Art.20 alin. 3 din Legea 146/1997. Invocarea din oficiu a excepţiei netimbrării.
Dispoziţiile art.20 alin. 3 din Legea 146/1997 privind anularea acţiunii sau cererii pot fi aplicate numai dacă au fost respectate în prealabil dispoziţiile art.18 alin. 1 şi dispoziţiile art.20 alin. 2 din Legea 146/1997.
Dispoziţiile art.20 alin. 3 din Legea 146/1997 privind anularea acţiunii sau cererii pot fi aplicate numai dacă au fost respectate în prealabil dispoziţiile art.18 alin. 1 şi dispoziţiile art.20 alin. 2 din Legea 146/1997.
TRIBUNALUL GORJ- secţia civilă
DECIZIA NR. 1130 din data de 02 mai 2011
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu sub nr.21134/318/2010 şi la data de 06.10.2010, reclamanta Obştea de Moşneni „ A-G” a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Obştea de Moşneni „P M”, ieşirea din indiviziune cu privire la terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 3637 ha asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei, urmând ca reclamantei să-i fie atribuită suprafaţa totală de 2300 ha teren situat în punctele „Fântâna Untului” (1000ha), „Muntele Pârâul Vâţei”(25ha), „Ganea”(250ha) şi „Plaiul Grueni-Hârşani”(1000 ha), teren care în trecut a aparţinut vechii Obşti Moşnenii G-H a cărei continuatoare este reclamanta.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin HCJ 3859/27.01.2006 s-a reconstituit în favoarea Obştii de Moşneni „P Mr” dreptul de proprietate asupra a 3637 ha teren cu vegetaţie forestieră, fiind eliberate şi procesele verbale de punere în posesie din 08.05.2005 şi 22.05.2006.
A mai învederat că, întrucât Obştea de Moşneni „P M” exploata abuziv terenurile cu vegetaţie forestieră validate, dar şi datorită împrejurării că în această suprafaţă totală de 3637 ha era cuprinsă şi o suprafaţă de teren în întindere de 2300 ha care în trecut a aparţinut Obştii Moşnenilor din satele G-H (vechea denumire a satului A), o parte din membrii Obştii de Moşneni „P M”, şi anume moştenitorii foştilor moşneni din Obştea G-H, au hotărât să se separe de Obştea de Moşneni „P M” şi să se organizeze în vechea formă asociativă menţionată în Monitorul Oficial din 05.07.1914, de existenţa noului organism luându-se act prin încheierea nr.38 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu la data de 23.05.2007, încheiere prin care s-a admis cererea Obştii de Moşneni „A-G” şi s-a dispus înregistrarea acesteia în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor al Judecătoriei Tg-Jiu.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art.728 C.civ.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, HCJ 3859/27.01.2006 şi procesele verbale de punere în posesie din 08.05.2005 şi din 22.05.2006.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca prematur introdusă întrucât nu a fost eliberat titlu de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate de reclamantă.
În şedinţa publică din 19.01.2011, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de netimbrare a acţiunii deoarece prin rezoluţie s-a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a timbra şi, deşi a fost citată cu această menţiune pentru termenul de judecată din data de 24.11.2010, acţiunea nu a fost timbrată.
Prin sentinţa civilă nr.255/19.01.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr.21134/318/2010 a fost anulată acţiunea formulată de reclamanta Obştea de Moşneni „ A-G”, cu sediul în com. M, jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâta Obştea de Moşneni „P M”, cu sediul în com. M, jud. Gorj, ca fiind netimbrată.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut dispoziţiile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, care stipulează că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Obştea de Moşneni „A-G” criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că deşi reclamanta achitase taxa de timbru, instanţa de fond a anulat cererea ca netimbrată fără a ţine seama că la termenul de judecată din 19.01.2011 reclamanta a solicitat strigarea cauzei la finalul şedinţei pentru a depune chitanţa privind plata taxei judiciare, instanţa nu a ţinut seama de această solicitare.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis în temeiul art.312 alin.1 şi 5 C.pr.civ.
Astfel, tribunalul constată că la termenul de judecată din 19 ianuarie 2011, instanţa a luat în discuţie excepţia de netimbrare a acţiunii deşi nici prin rezoluţia dată la primirea cererii, nici prin încheierea de şedinţă de la termenul anterior, 24 noiembrie 2010 nu a stabilit cuantumul taxei de timbru datorat de reclamantă.
Citaţia comunicată reclamantei pentru termenul din 24 noiembrie 2010 cuprinde doar menţiunea generică de a timbra, fără arătarea sumei, iar în încheierea de şedinţă din 24.11.2010 şi în citaţia comunicată reclamantei pentru termenul din 19 ianuarie 2011 nu se face referire la taxa de timbru datorată de reclamantă.
Au fost astfel încălcate dispoziţiile art.18 alin. 1 din Legea 146/1997 potrivit cărora determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată şi dispoziţiile art.20 alin. 2 din aceeaşi lege care prevăd că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Faţă de cele arătate, întrucât prin sentinţa recurată nu s-a intrat în cercetarea fondului, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
