Prin sentinţa nr. 258/CA/13.07.2009, Tribunalul Argeş –
Secţia civilă – Complet specializat pentru contencios administrativ şi fiscal a
respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului IGPR şi,
admiţând excepţia tardivităţii formulării contestaţiei de către reclamantul
B.N., a respins acţiunea acestuia.
În motivare, prima instanţă a reţinut că, prin Dispoziţia nr.
770/17.02.2003, IGPR a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantului
prin „retrogradarea din funcţie până cel mult la nivelul de bază al gradului
profesional deţinut, pentru imixtiune ilegală în activitatea altui poliţist şi
intervenţie pentru soluţionarea unor cereri privind satisfacerea intereselor
oricăror persoane, urmând a fi numit într-o funcţie corespunzătoare
pregătirii, potrivit competenţei”.
Ulterior, prin Dispoziţia nr. 063/01.03.2003 emisă de şeful
I.P.J. Argeş , au fost stabilite drepturile băneşti ale reclamantului, ca urmare
a aplicării sancţiunii.
Dispoziţia nr. 063/01.03.2003 a fost comunicată
reclamantului în luna martie 2003, iar cererea de anulare a acesteia a fost
introdusă la data de 14.01.2009, deci la aproximativ 6 ani de la data emiterii
ei, fiind tardivă în conformitate cu dispoz. art. 11 alin.(2) din Legea nr.
554/2004.
I.G.P.R. are calitate procesuală pasivă, având în vedere că
unul din actele contestate de reclamant este emis de către această
instituţie.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul care,
invocând dispoz. art. 304 pct. 9 şi 3041 C.proc.civ., a criticat-o pentru
nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele argumente de fapt.:
Nelegalitatea Dispoziţiei nr. 063 a fost recunoscută de
însuşi emitentul ei care, la data de 18.02.2009, a emis Dispoziţia nr. 17 prin
care a remediat situaţia.
Instanţa de fond a apreciat greşit momentul naşterii
dreptului la acţiune, fără a se raporta la data la care pârâţii au răspuns
cererii reclamantului. Pe de altă parte, termenul de depunere a cererii de
chemare în judecată a fost depăşit din motive mai presus de voinţa
reclamantului, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 32/14.04.2007 a Curţii de
Apel Piteşti, din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data
de 15.11.2007, din raportul către IPJ Argeş din data de 17.05.2005, din
răspunsul IPJ consemnat în procesul verbal nr. 53814/17.05.2005 şi din
adresa IPJ Argeş nr. 24629/27.05.2003.
Obiectul litigiului de faţă îl constituie refuzul nejustificat de
soluţionare a unei cereri. Interpretarea corectă a dispoz. art. 11 lit. a) şi alin.
2 din Legea nr. 554/2004 conduc la concluzia că prima instanţă trebuia să
se raporteze la data la care IPJ Argeş a emis adresa nr. 22439/28.11.2008
Reclamantul a mai invocat încălcarea dreptului său la un
proces echitabil, prev. de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi libertăţilor fundamentale.
Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs
formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Recurentul reclamant a învestit instanţa cu o cerere în
anularea Dispoziţiei nr. 063/1.03.2003 emisă de IPJ Argeş şi a răspunsului
şi măsurilor luate de pârâţi în anul 2008 în raport de conţinutul Dispoziţiei
respective.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, recurentul
reclamant a luat cunoştinţă de existenţa Dispoziţiei nr. 063 în luna martie
2003, atât prin comunicarea expresă la data de 05.05.2003, sub semnătura
reclamantului, a conţinutului acesteia, cât şi prin suportarea în mod
nemijlocit a măsurilor dispuse prin aceasta.
Potrivit Dispoziţiei respective, emise ca urmare a
sancţionării disciplinare a recurentului reclamant prin Dispoziţia
Inspectorului General al Poliţiei Române nr. 0770/17.02.2003, acesta a fost
retrogradat în funcţia de ofiţer operativ principal III la Poliţia Mun. Piteşti,
fiindu-i stabilite şi anumite drepturi băneşti. Prin urmare, Dispoziţia a
transpus în fapt sancţiunea disciplinară.
Potrivit atât Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, în
vigoare la momentul emiterii Dispoziţiei în discuţie în speţă, cât şi Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004 în vigoare în prezent, contestaţia
împotriva actului trebuia introdusă în termen de 30 de zile de la
comunicarea acestuia.
Ori, recurentul reclamant a contestat pe cale administrativă
măsurile Dispoziţiei nr. 063 la data de 06.12.2007 (după recunoaşterea
făcută de IGPR în întâmpinarea depusă la fondul cauzei). IGPR, autoritate
ierarhic superioară emitentului Dispoziţiei, a răspuns prin adresa nr.
