în ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, definită de art. 2 lit. s) din Legea nr. 544/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil, se constată, în urma examinării balanţei de verificare şi a extraselor de cont depuse de către reclamantă, faptul că suma pentru care au fost poprite conturile acesteia depăşeşte cu mult disponibilităţile băneşti deţinute, situaţie în care activitatea reclamantei ar fi practic blocată, cu consecinţe negative atât asupra derulării contractelor încheiate, cât şi salarizării angajaţilor.
C.A. Alba lulia, secţia de administrativ şi fiscal, sentinţa nr. 52/CA/24.02.2010
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub dosar nr. (…), reclamanta (…) F.Ş. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice A., să se dispună suspendarea executării deciziei de impunere nr. 39/20.Ol.2010 privind obligaţiile suplimentare de plată, penalităţi şi majorări de întârziere aferente acestora emisă de D.G.F.P.A. şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 29/20.01.2010 încheiat de D.G.F.P.A.
In motivarea cererii, reclamanta susţine că în perioada 10.01.2004 – 30.06.2008 a fost supusă unei inspecţii fiscale având ca obiect stabilirea obligaţiilor fiscale datorate la bugetul de stat, finalizată prin întocmirea Raportului de inspecţie fiscală nr. 29/20.01.2010, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 39/20.01.2010, prin care s-au stabilit în sarcina sa obligaţii suplimentare reprezentând impozit pe venitul întreprinderilor, impozit pe profit, TVA şi accize în valoare totală de 3.413.474 lei şi accesorii suma de 4.262.705 lei.
Reclamanta precizează că a formulat contestaţie împotriva acestor acte fiscale, contestaţia sa fiind înregistrată sub nr. (…) la D.G.F.P.A.
Referitor la condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta susţine că, prin înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor bancare, este grav prejudiciată, aceasta cu atât mai mult cu cât toate operaţiunile cu produse accizabile se desfăşoară prin bancă, iar socie
tatea este pusă în imposibilitatea obiectivă de a-şi onora contractele în derulare şi de a-şi achita facturile curente.
In ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat, reclamanta susţine că operaţiunile comerciale derulate între furnizorii (…) F.Ş. SRL, care trebuiau să facă dovada că s-au aprovizionat de la un antrepozit fiscal şi că au evidenţiat şi plătit accize, au beneficiat din punctul său de vedere de prezumţia de legalitate. Această prezumţie de legalitate se justifică prin faptul că, pe baza facturilor fiscale, întocmite conform art. 155 C. fisc., societăţile furnizoare însoţeau livrările şi dc declaraţii de conformitate provenind de la diferite antrepozite fiscale
şi purtând ştampila acestora. împrejurarea că societăţile furnizoare nu au putut dovedi la momentul controalelor realitatea sau legalitatea relaţiilor comerciale cu B., a documentelor şi a actelor justificative de plată a accizelor nu incumbă societăţii reclamante, iar trecerea unora dintre aceste societăţi pe lista contribuabililor inactivi nu este consecinţa actelor sau faptelor sale, ci însăşi rezultatul acţiunii organelor fiscale şi nu poate constitui o scuză exoneratoare de răspundere pentru aceste societăţi.
In drept, au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi cele ale art. 129 alin. (1), art. 164 şi 165 C. fisc.
Pârâta D.G.F.P.A. a depus întâmpinare, prin care a arătat că suspendarea executării silite se poate dispune numai condiţionat de plata unei cauţiuni de până la 20% din cuantumul suinei datorate, conform art. 215 din O.G. nr. 92/2003, şi dacă se va face dovada existenţei unei aparenţe de nelegalitate a actelor fiscale şi producerii unei pagube iminente împotriva reclamantei.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Conform art. 215 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, introducerea contestaţiei pc calca administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar conform alin. (2) teza a Il-a al aceluiaşi articol, instanţa competentă poate suspenda executarea în condiţiile Legii nr. 544/2004, cu modificările ulterioare, dacă se depune o cauţiune dc până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani o cauţiune de până la 2.000 lei.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul.
Din cele de mai sus, se reţine că, pentru a se putea solicita suspendarea unui act fiscal, este necesar a fi îndeplinite următoarele
condiţii: să se facă dovada înregistrării contestaţiei, să se depună cauţiunea în cuantumul stabilit, să existe un caz bine justificat şi ca măsura suspendării să fie necesară pentru a se preveni producerea unei pagube iminente.
In speţă, instanţa reţine faptul că reclamanta a dovedit că a formulat contestaţia împotriva actelor fiscale a căror suspendare o solicită, contestaţia fiind înregistrată la D.G.F.P.A. sub nr. (…)/l 1.02.2010.
De asemenea, aceasta a consemnat cu titlu dc cauţiune suma de 76.744,53 lei, recipisa de consemnare fiind depusă la dosar.
In ccea ce priveşte existenţa unui caz justificat, definit dc art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, că acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, instanţa reţine că, în condiţiile în care furnizorii reclamantei au predat acesteia facturi fiscale, întocmite conform prevederilor art. 155 C. fisc., şi dcclaraţii dc conformitate care atestă că produsul a ieşit din antrepozitul fiscal cu acciza plătită prin ordin de plată, operaţiunile comerciale aveau pentru reclamantă o puternică aparenţă de legalitate, ceea ce conduce la concluzia existenţei unui caz bine justificat.
In ceea ce priveşte prevenirea unei pagube iminente, definită de art. 2 lit. s) din Legea nr. 544/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil, se constată, în urma examinării balanţei de verificare şi a extraselor de cont depuse de către reclamantă, faptul că suma pentru care au fost poprite conturile acesteia depăşeşte cu mult disponibilităţile băneşti deţinute, situaţie în care activitatea reclamantei ar fi practic blocată, cu consecinţe negative atât asupra derulării contractelor încheiate, cât şi salarizării angajaţilor.
Având în vedere cele reţinute, instanţa constată îndeplinite condiţiile cerute de lege, motiv pentru care va admite ccrerca reclamantei şi va suspenda exccutarca decizici dc impunere nr. 39/20.01.2010 şi a Raportului de inspecţic fiscală nr. 39/20.01.2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Notă: A se vedea şi I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, decizia nr. 608 din 05.02.2009, prin care s-a arătat: în ceea ce priveşte cazul bine justificat, acesta îl reprezintă interesul public vătămat, acela de eliberare a permiselor de pescuit sportiv şi de bună gestionare a fondului piscicol natural, iar iminenţa pagubei este dată de dereglarea activităţii economice a reclamantei, care nu-şi mai poate derula contractele încheiate şi actele adiţionale subsecvente, prin retragerea membrilor din asociaţie şi restituirea cotizaţiilor, ceea ce va duce la perturbarea întregii activităţi.
