– a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii G. R., B. V., B. D., D.J., F. E., G. E., S. M. „S. H.”, Tg.Mureş, în contradictoriu cu Grădiniţa cu Program Prelungit „D. M.” Tg.Mureş, I. Ş. J. Mureş, Primarul municipiului Tg.Mureş, C. L. al municipiului Tg.Mureş;
– a obligat în solidar pârâţii la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzută de Legea 220/2007, pentru perioada de 01.01.2007-01.07.2007;
– despăgubirile astfel acordare au fost actualizate în funcţie de rata inflaţiei calculată începând cu data scadenţei lunare a fiecărei diferenţe salariale şi până la data plăţii efective a debitului;
– a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de chematul în garanţie M. E. şi F.; a respins,ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie formulată de Municipiului Tg.Mureş, în contradictoriu cu chemaţii în garanţie M. E. şi F. şi M. E, C. şi T.
Prin încheierea Camerei de consiliu din 23.02.2009, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată la alin.1 din considerentele alin.2din dispozitivul sentinţei civile nr.1093/03.06.2008 a Tribunalului Mureş, în sensul că numele corect al uneia dintre reclamante este B. D. şi nu B. D, menţinând celelalte prevederi şi dispoziţii ale hotărârii menţionate.
În adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a reţinut, cu privire la excepţiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 şi art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învăţământ, art. 2, art. 31 alin. 2 şi art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învăţământ preuniversitar de stat pe judeţul Mureş, deoarece acest pârât are atribuţii specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plăţii drepturilor băneşti ale personalului didactic.
Ministerul Economiei şi Finanţelor dispune de calitate procesuală pasivă, conform dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 şi art. 13 din cap. IV al Legii nr. 379/2005, acesta răspunzând de finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul este încadrat la unitatea şcolară pârâtă, în funcţia de cadru didactic în învăţământul preuniversitar, având grad didactic I, iar prin anexa nr. 2 a O.G. nr. 11/2007, au fost stabiliţi coeficienţii de multiplicare pentru personalul didactic din învăţământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 a O.G. nr. 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificaţi coeficienţii de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învăţământul preuniversitar, fără a se modifica şi prevederile art. 9 din O.G. nr. 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr.220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadenţe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivităţii nu se pune. Acelaşi mecanism legislativ se întâlneşte şi în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetăţeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor şi actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare („facta praeterita”) constând în faptul prestării muncii şi în actul juridic al plăţii salariului pe perioada ianuarie – iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o „facta pendentia” şi o „facta futura”, constând în situaţia juridică nouă recunoaşterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) şi a scadenţei acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienţi de multiplicare salarială stabiliţi iniţial de Guvern.
Însă, pârâţii au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând şi prevederile art. 154 – 155, art. 161 – 164 alin.1 şi 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispoziţiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecinţă, instanţa a admis acţiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs Municipiul Tg.Mureş prin primar.
Municipiul Tg.Mureş prin primarul municipiului Tg.Mureş, au solicitat admiterea recursului pentru motivele prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, a constatării lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii publice locale, a Primăriei municipiului Tg.Mureş şi a Consiliul municipal Tg.Mureş şi stabilirea în concret a sarcinilor ce revin fiecărui pârât, deoarece autoritatea locală nu poate efectua asemenea plăţi decât în măsura alocării acestora de către DGFP la bugetul local, respectiv „cheltuieli personal învăţământ”.
În motivarea cererii s-a arătat că primăria este doar un intermediar între DGFP şi centrele bugetare şi deci nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Examinând recursul dedus judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 şi 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:
Recursul declarat de Municipiul Târgu-Mureş este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, deoarece exerciţiul dreptului de a uza de căile de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti aparţine părţilor aflate în litigiu, or, în prezenta cauză au avut calitatea de pârâţi Primarul municipiului Târgu-Mureş şi Consiliul Local, iar nu Municipiul Târgu-Mureş.
Faţă de cele ce preced, recursul dedus judecăţii s-a constatat a fi inadmisibil, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat şi neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanţa a dispus, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestuia.
