C.C.J.E. a stabilit în jurisprudenţa sa un set de elemente ce trebuie verificate când se ridică o problemă ce ţine de principiul egalităţii: (1) un tratament diferenţiat aplicat (2) unor situaţii egale (3) fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă sau dacă (4) nu există proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
C.C.J.E. a stabilit în jurisprudenţa sa un set de elemente ce trebuie verificate când se ridică o problemă ce ţine de principiul egalităţii: (1) un tratament diferenţiat aplicat (2) unor situaţii egale (3) fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă sau dacă (4) nu există proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
Modificarea salariului de bază,în sensul diminuării, ca efect al aplicării O.G.17/2008 constituie o ingerinţă în exercitarea de către reclamante a drepturilor lor de creanţă, şi deci, în dreptul de a li se respecta bunurile, în sensul art. art.1 Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 714 din 12 iunie 2009
Prin cererea înregistrată la nr.1879/99/2008, reclamantele B.V., C.S., M.L., P.E.-G., S.E., P.M. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice şi Institutul de Medicină Legală Iaşi solicitând modificarea actelor adiţionale la contractele de muncă cu privire la nivelul salariului, să li se recunoască şi să li se acorde drepturile salariale corespunzătoare pentru activitatea desfăşurată în anatomia patologică şi medicina legală, cu limita maximă de salarizare, respectiv cu un salariu de bază de 1.978 lei pentru statistician/registrator principal şi 1.704 lei pentru statistician/registrator medical, începând cu 01.04.2008.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că salarizarea personalului contractului din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 115/24.11.2004 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 125/2005 şi modificată prin O.G. nr.17/2008, în anexa 1 fiind prevăzute salariile de bază pe funcţii, grade şi trepte profesionale.
Prin Legea nr. 125/2005 a fost modificată anexa 1, în sensul majorării cu 100% a limitelor minime şi maxime între care se pot stabili salariile de bază pentru personalul din anatomie patologică şi medicină legală, faţă de limitele prevăzute la aceleaşi categorii de personal din celelalte locuri de muncă.
În această anexă, pentru funcţiile de registrator/statistician medical şi registrator/statistician medical principal, grila de salarizare nu era prevăzută în rubrică distinctă, ci era indicată prin similitudine cu cea prevăzută pentru „soră medicală”, respectiv „soră medicală principală”.
Cu privire la personalul care lucrează în „anatomie patologică şi medicină legală”, se prevedea o grilă de salarizare cu limite cu 100% mai mari.
Prin sentinţa civilă nr.1228 din 24.05.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi în contradictoriu cu Institutul de medicină Legală Iaşi şi Ministerul Sănătăţii, instanţa a stabilit că reclamantele au dreptul să beneficieze de salariul corespunzător funcţiei de „soră medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală”, respectiv de un salariu de bază cu 100% mai mare decât un registrator/statistician medical principal din alte unităţi sanitare.
Instanţa de fond a reţinut că O.G. nr.17/2008 a modificat şi completat O.U.G. nr. 115/24.11.2004 aprobată prin Legea nr. 125/2005 şi a înlocuit anexele I-IV ale ordonanţei începând cu 01.04.2008, în anexa I lit. A a O.G. nr.17/2008 fiind prevăzute salariile de bază pentru personalul de specialitate medico-sanitar. Pentru funcţiile de registrator/statistician medical (simplu, debutant, principal), salariile de bază nu mai sunt asimilate cu cele prevăzute pentru „soră medicală” (deşi au aceleaşi limite minime şi maxime), ci sunt cuprinse în rubrici distincte, fără să se prevadă însă şi limitele de salarii minime şi maxime pentru registrator/ statistician medical din anatomie patologică şi medicină legală.
Prin această reglementare, într-un mod discriminator, nu li s-a mai recunoscut reclamantelor dreptul de a beneficia de salariile prevăzute pentru personalul de specialitate medico-sanitar din anatomie patologică şi medicină legală, şi, totodată, li s-a înjumătăţit salariile de bază. Această diminuare considerabilă a salariilor de bază nu a fost însoţită de vreo modificare a locului de muncă, a funcţiei ori a atribuţiilor reclamantelor şi nici nu s-a întemeiat pe vreun alt criteriu obiectiv.
