Secţia penală şi pentru cauze cu minori
Aplicarea dispoziţiilor art.118 lit.b Cod penal
În baza art.118 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea cărţii de identitate falsificată pe numele inculpatului întrucât din probele de la dosar a rezultat că inculpatul s-a folosit de acel document falsificat pentru a face dovada identităţii sale, fiind aplicabile dispoziţiile art.118 lit.b din Codul penal, iar această sancţiune este obligatorie a fi pusă în practică de către instanţa de judecată.
DECIZIA PENALĂ NR.830/R/9 octombrie 2012
Dosar nr.4712/271/2012
Prin sentinţei penale nr.690 din 09.05.2012, pronunţată de Judecătoria O., în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul Ţ.C.S., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, la pedeapsa de: 3 ( trei ) luni închisoare.
În baza art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, la pedeapsa de: 3 ( trei ) luni închisoare.
În baza art. 20 Cod penal, raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, modificată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, la pedeapsa de: 2 ( două ) luni închisoare.
În baza art. 39 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1102/17.06.2010 a Judecătoriei B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 367/A/2010 a Tribunalului B. la data de 12.10.2010 în pedeapsa cea mai grea, urmând a da în consecinţă inculpatului spre în regim de detenţie pedeapsa de: 2 ani şi 7 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal i s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei închisorii, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului în prezenta cauză durata executată de acesta de la 02.05.2011 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia Tribunalului B. şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentinţe penale.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a anulat cartea de identitate falsificată pe numele inculpatului, iar în baza art. 445 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus ca acest înscris falsificat să rămână la dosarul cauzei.
S-a respins cererea procurorului de confiscare de la inculpat a cărţii de identitate falsificată pe numele inculpatului.
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul B. a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu apărător din oficiu, avocat C.B. conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1790/22.03.2012.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria O. la data de 09.03.2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ţ.C.S. sub aspectul comiterii infracţiunilor de:
– complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal;
– uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal şi
– tentativă de trecere ilegală a frontierei de stat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, modificată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
Fiind audiat pe parcursul desfăşurării urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, arătând că recunoaşte şi regretă comiterea faptelor de care este acuzat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 14.03.2012 sub dosarul nr. 4712/271/2012.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti, respectiv în şedinţa publică din data de 11.04.2012, inculpatul a învederat instanţei că recunoaşte comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată şi că doreşte ca judecarea cauzei să aibă loc potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală, declarând verbal în acest sens că are cunoştinţă de probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care şi le însuşeşte.
La acelaşi termen de judecată a fost audiat inculpatul conform art. 3201 alin. 3 Cod procedură penală, declaraţia acestuia fiind consemnată în proces-verbal separat ataşat la dosarul instanţei de fond.
Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală şi declaraţia dată de inculpat în faza de judecată, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
În data de 01.05.2011 în jurul orelor 2330 s-a prezentat la PTF B. la controlul de frontieră, pe sensul de intrare în România, numitul B.S., care conducea microbuzul în care se afla ca şi pasager un bărbat, care a prezentat la control cartea de identitate cu seria … care apărea eliberată de S.P.C.L.E.P. B. la 31.10.2007 şi cu valabilitate până la 26.05.2017, pe numele inculpatului Ţ.C.S.
Deoarece existau suspiciuni cu privire la autenticitatea documentului prezentat la control (nu îndeplinea condiţiile de formă şi fond ale unuia original), persoana în cauză a fost invitată la sediul Poliţiei de Frontieră unde, în prezenţa martorilor asistenţi, aceasta declară că este şi precizează aceleaşi date de identitate înscrise în documentul prezentat la control.
Inculpatul Ţ.C.S. a declarat că „în timp ce se afla în I. în localitatea T., întrucât îi fusese furată cartea de identitate originală, în cursul lunii martie 2011 s-a întâlnit un bărbat pe nume „V.” care se ocupa cu contrafacerea de documente şi i-a solicitat să îi procure o carte de identitate românească, după care i-a dat acestuia o fotografia făcută la un studio public precum şi datele sale de identitate, iar la scurt timp a primit de la acesta, cartea de identitate cu seria ….., valabilă până la ………., pe numele de Ţ.C.S.
