca, în termenul prevazut de art.7 alin.(2) din OUG 125/2006, mai înainte de data de 15.05.2007, a depus cererea de plata la APIA – Centrul Judetean Constanta, anexând ulterior si documentele justificative pentru acordarea platilor directe în cadrul schemelor de plata unica pentru culturile energetice, solicitare ce i-a fost respinsa pe motiv ca nu rezulta utilizarea rapitei, predata catre colector, la obtinerea produselor energetice.
Se apreciaza de catre reclamant ca argumentatia pârâtei este în dezacord cu prevederile legale ce reglementeaza materia, ca cerinta de a face dovada utilizarii rapitei de catre colector/prim procesator depaseste litera si spiritul legii, impunând beneficiarului a interveni/a se substitui si a avea cunostinta de raporturi juridice nascute între terti.
În acord cu disp.art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, împotriva refuzului pârâtei APIA – Centrul Judetean Constanta a formulat plângere prealabila, adresându-se APIA- Aparatul central, la 2.12.2008, cerere care nu a fost însa solutionata.
În raport de scopul prevederilor Ordinului 549/2007, de dispozitiile art.6-7, 10 din OUG 125/2006, reclamantul sustine ca este îndreptatit la acordarea sumelor reprezentând plata nationala directa complementara pentru culturi energetice în cuantum de 45 Euro/ha, pentru suprafata de 76, 9 ha.
În drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr.554/2004, Ordinul 549/2007 si OUG 125/2006.
Prin întâmpinare, pârâtele au invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, opinând ca litigiul dedus judecatii este în fapt de natura civila, si anume pretentii, si au solicitat declinarea competentei catre Judecatoria de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecatoria sector 2 Bucuresti.
Pe fondul cauzei, pârâtele au solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata, aratând ca respingerea solicitarii de acordare a sumelor reprezentând plata nationala directa complementara pentru culturi energetice pentru recolta pe anul 2007 este consecinta modului judicios de interpretare a prevederilor Ordinului nr.549/2007, a dispozitiilor OUG 125/2006, cât si a reglementarilor comunitare, cu referire expresa la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1.782/2003 privind stabilirea normelor comune pentru regimurile de sustinere directa în cadrul politicii agricole comune si stabilirea altor regimuri de sustinere în favoarea agricultorilor, cu modificarile si completarile ulterioare.
S-a mai sustinut ca APIA – Centrul Judetean Constanta a analizat cererea reclamantului, care nu a fost considerat eligibil sa beneficieze de sprijin pentru schema de plata solicitata, întrucât nu a prezentat contractele cerute în mod cumulativ de lege. În concret, prin art.3 din O.M.A.D.R nr.549/2007 s-a prevazut în mod cumulativ încheierea de contracte succesive, care sa fie prezentate la centrele APIA împreuna cu solicitarea de acordare a sprijinului în cadrul schemei de plati pentru culturi energetice, atunci când beneficiarul nu încheie contractul direct cu producatorul de biocarburanti.
Pârâtele au aratat ca reclamantul nu a încheiat un contract direct cu un producator de biocarburanti si nu s-a facut dovada ca rapita predata catre „Cl” SA a fost utilizata pentru obtinerea produselor energetice, prin prezentarea unui contract subsecvent pe care colectorul sa-l fi încheiat cu prim procesatorul sau producatorul de biocarburanti, asa cum cere art.88 din Regulamentul CE 1782/2003. În atare conditii, reclamantul nu are dreptul la obtinerea sprijinului financiar pentru culturi energetice si, implicit nu le revine obligatia de a emite decizia de acordare a platilor pentru culturi energetice.
Prin Sentinta civila nr.542/15.05.2009 Tribunalul Constanta a admis exceptia necompetentei materiale, declinând cauza spre solutionare Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Împotriva aceste hotarâri reclamantul a formulat recurs, iar prin Decizia civila nr.498/CA/05.11.2009 Curtea de Apel Constanta a casat hotarârea atacata si a trimis cauza spre competenta solutionare catre Tribunalul Constanta.
În motivarea deciziei, instanta de control judiciar a statuat ca – fata de obiectul modificat al cererii, dispozitiile art.1 alin.(1) din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.2 alin.(1) din lege, ca si art.8 (1) si art.2 cod procedura civila sunt pe deplin aplicabile, competenta de solutionare a cererii dedusa judecatii fiind stabilita în favoarea acestei instante.