Prin acte adiţionale la contractele de muncă, valabile de la 01.04.2008, Institutul de Medicină Legală a diminuat salariile de bază ale primelor cinci reclamante de la 1.590 lei, la 989 lei, respectiv pentru reclamanta P.M. de la 1.324 lei, la 852 lei.
Reclamantele au contestat aceste acte adiţionale, în baza art. 40 ind.7 din O.U.G. nr. 115/2004, introdus prin O.G. nr. 17/2008.
Reglementarea introdusă prin O.G. nr. 17/2008 a creat un regim discriminatoriu pentru reclamante, comparativ cu celelalte categorii de personal de specialitate medico-sanitar şi totodată a constituit o nesocotire a sentinţei civile nr. 1228/24.05.2006 a Tribunalului Iaşi, în condiţiile în care Ministrul Sănătăţii Publice, care a fost parte în proces, a contrasemnat O.G. nr. 17/2008.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că modificarea actelor adiţionale la contractul de muncă nu poate fi făcută de Ministerul Sănătăţii Publice, în condiţiile în care atât contractele de muncă, cât şi actele adiţionale, nu au fost încheiate de această instituţie.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, arătând că stabilirea salariilor s-a făcut cu respectarea prevederilor legale privind salarizarea personalului din unităţile sanitare publice.
Prin sentinţa civilă nr.213 din 06.02.2009 Tribunalul Iaşi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii Publice şi în consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanţii B.V., C.S., M.L., P.E.-G., S.E., P.M., B.V., C.S., M.L., P.E.-G., S.E., P.M. în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii Publice şi cu Institutul de Medicină Legală Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamantele erau angajatele Institutului de Medicină Legală Iaşi, în funcţiile de registrator medical principal (B.V., M.L., P.E.G.), statistician medical principal (C.S. şi S.E.) şi statistician medical (P.M.).
La data de 01.04.2008, Institutul de Medicină Legală, prin acte adiţionale, a modificat contractele individuale de muncă ale reclamantelor, în sensul stabilirii salariului de bază conform O.G. nr.17 din 01.02.2008. Reclamantele au menţionat în actele adiţionale că nu erau de acord, solicitând salarizarea conform hotărârii judecătoreşti nr. 1228/24.05.2006.
Actele adiţionale a căror modificare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată priveau contractele individuale de muncă încheiate de reclamante şi Institutul de Medicină Legală Iaşi, iar obligaţia de plată a drepturilor salariale revenea potrivit dispoziţiilor art. 40(2) Codul Muncii angajatorului.
Ministerul Sănătăţii Publice nu avea calitatea de angajator al reclamantelor, motiv pentru care nu a avut calitate procesuală pasivă în cauză, considerent pentru care, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a fost admisă, respingându-se acţiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice.
Reclamantele au solicitat modificarea actelor adiţionale la contractele de muncă în sensul recunoaşterii şi acordării unui salariu de bază de 1.978 lei pentru statistician/registrator principal şi 1.704 lei pentru statistician/registrator medical începând cu 01.04.2008.
O.U.G. 115/2004, aşa cum a fost modificată expres prin Legea nr.125/2005 prevedea în Anexa 1 pct.1 lit. A că salariul de bază pentru soră medicală principală şi soră medicală se aplica şi funcţiilor de registrator medical şi statistician medical.
Prin O.G. nr. 17/2008 s-a modificat şi completat O.U.G. nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar. Noul act normativ prevedea în Anexa 1 lit. A pct.42 că salariul de bază pentru funcţiile de statistician medical şi registrator medical principal, la data de 01.04.2008, era cuprins între 630 lei şi 989 lei, iar la data de 01.10.2008 între 662 lei şi 1.039 lei. La pct.43 din O.G. nr. 17/2008 se prevedea că la data de 01.04.2008, salariul de bază pentru funcţiile de statistician medical şi registrator medical era cuprins între 570 lei şi 852 lei, iar la data de 01.10.2008 între 599 lei şi 895 lei.