Inculpatul susţine că în 01.05.2011 a plecat din I. spre R, iar în jurul orei 2300 a ajuns pe sensul de intrare în ţară în P.T.F. B., unde la controlul de frontieră efectuat de către poliţiştii de frontieră români, a prezentat cartea de identitate cu seria ……… eliberată de S.P.C.L.E.P. B. la data de 31.10.2007, valabilă 26.05.2017, pe numele de Ţ.C.S., însă poliţiştii de frontieră s-au sesizat că documentul pe care l-a prezentat este unul contrafăcut.
Cartea de identitate cu seria ………. eliberată de S.P.C.L.E.P. B….. la data de 31.10.2007, valabilă 26.05.2017, prezentată de inculpat la controlul de frontieră a fost ridicată pe bază de dovadă, încheiată în 2 exemplare, exemplarul numărul 1 fiindu-i înmânat pe bază de semnătură acestuia.
Din verificările efectuate în baza de date a I.G.P.R. B. s-a constatat că inculpatul Ţ.C.S. figura ca fiind urmărit general (are un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea cu nr…….. emis de Judecătoria B., în baza sentinţei penale nr….. a Judecătoriei B., rămasă definitivă la data de 12.10.2010 prin decizia penală nr…………. a Tribunalului B.).
Din verificările efectuate în baza de date a D.G.A.B.D.E.P. B. s-a constatat că datele de identitate înscrise în documentul prezentat de inculpat la controlul de frontieră sunt reale, spre deosebire de fotografia făcută cu ocazie eliberării documentului original de S.P.C.L.E.P. B. la data de 31.10.2007 (în baza de date apare o altă fotografie).
Cu privire la cartea de identitate prezentată de inculpat la controlul de frontieră s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, specialiştii din cadrul Compartimentului de Expertiză a Documentelor de Călătorie şi Criminalistică al I.J.P.F. B., concluzionând prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică că documentul în cauză este contrafăcut (fals total) cu ajutorul tehnicii de calcul şi a unei imprimante inkjet.
Situaţia de fapt descrisă mai sus rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; proces-verbal de constatare a infracţiunii ; copie carte de identitate falsificată ; copie carte de identitate reală; declaraţiile inculpatului Ţ.C.S.; declaraţia martorului asistent B.F.; declaraţia martorului asistent P.M.; proces verbal de identificare ; proces verbal de verificare în baza de date a IGP B.; copie mandat de executare a pedepsei închisorii ; proces verbal de control corporal şi al bagajelor ; proces verbal de verificare a cărţii de identitate ; dovadă de ridicare a cărţii de identitate falsificată; plic conţinând cartea de identitate falsificată şi raport de constatare tehnico-ştiinţifică al Compartimentului de Expertiză a Documentelor de Călătorie şi Criminalistică din cadrul I.J.P.F. B.
Prin urmare, în privinţa faptelor inculpatului, există probe certe de vinovăţie, prezumţia de nevinovăţie instituită de art. 23 alin. 11 Constituţie, art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art.52, art. 66 Cod procedură penală fiind răsturnată.
