R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
SENTINŢA CIVILĂ NR. 934
Şedinţa publică din data de 09 mai 2014
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei care a fost dedusă judecăţii, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov sub nr. 3319/93/2013 la 23.09.2013 creditoarea D.G.R.F.P. Mun. Bucureşti, în reprezentarea A.J.F.P. Ilfov, a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea SC ….SRL, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva acesteia.
În motivarea cererii, creditoarea a susţinut că în fişa de plătitor a societăţii debitoare au fost individualizate obligaţii fiscale datorate şi neachitate, în sumă de 629.170 lei, reprezentând „I.V.S., …, dob. şi pen. TVA”, creanţă care ar avea caracter cert, lichid şi exigibil (fila 2 din dosarul ataşat).
Prin cererea înregistrată la 29.11.2013 pe rolul aceleiaşi instanţe, debitoarea a ridicat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Ilfov, formulând contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, prin care a susţinut, în esenţă, că partea creditoare nu a dovedit existenţa unei creanţe fiscale certe, lichide şi exigibile, că nu i s-au comunicat titlurile executorii, că sediul social i-a fost schimbat încă din data de 10.10.2011, însă creditoarea nu a transmis dosarul fiscal către AJFP Tulcea, context în care debitoarea a fost privată de posibilitatea de a depune şi a le fi aprobată cererea de eşalonare a sumelor datorate în fonromitate cu prevederile OUG 29/2011 (fila 165-168 dosarul ataşat).
Prin sentinţa civilă nr. 148/14.01.2014, Tribunalul Ilfov a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, în raport de stabilirea sediului social al debitoarei în mun. Tulcea, pe Strada …., din anul 2011 (fila 181 din dosarul ataşat).
La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată sub nr. 292/88/2014, la 10.02.2014.
Instanţa a solicitat lămuriri de la creditoare, pentru a se preciza dacă s-a formulat răspus la cererea debitoarei de eşalonare la plată a datoriilor restante, precum şi pentru comunicarea cuantumului garanţiei ce trebuie constituită, înregistrată sub nr. 540377 din 27.11.2013, depusă la fila 173 din dosarul 3319/93/2013 al Tribunalul Ilfov, ataşat (fila 36).
Creditoarea a răspuns, prin adresa nr. 435107/18.03.2014, că cererea mai sus menţionată nu a fost soluţionată, că actele de executare silită au fost emise de A.J.F.P. Ilfov şi comunicate la adresa vechiului sediu social al debitoarie întrucât în conformitate cu OPANAF nr. 419/2007 pînă la transmiterea de către noul organ fiscal a deciziei privind înregistrarea domiciliului fiscal nu se poate realiza transferul informatic al evidenţei de plătitor a contribuabilului, iar dosarul fiscal a fost înaintat către AFP Tulcea cu adresa nr. 495067/7.01.2014, fiind restituit la AJFP Ilfov pentru necesitatea completării acestuia cu documente lipsă (fila 48), motiv pentru care procedura de transfer s-a reluat în luna martie 2014 (fila 40).
Drept urmare a adresei primită de la creditoare, instanţa a solicitat relaţii de la DGRFP Galaţi – AJFP Tulcea, pentru exprimarea poziţiei procesuale în ceea ce priveşte subrogarea legală în drepturile creditoarei AJFP Ilfov, prin finalizarea procedurii de transfer a dosarului fiscal, cu efectul introducerii în cauză a acestei instituţiei, în calitate de creditoare, în prezentul litigiul, în locul creditoarei AJFP Ilfov, în baza art. 38 Codul de procedură civilă, precum şi pentru a depune la dosar, în două exemplare certificate pentru conformitate cu originalul, dovada comunicării tuturor titlurilor de creanţă fiscală nominalizate în titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, la sediul social al debitoarei din mun. Tulcea, …., pentru titlurile de creanţă fiscală emise ulterior datei de 5.10.2011, când s-a înregistrat la ORC Ilfov modificarea actului constitutiv al debitoarei în ceea ce priveşte sediul şi la vechiul sediul social al debitoarei din oraşul Voluntari, jud. Ilfov, pentru toate titlurile de creanţă fiscală (decizii impunere, decizii accesorii etc.) emise anterior datei de 5.10.2011 (fila 43).
DGRFP Galaţi – AJFP Tulcea a comunicat, prin adresa nr. 13670/10.04.2014, că debitoarea nu figurează în evidenţele sale fiscale, ci ale creditoarei mai sus menţionate, căreia dosarul fiscal i-a fost restituit faţă de lipsa unor serii de documente (fila 47, 48).
Ca o consecinţă a acestor precizări, instanţa a solicitat creditoarei D.G.R.F.P. Bucureşti – A.J.F.P. Ilfov să depună la dosar, în două exemplare certificate pentru conformitate cu originalul, dovada comunicării tuturor titlurilor de creanţă fiscală nominalizate în titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, atât la sediul social al debitoarei din mun. Tulcea, …., pentru titlurile de creanţă fiscală emise ulterior datei de 5.10.2011, când s-a înregistrat la ORC Ilfov modificarea actului constitutiv al debitoarei, cât şi la vechiul sediul al debitoarei din oraşul Voluntari, jud. Ilfov, pentru toate titlurile de creanţă fiscală (decizii impunere, decizii accesorii etc.) emise anterior datei de 5.10.2011 (fila 51).