186.263/12.02.2008.
Prin urmare, recurentul reclamant a depăşit termenul legal
sus arătat, contestând administrativ Dispoziţia IPJ Argeş la peste 4 ani de
la data luării la cunoştinţă, iar răspunsul administrativ l-a contestat în faţa
instanţei de contencios la data de 17.12.2008. În condiţiile în care recurentul
nu a dovedit o altă dată a luării la cunoştinţă a răspunsului de la IGPR,
rezultă că acţiunea în justiţie a fost exercitată peste termenul legal de 6 luni
prev. de art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, reclamantul a introdus acţiunea în justiţie
şi cu depăşirea termenului de decădere (calificat astfel de lege) de un an de
la data comunicării ori luării la cunoştinţă de actul administrativ, prev. de art.
11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reţinut de instanţa de fond.
În concluzie, Curtea constată că cererea reclamantului este
tardivă atât pentru considerentul că acesta a formulat plângere prealabilă cu
depăşirea termenului legal, cât şi pentru faptul că acţiunea în justiţie a fost
formulată peste termenul legal calculat în raport de răspunsul primit de
acesta la plângerea prealabilă, respectiv în raport de data luării la
cunoştinţă de act.
Nu poate fi primită susţinerea necomunicării Dispoziţiei nr.
063 în sine, câtă vreme reclamantul a confirmat în scris, sub semnătură, că
a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia, respectiv câtă vreme a suportat în
mod real aplicarea măsurilor conţinute de Dispoziţie, începând cu data de
01.03.2003.
A aprecia, în pofida aspectelor sus reţinute, că împrejurarea
că reclamantului nu i-a fost remisă în mod material Dispoziţia nr. 063 îl
îndreptăţeşte pe acesta să o conteste în justiţie la peste 5 ani de la emiterea
ei, înseamnă a nesocoti principul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice
născute în temeiul unui act administrativ care se bucură de prezumţie de
legalitate – bazată pe prezumţia autenticităţii şi veridicităţii – şi de caracter
obligatoriu şi executoriu şi care nu a fost contestat în termenele legale.
Recurentul reclamant a contestat în justiţie şi hotărârea
luată de conducerea IPJ Argeş la data de 28.11.2008 de numire a sa într-o
funcţie vacantă de ofiţer specialist I în cadrul unui anumit Serviciu, în urma
raportului propriu al acestuia şi a recomandărilor primite de la IGPR, însă
contestaţia respectivă este formulată tot prin prisma nelegalităţii Dispoziţiei
nr. 063, iar nu a măsurilor în sine conţinute de acesta. Ca atare, se menţine
concluzia tardivităţii cererii reclamantului pentru argumentele sus arătate.
În faţa instanţei de recurs, recurentul a invocat oral faptul că
prima instanţă a încălcat principiul contradictorialităţii procesului civil şi nu a
pus în discuţie excepţia tardivităţii.
Un astfel de motiv nu poate fi cercetat de către instanţa de
recurs câtă vreme nu este invocat în scris, în termenul legal de depunere a
motivelor de recurs. Însă chiar dacă recurentul ar fi împlinit prescripţiile
legale referitoare la invocarea în termen a motivului respectiv de recurs, s-ar
constata că susţinerile acestuia nu sunt conforme adevărului, întrucât din
încheierea de şedinţă din data de 29.06.2009 rezultă punerea în discuţie şi
dezbaterea excepţiei respective.
Pentru cele expuse, văzând şi dispoz. art. 312 alin. 1
C.proc.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
4. Contestaţie împotriva deciziei de impunere. Modul de calcul a termenului.
Dispoziţii legale aplicabile.
Art. 207 Cod pr. fiscală;
Art. 101 – 104 Cod pr. civilă;
Pct.3.11.1 şi 2 din OMF nr. 519/2005.
Calcularea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 207 Cod pr.
fiscală, pentru contestarea decizie de impunere, se face pe zile libere
conform art. 101-104 Cod pr.civilă şi pct.3.11.1 şi 2 din Ordinului
Ministerului Finanţelor nr.519/2005 privind aprobarea Instrucţiunilor pentru
aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 privind Codul de pr.fiscală. Potrivit
acestuia, dispoziţiile privind termenele de procedură civilă se aplică în mod
corespunzător, astfel încât termenul de depunere al contestaţiei se
calculează pe zile libere, cu excepţia cazului care prin lege se prevede
altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit
termenul.
(Decizia nr. 1326/R-CONT din 09 decembrie 2009)