În fond, dupa casare, cauza a fost reînregistrata sub nr. 12991/118/2009.
Prin Sentinta civila nr.257/11.03.2010 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea reclamantului.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut ca, în raport de actiunea precizata a reclamantului, demersul judiciar al acestuia nu vizeaza obligarea pârâtei la emiterea unui raspuns (pozitiv/negativ) în solutionarea unei cereri, ci emiterea unei decizii de acordare a sumelor reprezentând plata nationala directa pentru culturi energetice în cuantum de 45 Euro, pentru suprafata de 76, 9 ha.
Finalitatea, scopul urmarit de reclamant prin demersul judiciar initiat si precizat nu este aceea de a sanctiona „tacerea administrativa”, desi în actiunea introductiva vorbeste de nesolutionarea în termen legal a cererii, ci obligarea autoritatilor pârâte la emiterea actului solicitat (decizie), cu un anumit continut (acordarea sumelor reprezentând plata nationala directa pentru culturi energetice).
Este adevarat ca instanta de judecata, data fiind reglementarea prin Legea nr.554/2004 a unui contencios de plina jurisdictie, are posibilitatea ca prin hotarâre judecatoreasca sa dispuna masuri pentru recunoasterea unor drepturi subiective, pentru repararea unei vatamari aduse persoanei lezate, inclusiv obligarea autoritatii la emiterea actului, dar aceasta numai daca se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege.
S-a apreciat ca în mod judicios a procedat pârâta APIA – Centru Judetean Constanta, care nu a emis decizia de acordare a platilor, câta vreme reclamantul nu a facut dovada ca rapita predata catre colectorul C SA a fost utilizata la obtinerea produselor energetice, conform art.88 din Regulamentul CE nr.1782/2003, sens în care a comunicat reclamantului raspunsul, cu adresa nr.14129/18.11.2008.
Sustinerea reclamantului ca o asemenea dovada nu se justifica, depasind litera si spiritul legii, nefiind consacrata prin art.9/2 si art.10/3 din OUG 125/2006, a fost cenzurata.
S-a apreciat ca în cererea dedusa judecatii, reclamantul a invocat art.10 din OUG nr.125/2006, preluând însa fragmentar dispozitiile reglementarii legale, raportându-se exclusiv la alin.(1). Or, în succesiunea reglementarii legale, prin alin.(3) este consacrata conditia de parte contractanta a beneficiarului platii într-un „contract de livrare a productiei la un producator de biocombustibil”.
S-a retinut ca, potrivit art.13 din actul normativ mentionat, modul de implementare, conditiile specifice si criteriile de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plati, se stabilesc în acord cu reglementarile comunitare în domeniu, prin ordin al MAPDR. În considerarea acestor dispozitii, dar si a Regulamentului (CE) nr.1782/2003, a fost emis Ordinul nr. 549/2007, prin care sunt definite notiunile de „producatori de biocarburanti”, „colectori”, „prim-procesori” si sunt consacrate conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca solicitantii pentru a fi beneficiari ai schemei de plati pentru culturi energetice.
Din economia dispozitiilor Ordinului nr.549/2007, emis pentru implementarea OUG 125/2006, rezulta ca pot beneficia de platile pentru culturi energetice nu doar producatorii agricoli care încheie direct contracte de livrare cu producatorii de biodisel, ci si cei care fac dovada ca materia prima ajunge la un producator de biocarburanti, astfel cum sunt definiti în art.3 din HG.1844/2005- act normativ care transpune în dreptul intern Directiva 2003/30/EC.
O atare dovada implica prezentarea nu doar a contractului pe care producatorul agricol, solicitant al sprijinului financiar pentru culturi energetice îl încheie cu un colector, ci si contractul pe care acesta, la rândul sau, îl încheie cu un prim procesator sau producator de biocarburanti.
Aceasta concluzie se desprinde din interpretarea sistematica a prevederilor OUG nr.125/2006 cu normele Ordinului 549/2007, cât si din interpretarea literara si semantica a art.3 din Ordinul nr.549/2007 care vorbeste despre încheierea „unor contracte de vânzare-cumparare”, deci impune pentru situatia în care productia nu este livrata direct producatorului de biocarburanti a unor contracte succesive, care sa asigure livrarea materiei prime catre acesta din urma.