O.G. nr.17/2008 prevedea expres salariile de bază pentru funcţiile ocupate de reclamante, nemaifăcând trimitere la salariile de bază pentru funcţiile de soră medicală principală şi soră medicală. Instituirea de tratamente juridice diferite pentru situaţii diferite nu constituie . Diferenţa de tratament devine discriminare numai atunci când se instituie distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. S-a susţinut că prin reglementarea introdusă prin O.G. nr. 17/2008, li s-a creat un regim discriminatoriu, comparativ cu celelalte categorii de personal de specialitate medico-sanitar.
Reclamantele au solicitat acordarea salariilor de bază de 1.978 lei pentru statistician/registrator principal şi 1.704 lei pentru statistician/registrator medical, salarii prevăzute în O.G. nr.17/2008 pentru sora medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală şi respectiv soră medicală din anatomie patologică şi medicină legală, însă în speţă nu s-a făcut dovada existenţei unei situaţii comparabile şi analoage între aceste categorii profesionale.
În condiţiile în care, pentru funcţiile pe care le ocupau reclamantele, în O.G. nr.17/2008, erau prevăzute expres salariile de bază, tribunalul a reţinut că este neîntemeiată cererea privind stabilirea drepturilor salariale la nivelul salariilor prevăzute în acelaşi act normativ pentru soră medicală principală şi soră medicală, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele B.V., C.S., M.L., P.E.-G., S.E., P.M., considerând-o nelegală şi netemeinică şi motivând că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că nu au făcut dovada existenţei unei situaţii comparabile şi analoage între categoriile profesionale de registrator/statistician şi soră medicală. Reclamantele au susţinut că salariul de bază pentru funcţia de registrator/statistician, precum şi pentru funcţiile de oficiant medical, laborant cu liceul sanitar, operator registrator de urgenţă, moaşă, masor, gipsar, autopsier, instructor C.F.M., instructor de educaţie, instructor de ergoterapie, asistent social, a fost reglementat prin asimilare cu salariul de bază pentru funcţia de soră medicală în toate actele normative privind drepturi salariale, începând cu H.G. nr.281/1993 şi până în 2008, întrucât toate aceste categorii de personal se aflau în situaţii similare, raportat la criteriile legale de stabilire a salariilor de bază.
Prin sentinţa civilă nr.1228 din 24.05.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în contradictoriu cu Institutul de medicină Legală Iaşi şi Ministerul Sănătăţii, s-a stabilit că reclamantele aveau dreptul să beneficieze de salariul corespunzător funcţiei de „soră medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală”, respectiv de un salariu de bază cu 100% mai mare decât un registrator/statistician medical principal din alte unităţi sanitare. În plus, salariul solicitat, de 1978 lei şi respectiv de 1704 lei, nu era altceva decât salariul pe care l-au avut anterior intrării în vigoare a O.G. nr.17/2008, indexat cu procentul prevăzut de lege pentru toate categoriile de personal.
Au motivat reclamantele că instanţa nu s-a pronunţat asupra contradicţiei dintre reglementarea O.G. nr.17/2008 şi art.1 din Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, conform art.20 alin.2 din Constituţie. În acest sens, reclamantele au susţinut că reglementarea introdusă prin O.G. nr.17/2008 era în contradicţie cu art.7 alin.1 lit.a pct.(i) din Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, art.23 alin.2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.1 pct.1 lit.b din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.111/1958, pe de o parte, şi cu art.1 din Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, pe de altă parte.
Dreptul reclamantelor de a beneficia de salariul corespunzător personalului din anatomie patologică şi medicină legală, respectiv de un salariu de bază cu 100% mai mare decât un registrator/statistician medical principal din alte unităţi sanitare, aşa cum a fost stabilit prin sentinţa civilă nr.1228 din 24.05.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi, este un bun în sensul art.1 Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului. Anularea acestui drept prin O.G. nr.17/2008 constituie o ingerinţă a statului în dreptul reclamantelor la respectarea bunurilor sale, ingerinţă care nu respectă justul echilibru între exigenţele interesului general şi imperativele respectării drepturilor fundamentale ale individului.
Reducerea la jumătate a salariului de bază a unei singure categorii profesionale, fără nici o justificare raportat la locul de muncă şi atribuţiile reclamantelor, la fondul de salarii sau alte cerinţe sau la alte criterii obiective, constituia o sarcină excesivă pentru reclamante.