Pentru asigurarea principiului contradictorialităţii, garantat de art. 14 Codul de procedură civilă, instanţa a solicitat creditoarei, prin adresă, exprimarea unui punct de vedere asupra eventualei aplicabilităţi în cauză a dispoziţiilor art. 45 alin. 2 Cod procedură fiscală, potrivit cărora actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat debitoarei la sediul social al acesteia, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 44 Cod procedură fiscală, nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.
Creditoarea nu a comunicat un răspuns la problema juridică pusă în discuţie, ci a înaintat, la ultimul termen de judecată, 8.05.2014, doar un act de circuit intern, intitulat “lista confirmărilor / retururilor somaţiilor”.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine:
În fapt, creditoarea a emis o serie de titluri executorii asupra debitoarei, aferente perioadei 2003 – 2013 (fila 8-149 dosarul ataşat), pretinzând existenţa unor creanţe fiscale în sumă totală de 629.170 lei, constatate prin titluri de creanţă fiscală care nu au fost legal comunicate debitoarei, respectiv la sediul social al acesteia din mun. Tulcea, …., pentru titlurile de creanţă fiscală emise ulterior datei de 5.10.2011, când s-a înregistrat la ORC Ilfov modificarea actului constitutiv al debitoarei în ceea ce priveşte noul sediu (conform certificatului de înregistrare menţiuni eliberat la 19.10.20122, fila 170 dosarul ataşat), precum şi la vechiul sediul social al debitoarei din oraşul Voluntari, jud. Ilfov, pentru toate titlurile de creanţă fiscală (decizii impunere, decizii accesorii etc.) emise anterior datei de 5.10.2011.
Mai mult decât atât, toate titlurile executorii emise în baza titlurilor de creanţă fiscală, cât şi actele de executare silită subsecvente (somaţii) au fost comunicate la adresa vechiului sediu social al debitoarei, în oraş Voluntari, jud. Ilfov, iar nu la sediul social actual, din mun. Tulcea (conform mărturisirii judiciare scrise a creditoarei, realizate prin adresa nr. 435107/18.03.2014, fila 40).
În ceea ce priveşte “lista confirmărilor / retururilor somaţiilor” depusă la dosar de creditoare, aceasta reprezintă doar un înscris cu circuit intern, care dovedeşte evidenţa ţinută de organul fiscal, fără a fi susceptibil a produce efecte juridice raportat la dovada comunicării, care se realizează prin scrisoare recomandată cu confirmare de primite, conform art. 44 alin. 2 Cod procedură fiscală. De altfel, menţiunile din acest înscris nu fac nicio referire la comunicarea titlurilor de creanţă fiscală, potrivit solicitării instanţei (fila 51), ci vizează doar comunicarea titlurilor executorii şi a somaţiilor, act de procedură care marchează doar moment de la care curge termenul de contestare a acestor titluri executorii, fără a avea o relevanţă de sine stătătoare în prezentul litigiu.
În drept, creanţa care ar justifica, în opinia creditoarei, formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei are natură fiscală, fiind constatată într-o serie de titluri de creanţă având ca obiect obligaţii fiscale care pentru a fi opozabile debitoarei, adică pentru a produce efecte juridice faţă de contribuabil, trebuie să îi fie mai întâi comunicate acestuia.
Acest imperativ a fost statuat prin dispoziţiile art. 45 alin. 1 Cod procedură fiscală, potrivit cărora „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii”.
Prin urmare, sancţiunea de drept substanţial care operează în cazul necomunicării actului administrativ fiscal cu caracter unilateral către contribuabil este inopozabilitatea actului, constând în neproducerea efectelor juridice ale acestuia (art. 45 alin. 2 Cod procedură fiscală).
Drept consecinţă a inopozabilităţii, creanţele fiscale derivate din titluri nelegal comunicate nu sunt apte a constitui temeiuri valide pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei asupra debitoarei.
În ipoteza contrară, în care judecătorul sindic ar acorda eficienţă juridică tilurilor de creanţă fiscală mai sus menţionate în planul dreptului material, ar însemna o recunoaştere a faptului că acestea ar produce efecte juridice asupra debitoarei, de o manieră incompatibilă cu principiul inopozabilităţii, mai sus enunţat.
Este de menţionat că o eventuală verificare a caracterului opozabil al creanţei pe calea specială a contestaţiei la executare a fost obstrucţionată, în speţa dedusă judecăţii, de împrejurarea că titlurile executorii au fost comunicate debitoarei la o altă adresă, ce corespundea vechiului său sediu social, mutat din octombrie 2011 (a se vedea recunoaşterea acestui fapt de către creditoare, fila 40).
În acest context particular al speţei, constând în inexistenţa caracterului efectiv al mijloacelor procedurale aflate la dispoziţia debitoarei, respectiv contestaţia fiscală (art. 205 Cod procedură fiscală) şi contestaţia la executare (art. 172 Cod procedură fiscală), prin golirea de substanţă a dreptului la apărare al acesteia, care nu şi-a putut expune argumentele de drept substanţial decât pe calea contestaţiei formulate la cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul sindic este dator să pună în valoare principiul dreptului la un proces echitabil al părţilor, garantat de art. 6 CPC şi art. 6 Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, acceptând ca teză probatorie inopozabilitatea creanţei opuse debitoarei, în soluţionarea contestaţiei promovate de această parte.
Faţă de considerentele expuse mai sus, fiind îndeplinite cerinţele art. 33 alin. 5 Legea 85/2005, se va dispune admiterea contestaţiei debitoarei şi respingerea cererii promovate de către creditoare, ca nefondată.