În raport cu situaţia de fapt descrisă mai sus, instanţa constată că, în drept, fapta inculpatului Ţ.C.S., constând în aceea că, în cursul lunii martie 2011 a pus la dispoziţia unei persoane necunoscute fotografia personală pe baza căreia i s-a întocmit o carte de identitate falsificată, care conţinea o altă fotografie diferită de cea originală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
Fapta inculpatului Ţ.C.S., constând în aceea că, în data de 01.05.2011 în jurul orelor 2330 a prezentat la controlul documentelor efectuat de organele poliţiei de frontieră din cadrul P.T.F. B. o carte de identitate falsificată pe numele său, care conţinea o altă fotografie decât cea originală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
Fapta inculpatului Ţ.C.S., constând în aceea că, în data de 01.05.2011 în jurul orelor 2330 s-a prezentat la P.T.F. B. încercând să intre în România, iar la controlul documentelor efectuat de organele poliţiei de frontieră a prezentat o carte de identitate falsificată, întrucât conţinea o altă fotografie decât cea originală, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de trecere i1egală a frontierei de stat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 20 Cod penal, raportat la art. 70 alin. 1 din OUG nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României, modificată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
Din analiza fişei de şi actele de la dosar rezultă că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză atât în condiţiile stării de recidivă mare postexecutorie cât şi a celei postcondamnatorii.
În conformitate cu prevederile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal exista recidiva mare postcexecutorie daca făptuitorul după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, comite din nou o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Potrivit art. 61 alin. 1 Cod penal „ pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune „.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 707/02.03.2004 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 484/A/29.04.2004 a Tribunalului B. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, această pedeapsă fiind compusă din pedepsele individuale de 5 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani închisoare, fiind aplicate pentru comiterea a 2 infracţiuni cu intenţie. Inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei aplicate prin această sentinţă penală la data de 22.05.2007, rămânând un rest neexecutat de 867 zile.
Inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză după executarea pedepsei de 6 ani închisoare după expirarea termenului de liberare condiţionată de 867 zile.
În raport de pedeapsa cea mai mare aplicată inculpatului prin hotărârea definitivă arătată mai sus ( 5 ani şi 6 luni închisoare ), termenul de reabilitare judecătorească nu era împlinit la data comiterii faptelor din prezenta cauză, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 38 alin. 2 Cod penal, conform cu care, la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Faţă de aceste considerente, infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt comise în condiţiile stării de recidivă mare postexecutorie prevăzute de art. 37 alin 1 lit. b Cod penal.
În conformitate cu prevederile art 37 alin. 1 lit. a Cod penal exista recidiva mare postcondamnatorie daca făptuitorul după condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni pentru o infracţiune intenţionată, comite din nou o infractiune intenţionată,înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia,pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză după rămânerea definitivă sentinţei penale nr. 1102/17.06.2010 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 367/A/2010 a Tribunalului B. la data de 12.10.2010 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare cu executare în regim de detenţie pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt şi înainte de începerea executării acestei pedepse (02.05.2011), fiind astfel incidente dispoziţiile legale privind starea de recidivă postcondamnatorie.
Prin urmare, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză şi în condiţiile stării de recidivă mare postcondamnatorie prevăzute de art. 37 alin 1 lit. a Cod penal, urmând ca regimul sancţionator să fie stabilit în baza art. 39 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepselor s-a ţinut seama de criteriile generale prev. de art. 72 şi de art. 52 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile, dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia şi legea specială, reduse cu 1/3 conform art. 3201 aliniatul 7 Cod procedură penală, reţinându-se sub acest ultim aspect că, înainte de citirea actului de sesizare a instanţei, inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, fiind de acord să fie judecat numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Totodată s-a avut în vedere că inculpatul este cunoscut cu multiple antecedente penale, a fost condamnat până în prezent de 5 ori la pedeapsa închisorii pentru comiterea mai multor infracţiuni, a fost liberat condiţionat din executarea acestor pedepse, a săvârşit faptele ce fac obiectul prezentei cauze în ultimul termen de liberare condiţionată, toate aceste aspecte ducând la concluzia că inculpatul prezintă un potenţial criminogen extrem de ridicat, precum şi lipsa totală a rolului educativ al pedepselor aplicate anterior.
Din analiza materialului probator existent la dosar rezultă că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se aplica inculpatului pentru fiecare infracţiune săvârşită câte o pedeapsă cu închisoarea, orientate spre limita minimă prevăzută de lege, însă în regim de executare, numai aceasta fiind în măsură să contribuie la realizarea scopului preventiv, educativ şi coercitiv prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate în precedent, în baza art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a şi b Cod penal şi art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, instanţa l-a condamnat pe inculpat conform dispozitivului hotărârii.