Intimatul Institutul de Medicină Legală Iaşi a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului reclamantelor, motivat de faptul că prin O.G.nr.17/2008 s-a instituit un regim discriminatoriu pentru acestea, faţă de restul personalului de specialitate medico-sanitar şi sanitar auxiliar, încălcându-li-se drepturile câştigate prin sentinţa civilă nr.1228 din 24.05.2006 pronunţată de Tribunalul Iaşi.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatului şi dispoziţiile legale aplicabile, curtea de apel a reţinut că în ceea ce priveşte discriminarea rezultată din O.G. nr.17/2008 invocată de reclamante, în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile discriminării.
Problema litigioasă este dacă, între salarizarea personalului ce ocupă funcţia de statistician/registrator medical şi salarizarea personalului ce ocupă funcţia de sora medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală este analogie şi comparabilitate, în sensul determinat de Protocolul 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi practica C.C.J.E.
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalităţii de tratament în stabilirea salariului, consacrat de art. 41 alin. (4) din României şi de art. 6 alin. (3) din Codul muncii.
Acest principiu de ordine publică: „la muncă egală sau de valoare egală, salariu egal” exclude orice discriminare în materia stabilirii sau modificării salariilor. Dacă felul muncii este acelaşi, dacă cerinţele şi condiţiile de muncă sunt aceleaşi, dacă este egală sau de valoare egală, diferenţierile de salarizare nu se justifică.
Este evident astfel, că salarizarea nediscriminatorie, ca un element al noţiunii de echilibru, trebuie avută în vedere pentru respectarea prevederilor constituţionale.
În ceea ce priveşte salarizarea personalului ce ocupă funcţia de statistician/registrator medical, curtea a notat că potrivit art.2 din H.G. nr.281/1993 salariile personalului din unităţile sanitare publice cuprind: “salariul de bază, care se stabileşte în raport cu răspunderea şi complexitatea sarcinilor, precum şi cu nivelul de pregătire necesar funcţiei ocupate; sporuri la salariul de bază: pentru vechimea în muncă şi în funcţie de rezultatele obţinute; pentru condiţiile în care se desfăşoară activitatea; pentru munca desfăşurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopţii; pentru îndeplinirea unor sarcini, activităţi şi responsabilităţi suplimentare funcţiei de bază; premii pentru rezultatele deosebite obţinute în activitatea individuală, precum şi un premiu anual pentru contribuţia la realizările pe ansamblul unităţii; premii speciale stabilite în valoare fixă, pe 2-3 mărimi de premii, în raport cu valoarea sau cu importanta realizărilor obţinute”.
Aceleaşi dispoziţii privind compunerea salariului le regăsim şi în art.4 şi 5 din O.U.G. nr.115/2004, conform cărora „sistemul de salarizare cuprinde salariile de baza, sporurile, premiile şi alte drepturi”, acestea fiind „diferenţiate pe funcţii, grade şi trepte profesionale”.
O.U.G. nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, cu modificările aduse prin Legea nr.125/2005 nu cuprinde menţiuni distincte privind sistemul de salarizare, de bază, a personalului ce ocupă funcţia de statistician/registrator medical din anatomia patologică şi medicina legală. Salarizarea acestora a fost determinată de legiuitor prin trimiterea la grila de salarizare prevăzută pentru funcţiile de soră medicală şi soră medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală ( anexa 1 pct.1 lit.A din ordonanţă).
Astfel, prin acest act normativ, legiuitorul a stabilit elemente comune în sistemul de salarizare, de bază, între statistician/registrator medical şi sora medicală/sora medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală.
Prin modificările aduse prin Legea nr.125/2005 anexei I pct.2): „Salariul de bază la limita minimă şi maximă cuprinde şi salariul de bază mai mare cu 100% prevăzut la pct. 2 din Nota la anexa nr. 2 la H.G. nr.281/1993, cu modificările şi completările ulterioare, pentru personalul din anatomia patologică şi medicina legală care lucrează în morgi, prosecturi şi histopatologie, precum şi salariile de bază mai mari cu 100% prevăzute la art. 27 din O.G. nr.1/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi la art. 18 alin. (2) din Legea nr.104/2003, cu modificările ulterioare”.
