Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2452 din 23.04.2009, reclamantul A.G. a chemat în judecată pârâţii Şcoala cu clasele I-VIII D.M., Consiliul Local D.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea tranşelor suplimentare care se acordă la 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acţiunii, actualizată în funcţie de coeficientul de inflaţie, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plăţii.
În motivarea cererii s-a arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Lg. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, iar potrivit art. 50 din acest act normativ, personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime, acordându-se o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Deşi Legea 128/1998 a suferit numeroase modificări dar şi abrogări ale unor aliniate, totuşi prevederile art.50 alin (1) şi (2) nu au fost modificate sau abrogate.
Această creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare nu s-a acordat nici reclamantului, ceea ce a determinat ca toate drepturile salariale care se stabilesc conform Legii 128/1997 să fie greşit calculate, precum şi efectuarea de înscrisuri eronate în carnetele de muncă, cu consecinţa calculării greşite a pensiilor.
Motivând în drept acţiunea, reclamanta a invocat disp. art. 283 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, ale art.48-51 din Legea 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare, iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (fl. 5 – 9, 18 – 22, 25 – 49).
Deşi legal citaţi, instituţiile pârâte nu au trimis reprezentant în instanţă şi nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar potrivit art. 285 Codul muncii.
Examinând înscrisurile aflate la dosar, instanţa reţine următoarele:
D-na A.M. a fost încadrată la Şcoala cu clasele I-VIII din D.M., jud. Bacău, ca învăţător, cu normă întreagă, împlinind 30 de ani de vechime în învăţământ la data de 15.08.2002, astfel cum arată adeverinţa nr. 199/12.06.2009 eliberată de şcoala cu clasele I-VIII D.M., jud. Bacău (fl. 18), menţiunile din cartea de muncă (fl. 26 – 47) având o vechime în învăţământ la data decesului, 10.07.2007, de 34 de ani, 10 luni şi 25 zile.
Potrivit art. 50 din legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, personalul didactic din învăţământul preuniversitar, beneficiază de tranşele de vechime la salarizare stabilite de lege şi de trei tranşe suplimentare, care se acordă la 30, 35 şi la peste 40 de ani de activitate în învăţământ (alin. 1), pentru fiecare dintre tranşele suplimentare de vechime acordându-se creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranşei anterioare de vechime.
Cum pârâţii nu au făcut dovada acordării drepturilor salariale solicitate, în temeiul art. 269 Codul muncii, instanţa urmează a admite acţiunea, astfel cum a fost formulată şi a obliga Şcoala cu clasele I – VIII D.M. şi Consiliul Local D.M. să plătească reclamantului A.G., în calitate de moştenitor al cadrului didactic creditor al drepturilor salariale, sumele rezultând din creşterea coeficientului de ierarhizare potrivit art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, corespunzător tranşelor de vechime de 30 ani începând cu 23.04.2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie de la data scadenţei fiecărui salariu, astfel calculat, la data plăţii efective.