În cererea de schimbare a declaratiei, prin completarea formularului M1, reclamantul si-a motivat solicitarea prin încheierea unui „contract de prelucrare a productiei de rapita în vederea producerii de Biodisel”.
Reclamantul se prevaleaza de contractul de vânzare-cumparare de produse agricole încheiat cu „C” SA care cuprinde clauzele obligatorii prescrise de art.5 alin.(1) din Ordinul 549/2007, invocând în egala masura adresele ce emana de la partea contractanta în care este invocat de catre colector termenul de 2 ani – consacrat de art.8 din Ordin, pentru valorificarea materiilor prime.
A apreciat prima instanta ca acest termen vizeaza prelucrarea materiilor prime energetice de catre prim-procesatori, deci nu profita colectorului „C” SA si, în egala masura, nici solicitantului de sprijin financiar, a carui finalitate – în reglementarea nationala si comunitara rezida în obtinerea de produse energetice.
Împotriva hotarârii mentionate a declarat recurs reclamantul S.C. care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurentul ca în mod gresit instanta de fond, analizând dispozitiile legale invocate în cererea introductiva, le-a interpretat în mod restrictiv, retinând ca nu se poate sustine cu temei ca reclamantul este îndreptatit la a primi plata sumelor pentru culturi energetice, respectiv ca incumba copârâtei APIA – structura centrala, obligatia de plata. Conform art.6 alin.1 din OUG nr.125/2006, beneficiarii platilor directe în cadrul Schemei de plata unica pe suprafata pot fi persoanele fizice si/sau persoanele juridice care exploateaza terenul agricol pentru care solicita plata, în calitate de proprietari, arendasi, concesionari, asociati administratori în cadrul asociatiilor în participatiune, locatari sau altele asemenea.
A mai sustinut recurentul ca a satisfacut si cerintele prevazute de disp. art.7 alin.1 din OUG nr.125/2006.
Conform art.10 alin.1 din OUG nr.125/2006, “Schema de plati directe pe suprafata pentru culturi energetice reprezinta plati în cadrul schemelor de sprijin comunitar si consta în acordarea unei sume unitare pe suprafata începând cu anul 2007, pentru culturile energetice destinate productiei de biocombustibili, si anume: rapita, floarea-soarelui, soia, porumb si alte culturi energetice, conform legislatiei în vigoare”.
Art.3 din Ordinul nr.549/2007 al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale prevede ca “platile se acorda beneficiarilor pentru suprafetele prevazute la art.2 (cele cultivate cu rapita – n.n.), ale caror productii fac obiectul unor contracte de vânzare-cumparare încheiate: între beneficiari, pe de o parte, si producatori de biocarburanti, colectori sau prim-procesatori, pe de alta parte; între colectori, pe de o parte, si prim-procesatori sau producatori de biocarburanti, pe de alta parte; între prim-procesatori, pe de o parte, si producatori de biocarburanti, pe de alta parte.”
Art.5 alin.1 din Ordinul nr.549/2007 al ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale arata ca “În contractele de vânzare-cumparare încheiate între beneficiari, pe de o parte, si producatori de biocarburanti, colectori sau prim-procesatori, pe de alta parte, se vor mentiona urmatoarele: numele si adresele partilor la contract; durata contractului; numarul de înregistrare al beneficiarului în Registrul fermierilor; tipurile de materii prime si suprafetele cultivate pe fiecare tip de cultura; conditii privind livrarea cantitatilor prevazute de materii prime; o clauza din partea beneficiarului de a livra cantitati de materii prime cel putin egale cu productiile nationale de referinta; o clauza din partea colectorului, prim-procesatorului sau producatorului de biocarburanti de a utiliza materiile prime pentru obtinerea de biocarburanti; numarul autorizatiei de antrepozit fiscal de productie produse energetice, în cazul producatorilor de biocarburanti, seria si numarul autorizatiei de depozit a spatiilor de depozitare pentru produse agricole, eliberata de directia pentru agricultura si dezvoltare rurala judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, în cazul colectorilor, seria si numarul licentei de fabricatie, în cazul prim-procesatorilor”.
Conform alin.3 “beneficiarii prezinta pâna la data de 31 octombrie a anului în curs acte doveditoare: proces-verbal de receptie, factura fiscala, bon fiscal sau alte documente, din care sa rezulte ca au predat cantitatile contractate.”