În baza art. 348 Cod procedură penală s-a anulat cartea de identitate falsificată cu seria …..eliberată de SPCLEP B. la data de 31.10.2007, pe numele inculpatului, iar în baza art. 445 alin. 3 Cod procedură penală s-a dispus ca acest înscris falsificat să rămână la dosarul cauzei.
Cu privire la cererea procurorului de şedinţă de a se dispune confiscarea de la inculpat a cărţii de identitate falsificată cu seria …..eliberată de SPCLEP B. la data de 31.10.2007, pe numele inculpatului, instanţa a apreciat-o neîntemeiată.
Instanţa a apreciat că în cazul în care se dispune anularea totală sau parţială a înscrisurilor falsificate acestea nu trebuie şi confiscate pentru următoarele argumente:
Măsura de siguranţă a confiscării speciale are ca scop preîntâmpinarea săvârşirii de fapte penale. Ori, înscrisurile falsificate vor rămâne la dosarul cauzei potrivit art. 445 alin. 3 Cod procedură penală, nefiind posibil în acest fel să se mai comită şi alte fapte prevăzute de legea penală.
Potrivit art. 445 alin 5 Cod procedură penală „ Instanţa poate dispune, când constată existenţa unui interes legitim, eliberarea unei copii, cu menţiunile arătate la alin. 2 ( menţiunea făcută pe fiecare pagină a înscrisului că este falsă), de pe înscrisul sub semnătură privată falsificat. În aceleaşi condiţii, instanţa poate dispune restituirea înscrisului oficial parţial falsificat. Ori, în cazul în care s-ar dispune confiscarea înscrisurilor falsificate, nu s-ar mai putea elibera persoanelor care ar justifica un interes legitim ( persoană care poate fi chiar inculpatul ) nici copii după înscrisurile sub semnătură privată şi nici nu s-ar mai putea dispune restituirea înscrisului oficial parţial falsificat, întrucât asupra acestei sancţiuni penale nu se mai putea reveni odată ce a fost aplicată printr-o hotărâre rămasă definitivă.
În baza art. 189 Cod procedură penală, a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bihor a sumei de 200 lei cu titlu de onorariu apărător din oficiu, avocat C.G., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 1790/22.03.2012.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice cu aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de articolul 118 din Cod penal.
Criticile formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în sensul respingerii cererii procurorului de confiscare de la inculpat a cărţii de identitate seria ……… eliberată de SPCLEP B. la data de 31.10.2007 pe numele inculpatului sunt fondate.
Din probele de la dosar, rezultă în mod indubitabil că inculpatul s-a folosit de acel document falsificat pentru a face dovada identităţii sale. În această situaţie, instanţa a reţinut că sunt aplicabile dispoziţiile articolului 118 litera b din Cod penal în sensul că bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârşirea unei infracţiuni dacă sunt ale infractorului, sunt supuse confiscării speciale, sunt aplicabile în cauză, iar această sancţiune este obligatoriu a fi pusă în practică de către instanţa de judecată.
Considerând fondate criticile parchetului, instanţa a procedat după cum urmează:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală s-a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria O. împotriva sentinţei penale nr. 690/09.05.2012 pronunţată de Judecătoria O. pe care a casat-o şi a modificat-o în sensul că a înlăturat dispoziţia privind respingerea cererii de confiscare a cărţii de identitate şi în consecinţă în baza art. 118 lit.b Cod penal, a dispus confiscarea cărţii de identitate falsificată seria………. eliberată de SPCLEP B. la data de 31.10.2007 pe numele inc. Ţ.C.S.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
Suma de 200 lei, onorariul apărător din oficiu, avocat P.M., conform delegaţiei nr. 4803/24.09.2012.