Aceste dispoziţii se aplicau personalului care ocupa funcţiile de soră medicală şi soră medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală şi prin trimitere şi personalului ce ocupa funcţia de statistician/registrator medical.
În anul 2008, prin emiterea O.G. nr.17/2008, au fost aduse modificări anexei I lit.A, în sensul inducerii unei distincţii între salarizarea personalului ce ocupa funcţia de statistician/registrator medical din anatomia patologică şi medicina legală şi a personalului ce ocupa de funcţia de soră medicală şi soră medicală principală, din acelaşi domeniu.
Astfel, salariul de bază a fost determinat individual, pe categorii de funcţii şi de asemenea sporul de 100% ( prevăzut în anexa I pct.2) ce se adăuga la constituirea salariului de bază, a fost reglementat în continuare numai pentru funcţia de soră medicală şi soră medicală principală, nu şi pentru funcţia de statistician/registrator medical.
Rezultă, din analizarea dispoziţiilor legale anterior indicate, că între salarizarea personalului ce ocupă funcţia de statistician/registrator medical din anatomia patologică şi medicina legală, pe de o parte şi salarizarea personalului ce ocupă funcţiile de soră medicală şi soră medicală principală din anatomie patologică şi medicină legală, pe de altă parte, există un tratament diferenţiat, rezultat din dispoziţiile O.G. nr.17/2008.
Curtea a reţinut că acest tratament discriminatoriu rezultat dintr-un act normativ poate fi supus controlului judecătoresc, aşa după cum a argumentat CCJE în cauza J.Jekins c. Kingate L.t.t C.96/80.
În plus, tot în jurisprudenţa CCJE, cauza Von Colson et Kamann c. Land Nord Reihein – Westfalm 14/83, s-a statuat că ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptăţite printr-o discriminare rezultată din acte normative, să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul tribunalelor naţionale.
Pentru a se statua asupra discriminării rezultate dintr-un act normativ trebuie să fie, însă, îndeplinite şi celelalte elemente.
Cel de-al doilea element cerut de testul de discriminare, „cazuri egale” nu se referă la o echivalenţă de situaţii, ci mai degrabă la cazuri care sunt egale în aspectele lor relevante pentru situaţia analizată în speţă. Din moment ce două situaţii pot fi egale din anumite puncte de vedere şi diferite din alte puncte de vedere, pentru ca testul de comparabilitate să aibă sens, trebuie avute în vedere acele criterii care au relevanţă pentru obiectul care prescrie egalitatea de tratament.
În materie de salarizare, existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calităţii de personal din sistemul medical, cu loc de muncă în anatomia patologică şi medicină legală, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii, (statistician/registrator medical şi respectiv soră medicală), care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementărilor, condiţiilor necesare pentru ocuparea funcţiei, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora.
În speţă, esenţial în stabilirea cazurilor egale sunt răspunderea şi complexitatea sarcinilor, precum şi funcţiile, gradele şi treptele profesionale, criterii ce se iau în considerare la determinarea diferenţiată a salariilor de bază, conform art.2 din H.G.281/1993, combinat cu art. 4 şi 5 din O.U.G.115/2004.
Curtea a relevat că cele două categorii de funcţii sunt diferite sub aspectul importanţei, complexităţii şi condiţiilor de muncă.
Astfel, dacă prin definiţie rolul statisticianului şi registratorului medical este de culegere, prelucrare şi valorificare a unor date legate de domeniul în care activează, rolul sorei medicale este de a îngriji bolnavii într-o unitate spitalicească, ori în cazul celor din anatomia patologică şi medicina legală care lucrează în morgi, prosecturi şi histopatologie, de a manipula cadavre umane şi preleva organe şi ţesuturi de la cadavre în vederea transplantului sau asemenea activităţi.
Prin urmare, între activităţile desfăşurate de cele două categorii de salariaţi, raportat la importanţa, complexitatea şi condiţiile de muncă nu există similitudine fiind cazuri disparate, în ceea ce priveşte sarcinile funcţiei.
Prin consecinţă, lipsa de echivalenţă într-unul din aspectele relevante în ceea ce priveşte modul de stabilire al salarizării, face ca cele două situaţii să nu poată fi privite ca egale.