Din interpretarea gramaticala a normelor susmentionate, coroborata cu analiza art.9 ( din care rezulta ca nu ar fi necesara depunerea cumulativa a celor doua contracte în ipoteza unei prime vânzari catre un colector/prim-procesator) si art.10 din acelasi act normativ, rezulta faptul ca pentru a beneficia de aceste plati, solicitantii trebuie sa depuna contractul de vânzare-cumparare încheiat cu colectorul, prim-procesatorul sau producatorul de biocarburanti, contract ce trebuie sa prevada în mod expres ca materiile prime vor fi utilizate pentru productia de biocarburanti, precum si actele doveditoare ale predarii cantitatilor contractate; acest contract de vânzare-cumparare încheiat de beneficiar, dupa caz, cu colectorul/prim-procesatorul/producatorul de biocombustibil este singurul document ce trebuie depus conf. disp. art.3, în sensul ca nu este necesar a se depune cumulativ si un eventual contract încheiat între colector/prim-procesator, pe de o parte si producatorul de biocarburant, de cealalta parte. O atare cerinta depaseste litera si spiritul legii, impunând beneficiarului a interveni/a se substitui si a avea cunostinta de raporturi juridice nascute între terti.
Scopul acestei cerinte este de a se garanta ca materiile prime vor fi utilizate exclusiv în scopul producerii de biocarburanti, conditie pe deplin satisfacuta de inserarea în contractul de vânzare-cumparare încheiat de beneficiar cu colectorul/prim-procesatorul a unei clauze care sa îi impuna cumparatorului valorificarea materiei prime, la rândul sau, catre producatorul de biocarburant.
Intimatii pârâti, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apararile formulate în fata primei instante.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este fondat.
Astfel, reclamantul s-a adresat APIA – Centrul Judetean Constanta solicitând acordarea sprijinului financiar reprezentând plata nationala directa complementara pentru culturi energetice, pentru recolta de rapita pe anul 2007.
Refuzul pârâtei de a emite decizia de acordare a platilor a fost justificat de aceasta, astfel cum rezulta din adresa de raspuns nr.14129/18.11.2008, prin aceea ca din documentatia depusa de reclamant nu rezulta utilizarea rapitei, predata catre colector, la obtinerea produselor energetice conform art.88 din Regulamentul CE nr.1782/2003 si de biocarburanti, conform definitiei date de HG nr.1844/2005 privind promovarea utilizarii biocarburantilor si a altor carburanti regenerabili pentru transport.
Documentatia depusa cuprinde: contractul de vânzare – cumparare de produse agricole si de acordare de avansuri în bani sau natura pentru anul 2006 – 2007 nr.255/28.06.2007 încheiat între reclamantul S.C. si SC C. SA Constanta, în care se prevede cantitatea de 115 t rapita de pe suprafata de 76,9 ha si în care se prevede ca „productia de floarea soarelui si de rapita rezultata va fi valorificata catre producatorii de biodiesel”, borderou de achizitie nr.001241/28.06.2007 privind cantitatea de 114,542 t rapita, notele de receptie si constatare diferente nr. 14482/27.06.2007, nr. 14476/26.06.2007 si nr.14479/26.06.2007; adresa nr.538/13.02.2008 emisa de SC C. SA Constanta din care rezulta ca reclamantul a predat cantitatea de 114,542 to rapita, urmând ca în momentul valorificarii marfii sa fie furnizata dovada corespunzatoare; adresa nr.1009/24.03.2008 din care rezulta ca pâna la data respectiva cantitatea de rapita predata nu a fost valorificata, colectorul având, potrivit art.8 din Ordinul Ministrului agriculturii si dezvoltarii rurale nr.549/28.06.2007, la dispozitie termenul de 2 ani pentru valorificarea catre prim – procesatori, respectiv producatori de biocarburanti a cantitatii de produse energetice preluate de la beneficiar.
Potrivit disp. art.10 alin.3 din OUG nr.125/2006, „(3) Beneficiarii platilor efectuate în cadrul schemei de plata pe suprafata pentru culturi energetice sunt persoanele fizice si/sau persoanele juridice care exploateaza terenul agricol pentru care solicita plata, în calitate de proprietar, arendas, concesionar, asociat administrator în cadrul asociatiilor în participatiune, locatar sau altele asemenea, care au încheiat un contract de livrare a productiei la un producator de biocombustibil.”
