Cod Procedură penală, art. 5222
În situaţia în care inculpatul a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, după care s-a sustras de la judecată, fiind sfătuit în acest sens de părinţi lui, însă a exercitat căile de atac ordinare prevăzute de lege împotriva hotărârii de condamnare, nu se impune rejudecarea cauzei după extrădare, întrucât acesta a avut cunoştinţă de derularea întregului proces penal împotriva sa.
Prin decizia penală nr. 14/27.07.2009 Tribunalul Harghita a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G.F.O, împotriva sentinţei penale nr.771 din 04 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. 1421/258/2008.
S-a făcut aplicarea art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
S-au reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.771/04.11.2008, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosar nr. 1421/258/2008, în baza art. 522/1 Cod procedură penală, s-a respins ca inadmisibilă cererea de rejudecare după extrădare formulată de petentul G. F. O, născut la data de 19 august 1980, deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc.
În baza art.192 pct. 2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului sumei de 140 RON cheltuieli judiciare.
Prima instanţă a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 447/13.04.2006 pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Prin decizia penală nr. 250/05.12.2006 Tribunalul Harghita a admis apelul declarat de către petent, prin apărător din oficiu, şi a desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 447/13.04.2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc. Prin decizia penală nr. 17/R/17.01.2007 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins recursul declarat de către petent, prin apărător din oficiu, împotriva deciziei penale nr. 250/05.12.2007 pronunţate de Tribunalul Harghita.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc întocmit în data de 27.09.2004 în dosarul penal nr. 2610/P/2004 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a petentului pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Petentul a dat declaraţii în calitate de învinuit în dosarul nr. 2610/P/2004 în datele de 29 2.2004 (fila 114 şi 115 dosar) şi 11.02.2005 (fila 116), după ce s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva sa pe data de 22.12.2004 (fila 7 din dosar).
În toate etapele procesului penal în faţa instanţei de judecată – pe parcursul soluţionării dosarului nr. 2951/2005 în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 447/13.04.2006 şi până la soluţionarea dosarului nr. 1576/43/2006 de către Curtea de Apel Târgu Mureş prin decizia penală nr. 17/R/17.01.2007, petentul nu a participat la judecarea cauzei, fiind reprezentat de apărători din oficiu, fără a comunica adresa la care să fie citat în cursul procesului. Petentul nu numai că a fost reprezentat de către apărători din oficiu, dar a şi exercitat şi căile de atac prevăzute de lege.
Având în vedere cele mai sus enunţate, prima instanţă a apreciat că petentul a avut cunoştinţă de procesul penal întrucât a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, iar pe parcursul judecăţii a fost reprezentat de apărător din oficiu şi a exercitat căile de atac prevăzute de lege. Lipsa petentului pe parcursul procesului se datorează culpei acestuia deoarece, după ce a dat declaraţii în cursul urmăririi penale a părăsit ţara, sustrăgându-se judecăţii. S-a reţinut că acest aspect reiese şi din referatul de evaluare întocmit în dosarul penal nr. 2951/2005 al Judecătoriei Miercurea Ciuc unde se menţionează, la fila 45, faptul că „inculpatul nu doreşte să se întoarcă în România, nici măcar pentru soluţionarea procesului penal,, fiind sfătuit şi de către părinţi să rămână în Ungaria şi să se stabilească acolo. Prin urmare, inculpatului nu i-a fost încălcat în nici un fel dreptul la apărare recunoscut în art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul G. F. O , solicitând admiterea apelului, după desfiinţarea hotărârii atacate să se dispună rejudecarea după extrădare.
În motivele cererii s-a arătat că instanţa de fond greşit a invocat excepţia inadmisibilităţii, cererea de rejudecare putând fi eventual respinsă ca nefondată, în nici un caz inadmisibilă şi că instanţa de fond a interpretat în mod subiectiv considerentele Deciziei nr. 5454/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea unei cauze ar putea fi restricţionat numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor ori a avut cunoştinţă despre desfăşurarea judecăţii, nu este relevantă dacă persoana extrădată a cunoscut sau a participat la desfăşurarea urmăririi penale, pentru că aceste împrejurări nu înlătură obligaţia instanţelor de judecată de a cita părţile şi de a asigura că acestea au cunoştinţă despre judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de apel a considerat că nu poate admite susţinerile apelantului prin care acesta invocă decizia nr. 5454/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece chiar în decizia invocată de acesta se prevede faptul că dreptul persoanei extrădate de a beneficia de rejudecarea cauzei poate fi restricţionat dacă a avut cunoştinţă despre desfăşurarea cauzei.
S-a arătat că, apelantul a fost prezent în faţa organelor de urmărire penală, a dat declaraţii în faţa acestui organ, a fost asigurată apărarea prin numirea unui apărător din oficiu, şi apelantul de astăzi şi-a exercitat căile de atac prevăzute de lege, astfel că inculpatul s-a sustras de la judecarea unui proces penal în care era parte şi despre a cărui existenţă avea cunoştinţă.
S-a reţinut că, văzând procesele verbale de confruntare privind pe inculpaţii I. C. şi C. L, rezultă fără echivoc că apelantul a avut cunoştinţă de acest proces, precum şi declaraţiile date în faţa organelor de cercetare penală (f.114) şi în faţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc (filele 115, 116).
Din cele prezentate mai sus, instanţa de apel a constatat că inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei în care era parte, deci a avut cunoştinţă despre desfăşurarea judecăţii, astfel că în cauză se poate reţine o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate, care nu poate fi invocată în susţinerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 34 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea juridică internaţională în materie penală şi convenţia pentru extrădare.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul G.F.O, care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât rejudecarea cauzei este un drept al condamnatului, neavând relevanţă dacă inculpatul a participat sau a avut cunoştinţă de urmărirea penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanţa de control judiciar a respins recursul declarat, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 522 indice 1 Cod procedură penală, trebuie coroborate cu considerentele deciziei nr. 5454/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care se prevede cu claritate că persoana extrădată va beneficia de rejudecarea cauzei numai în cazul când nu a avut cunoştinţă de derularea întregului proces penal, aceasta începând deci cu cercetările efectuate în cursul urmăririi penale.
Cum inculpatul G.F.O s-a sustras de la judecarea cauzei, considerăm că nu poate beneficia de prevederile art. 522 indice 1 Cod procedură penală, atâta vreme cât acest inculpat a avut tot timpul cunoştinţă de desfăşurarea procesului penal ( fapt probat şi prin aceea că acest inculpat a promovat apel şi recurs în cauză ) dar a refuzat să se prezinte la judecată, fiind sfătuit astfel de către părinţii săi.
Ca atare, în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, instanţa de control judiciar a respins ca nefondat recursul inculpatului, în considerarea faptului că hotărârea atacată este legală şi temeinică.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