În această circumstanţă, determinarea, prin lege, a unor salarii diferite, pentru munci diferite, se vădeşte a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, fiind respectată proporţionalitatea între scopul urmărit şi mijloacele folosite pentru atingerea acestui scop.
În ceea ce priveşte acest mod diferit de stabilire al remunerării de bază curtea a relevat jurisprudenţa C.C.J.E., care în cauza Lithgow and others v. United Kingdom, Application no.9006/80;9262/81;9263/81, 8 iulie 1986, a reţinut că „Statele contractante beneficiază de o largă putere de apreciere în luarea deciziei dacă şi în ce măsură aplicarea unor tratamente diferenţiate în cazuri uşor diferite, dar care în general sunt similare, este necesară”.
Prin consecinţă, curtea a constatat că dispoziţiile O.G. nr.17/2008 nu sunt discriminatorii în privinţa salarizării funcţiilor de statistician/registrator medical şi respectiv soră medicală.
Pentru aceste considerente, criticile aduse sentinţei sub acest aspect s-au vădit a fi nefondate, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9, 304 in.1 C.pr.civ.
În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art.1 Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi art.7 al.1 lit.a pct.(i) din Pactul Internaţional privind Drepturile Economice, Sociale şi Culturale, art.23 alin.2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art.1 pct.1 lit.b din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr.111/1958, curtea a reţinut că statutul conferit Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului de art.20 din Constituţia României, permite instanţelor naţionale să lase neaplicabile prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenţia şi protocoalele sale adiţionale.
Raportând prevederile art.1 Protocolul 1 la situaţia factuală litigioasă, curtea a constatat că dispoziţiile O.G. nr.17/2008 privind noua grilă de salarizare a personalului ce ocupă funcţia de statistician/registrator medical încalcă dispoziţiile actului internaţional şi prin urmare, a lăsat neaplicabil dreptul naţional.
În acest sens, curtea a avut în vedere poziţia C.C.J.E. exprimată în C-106/1977, Amministratione delle finanze dello Stato c. Simmenthal Spa: „Judecătorul naţional însărcinat să aplice, în cadrul competenţei sale, dispoziţiile dreptului comunitar, are obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme împotriva oricărei dispoziţii contrare a legislaţiei naţionale, lăsând acestea neaplicate prin propria putere de decizie fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau pe calea vreunei proceduri constituţionale.” C.E.D.O. a dispus în acelaşi sens, în hotărârea din 25.03.1983, în cauza Silver şi alţii împotriva Regatului Unit.
Reclamantele au invocat în substanţă, că li s-a adus atingere dreptului de proprietate, având în vedere imposibilitatea de a beneficia de drepturile salariale conferite prin O.U.G. nr.115/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.125/2005 şi recunoscute ca atare, prin sentinţa civilă nr.1228 din 24.05.2006, a Tribunalului Iaşi, devenită irevocabilă, că prin aplicarea dispoziţiilor O.G. nr.17/2008 aceste drepturi câştigate le-au fost reduse substanţial. În această privinţă, au invocat dispoziţiile art.1 Protocolul 1 la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, care prevede că: „Orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor”.
Curtea de apel a considerat, pe baza elementelor din dosar (sentinţa civilă nr.1228 din 24.05.2006 a Tribunalului Iaşi, contractele individuale de muncă şi actele adiţionale la acestea) că reclamantele dispuneau, fiecare în parte de o „creanţă” suficient stabilită pentru a fi exigibilă şi deci de un „bun” în sensul articolului anterior citat, aşa cum a fost interpretat prin jurisprudenţa C.E.D.O.
