Executarea actului administrativ nu este de natură a cauza reclamantei un prejudiciu însemnat viitor şi previzibil, în condiţiile în care amenda aplicată a reprezentat 4% din cifra de afaceri a societăţii înregistrate în anul anterior sancţionării, respectiv în anul 2008, iar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut
dovada consecinţelor pe care executarea deciziei contestate le-ar avea asupra situaţiei economico-financiare a societăţii.
C.A. Bucureşti, secţia comercială şi de administrativ, sentinta civilă nr. 1030/25.02.2010
t 7
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. (…), reclamanta (…)
O.H. Import – Export SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei, suspendarea executării deciziei Consiliului Concurenţei nr. 62 din 07.12.2009, referitoare la încălcarea art. 5 lit. a) din Legea nr. 21/1996, de către 31 de agenţi economici activi pe comercializarea pâinii din judeţul V.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin decizia menţionată, a fost sancţionată cu amendă în valoare de 620.294 lei pentru încălcarea art. 5 lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, reţinându-se că, la Adunarea Asociaţiei E. din Sectorul N. Panificaţie din V. din 07.03.2007, s-a propus mărirea preţului la pâine albă, iar la Adunarea Asociaţiei din 28.03.2007 s-a decis majorarea preţului la pâinea albă de către toţi membrii asociaţiei, inclusiv de această societate.
Reclamanta a susţinut că, prin aplicarea sancţiunii contravenţionale de 620.294 lei, se depăşeşte scopul urmărit de legiuitor prin art. 51 şi art. 52 din Legea nr. 21/1996, întrucât se ajunge la situaţia de incapacitate de plată şi, ulterior, la falimentarea societăţii.
De asemenea, s-a considerat că scopul avut în vedere de legiuitor, prin posibilitatea aplicării unei amenzi de până la 10% din cifra de afaceri a fost şi acela de a încetini dezvoltarea societăţii, că în cazul societăţii reclamante s-a aplicat o amendă de 4% din cifra totală de afaceri în valoare de 15.507.361 lei, în condiţiile în care probele administrate sunt nerelevante pentru dovedirea faptei incriminate.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14, art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată la data de 28.01.2010, pârâtul a solicitat respingerea ca netemeinică a cererii de suspendare a deciziei Consiliului Concurenţei nr. 62/2009, susţinând, în esenţă, următoarele:
Prin decizia Plenului Consiliului Concurenţei nr. 62/2009, societatea reclamantă a fost găsită vinovată şi a fost sancţionată pentru încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, prin săvârşirea unei practici concertate având ca obiect şi ca efect fixarea unui nivel al preţului de vânzare a pâinii pe piaţa pâinii din judeţul V.
In temeiul art. 51 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1991, Consiliul Concurenţei a dispus aplicarea unei amenzi în valoare de 620.294 lei pentru încălcarea constatată.
Suspendarea executării deciziilor Consiliului Concurenţei se poate dispune de către instanţă, în temeiul art. 47 alin. (4) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată, care se completează cu prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/3004, dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1), respectiv împrejurarea bine justificată şi prejudiciul iminent.
Contrar susţinerilor reclamantei, la pct. 58 şi urm. din decizie sunt prezentate şi analizate faptele constatate de Consiliul Concurenţei, iar la pct. 73-113 din dccizie sunt descrise pe larg faptele care constituie încălcarea Legii nr. 21/1996, precum şi probele care au stat la baza analizei acestora, respectiv înscrisuri, fapte şi prezumţii care, coroborate, au condus Consiliul Concurenţei la concluzia că între societăţile sancţionate a existat o înţelegere având ca obiect şi ca efect fixarea unui nivel al preţului de vânzare a pâinii pe piaţa din judeţul V.
Chiar dacă reclamanta încearcă să inducă ideea unei aparenţe de nelegalitate a deciziei Consiliului Concurenţei, din simpla confruntare între argumentele acesteia şi motivarea deciziei Consiliului Concurenţei nr. 62/2009 rezultă că nu poate fi vorba, în vederea suspendării executării deciziei, de un caz bine justificat sub forma aparenţei de nelegalitate a actului administrativ atacat.
Legea concurenţei nu permite aplicarea unei amenzi mai mari de 10% din cifra de afaceri a agentului economic sancţionat, tocmai pentru a preveni un eventual dezechilibru major în activitatea acestuia, ci doar să fie atins scopul aplicării oricărei sancţiuni, şi anume acela dc a pedepsi pentru ce s-a săvârşit şi de a determina ca pe viitor comportamentul contravenţional să nu fie repetat.
Faţă de societatca reclamantă s-a stabilit o amendă în procent de doar 4% din cifra de afaceri, înregistrată în anul anterior sancţionării, respectiv anul 2008, iar accasta cunoştea încă din anul 2007 că se afla sub investigaţia Consiliului Concurenţei şi că exista posibilitatea de a-i fi aplicată o amendă contravenţională, de până la 10% din cifra de afaceri, potrivit legii.
Prin urmare, autoritatea pârâtă a considerat că în cauză societatea reclamantă nu a făcut nici dovada iminenţei producerii unui prejudiciu, ca urmare a executării deciziei Consiliului Concurenţei.
In cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine următoarele: potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea execu
tării actului administrativ unilateral poate fi solicitată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.
Acţiunea în anularea deciziei nr. 62/07.12.2009 emisă de Consiliul Concurenţei, formulată de reclamanta (…) O.H. Import – Export SRL, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII I-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. (…), şi arc termen de judecată la data de 11 mai 2010.
In accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin „cazuri bine justificate” se înţeleg împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să crceze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Examinând aparenţa dc legalitate a decizici nr. 62/2009 emise dc Consiliul Concurenţei, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, concretizate în interpretarea eronată a situaţiei de fapt, exercitarea abuzivă şi nelegală a atribuţiilor conferite de Legea concurenţei nr. 21/1996 şi încălcarea prevederilor referitoare la individualizarea amenzii, curtea reţine că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat, nefiind îndeplinită astfel condiţia cazului bine justificat prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, prin „pagubă iminentă” se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Analizând îndeplinirea acestei cerinţe, curtea constată că executarea actului administrativ nu este dc natură a cauza reclamantei un prejudiciu însemnat viitor şi previzibil, în condiţiile în care amenda aplicată a reprezentat 4% din cifra dc afaccri a socictăţii înregistrate în anul anterior sancţionării, respectiv în anul 2008, iar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada consecinţelor pe care executarca decizici contestate le-ar avea asupra situaţiei economico-financiare a societăţii.
Suspendarea executării actului administrativ reprezintă o situaţie dc excepţie, astfel că nu poate fi admisă cererea dc suspendare în lipsa unor dovezi privind îndeplinirea cumulativă a condiţiilor expres prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
In concluzie, pentru considerentele de fapt şi de drept evidenţiate, curtea a dispus respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
Notă: Suspendarea actului administrativ este o măsură ce poate fi dispusă numai în măsura în care se probează îndeplinirea cumulativă a cerinţelor referitoare la existenţa unui caz bine justificat [în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004] şi prevenirea unei pagube iminente [în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004].
Pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, nu este suficientă simpla afirmaţie a persoanei vătămate în sensul că sunt îndeplinite cerinţele arătate.