De asemenea, art.3 din Ordinul nr.549/2007 prevede ca “Platile se acorda beneficiarilor pentru suprafetele prevazute la art. 2, ale caror productii fac obiectul unor contracte de vânzare-cumparare încheiate: între beneficiari, pe de o parte, si producatori de biocarburanti, colectori sau prim-procesatori, pe de alta parte; între colectori, pe de o parte, si prim-procesatori sau producatori de biocarburanti, pe de alta parte; între prim-procesatori, pe de o parte, si producatori de biocarburanti, pe de alta parte.”
Art.5 din acelasi ordin stabileste ca “(1) În contractele de vânzare-cumparare încheiate între beneficiari, pe de o parte, si producatori de biocarburanti, colectori sau prim-procesatori, pe de alta parte, se vor mentiona urmatoarele: numele si adresele partilor la contract; durata contractului; numarul de înregistrare al beneficiarului în Registrul fermierilor; tipurile de materii prime si suprafetele cultivate pe fiecare tip de cultura; conditii privind livrarea cantitatilor prevazute de materii prime; o clauza din partea beneficiarului de a livra cantitati de materii prime cel putin egale cu productiile nationale de referinta; o clauza din partea colectorului, prim-procesatorului sau producatorului de biocarburanti de a utiliza materiile prime pentru obtinerea de biocarburanti; numarul autorizatiei de antrepozit fiscal de productie produse energetice, în cazul producatorilor de biocarburanti, seria si numarul autorizatiei de depozit a spatiilor de depozitare pentru produse agricole, eliberata de directia pentru agricultura si dezvoltare rurala judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, în cazul colectorilor, seria si numarul licentei de fabricatie, în cazul prim-procesatorilor.
(3) Beneficiarii prezinta pâna la data de 31 octombrie a anului în curs acte doveditoare: proces-verbal de receptie, factura fiscala, bon fiscal sau alte documente, din care sa rezulte ca au predat cantitatile contractate.”
Din interpretarea dispozitiilor citate rezulta ca singura obligatie a beneficiarului este de a dovedi ca a încheiat un contract de livrare a productiei cu un colector, prim – procesator sau producator de biocombustibil, contract care sa cuprinda o clauza asumata de colector, prim – procesator sau producator de a utiliza materiile prime pentru obtinerea de biocarburanti, si ca a predat cantitatea contractata, dovada în acest sens putând fi procesul verbal de receptie, factura fiscala, bon fiscal sau alte documente.
Dispozitiile legale nu impun beneficiarului obligatia de a dovedi efectiv ca productia de rapita a fost folosita la obtinerea produselor energetice, proba aproape imposibil de facut în termenul prevazut de art.5 alin.3 din ordin, respectiv pâna la data de 31 octombrie a anului în curs. În conditiile în care livrarea productiei s-a facut catre un colector, mergând pe rationamentul pârâtei, ar trebui probata nu numai aceasta livrare ci si livrarile ulterioare pâna la producator, dar si producerea efectiva a biocarburantului. Ori, procurarea unor astfel de dovezi nu s-ar putea face în conditiile în care prim – procesatorii au obligatia de a prelucra materiile prime energetice pâna la data de 31 iulie a celui de-al doilea an de dupa anul recoltarii, deci într-un termen care depaseste cu mult termenul impus pentru depunerea documentatiei.
Prin urmare, intentia legiuitorului a fost aceea de a impune beneficiarului doar dovezi privind calitatea de proprietar, arendas, concesionar, asociat administrator în cadrul asociatiilor în participatiune, locatar sau altele asemenea, dovezi privind încheierea unui contract de livrare a productiei la un colector, prim – procesator sau producator de biocombustibil si dovezi privind predarea efectiva a acesteia, fiind suficienta includerea în contractul de livrare încheiat cu colectorul a clauzei prevazute de art.5 alin.1 din Ordinul nr.549/2007.
Pentru considerentele expuse, apreciind ca motivele invocate de recurent sunt întemeiate, urmeaza a admite recursul în baza art.312 alin.1 si 304/1 Cod de procedura civila si a modifica în parte hotarârea în sensul admiterii actiunii precizate fata de pârâta APIA – Centru Judetean Constanta, autoritate publica abilitata sa emita decizia de acordare a platilor.
Se vor mentine dispozitiile sentintei privind respingerea actiunii fata de APIA Bucuresti, având în vedere lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia.
Vazând si disp. art.274 Cod procedura civila.