Astfel, până la data de 01.04.2008, reclamantele au beneficiat, ca efect al aplicării O.U.G. nr.115/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.125/2005 şi a sentinţei civilă nr.1228 din 24.05.2006, a Tribunalului Iaşi, de următoarele salarii de bază brute lunare, care au fost micşoare, prin aplicarea dispoziţiilor O.G. nr.17/2008, prin acte adiţionale:
– reclamanta B.V., registrator medical principal, a avut stabilit şi a încasat un salariu de bază de 1590 lei, salariu ce a fost redus, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.22/2001, de la data de 01.04.2008, la suma de 989 lei;
– reclamanta P.E.-G., registrator medical principal, a avut stabilit şi a încasat un salariu de bază de 1590 lei, salariu ce a fost redus, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.21/2001, de la data de 01.04.2008, la suma de 989 lei;
– reclamanta P.M., statistician medical, a avut stabilit şi a încasat un salariu de bază de 1324 lei, salariu ce a fost redus, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.25/2001, de la data de 01.04.2008, la suma de 852 lei;
– reclamanta C.S., statistician medical principal, a avut stabilit şi a încasat un salariu de bază de 1590 lei, salariu ce a fost redus, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.19/2001, de la data de 01.04.2008, la suma de 989 lei;
– reclamanta S.E., statistician medical, a avut stabilit şi a încasat un salariu de bază de 1590 lei, salariu ce a fost redus, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.20/2001, de la data de 01.04.2008, la suma de 989 lei;
– reclamanta M.L., registrator medical principal, a avut stabilit şi a încasat un salariu de bază de 1590 lei, salariu ce a fost redus, prin actul adiţional la contractul individual de muncă nr.23/2001, de la data de 01.04.2008, la suma de 989 lei.
În aceste condiţii, modificarea salariului de bază, ca efect al aplicării O.G. nr.17/2008 constituie o ingerinţă în exercitarea de reclamante a drepturilor lor de creanţă, şi deci, în dreptul de a li se respecta bunurile.
Curtea a reţinut că, pe de o parte, ingerinţa nu este legală câtă vreme, în ansamblu, O.G. nr.17/2008 prevedea creşteri ale salariilor de bază ale celorlalte categorii de salariaţi din domeniul sanitar.
Pe de altă parte, prejudiciul creat în patrimoniul reclamantelor, prin reducerea radicală a salariilor de bază, a rupt, în favoarea lor, justul echilibru ce trebuie menţinut între protejarea proprietăţii şi exigenţele de interes general şi s-a adus atingere, în acelaşi timp şi principiului securităţii raporturilor juridice civile (Hotărârea C.E.D.O. din 23.02.2006, în cauza Stere şi alţii împotriva României).
În această circumstanţă, curtea de apel, pentru restabilirea echilibrului, a constatat că se impunea anularea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă, în sensul menţinerii salariilor de bază avute anterior reducerii acestora. Salariile au fost menţinute la acest nivel până la momentul când, prin creşterile salariale periodice acordate de legiuitor, veniturile rezultate din lege (respectiv prin majorarea salariilor prevăzute în O.G. nr.17/2008 pentru registratori şi statisticieni) urmau a depăşi veniturile încasate.
Încălcarea art.1 Protocolul 1 viza însă numai drepturile salariale de care reclamantele au beneficiat efectiv şi numai în limita acestora se putea restabili situaţia. Cu alte cuvinte, recunoaşterea şi acordarea drepturilor corespunzătoare unui salariu de bază de 1978 lei pentru statistician/registrator principal şi de 1704 lei pentru statistician/registrator medical, începând cu data de 01.04.2008, conform grilei de salarizare a sorei medicale prevăzute în O.G. nr.17/2008, nu s-a putut dispune, deoarece pretenţiile reclamantelor se refereau la pierderea unui viitor (prin neacordarea salariului de bază la nivelul celui prevăzut pentru sora medicală), pretenţii care ieşeau din sfera de protecţie prevăzută de art.1 1 Protocolul 1 (în acest sens cauza Ian Edgar (Liverpool)Ltd.împotriva Marii Britanii, dec. nr.37.683/97).
Pentru considerentele anterior mai sus, având în vedere dispoziţiile art.304 ind.1 C.pr.civ, coroborat cu art.312 C.pr.civ., curtea de apel a admis recursul declarat de reclamante şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul modificării actelor adiţionale la contractele individuale de muncă ale reclamantelor, în sensul menţinerii salariului de bază de 1590 lei şi, respectiv, de 1324 lei. A fost menţinută dispoziţia sentinţei recurate, referitoare la respingerea capătului de cerere privitor la recunoaşterea şi acordarea drepturilor corespunzătoare unui salariu de bază de 1978 lei pentru statistician/registrator principal şi de 1704 lei pentru statistician/registrator medical, începând cu data de 01.04.2008.
