Art.57 din Legea nr. 136/1995 stipulează că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Cum în cauză, cel răspunzător de producerea riscului asigurat nu a fost parte în proces, deşi în baza rolului activ, tribunalul trebuia să dispună introducerea în cauză a acestuia, iar prin introducerea lui în cauză pentru prima dată în recurs partea ar fi prejudiciată în dreptul la apărare şi îngrădită a contesta hotărârea în căile ordinare de atac, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond.
Reclamanta SC R SA, unitate de service, a chemat în judecată pe pârâta SC VT SRL, proprietarul autoturismului avariat, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 66.886.493 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor auto efectuate.
La data de 18.09.2003, pârâta a formulat întâmpinare, invocând lipsa convocării pentru conciliere. Aceasta a mai solicitat respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, dat fiind că, în baza Legii nr.136/1995, plata reparaţiilor o datorează Societatea de Asigurări Grup AS. Pârâta a arătat că nu a avut raporturi contractuale cu reclamanta, reparaţia solicitând-o societatea de asigurări, iar actele prezentate de reclamantă nu au fost acceptate la plată.
SC VT SRL a solicitat introducerea în cauză a “Grup As”, în calitate de chemată în garanţie.Grup As” a depus întâmpinare, solicitând ca, în temeiul art.35 din Legea nr. 64/1995, să fie suspendată judecata, întrucât se află în procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
Prin încheierea din 10.02.2004, instanţa a disjuns cererea de chemare în garanţie şi a suspendat judecarea acesteia.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr.1357/6 decembrie 2004, pronunţată în dosarul nr.5912/COM/2003, a admis acţiunea şi a obligat pârâta plata sumei de 66.886.493 lei şi la 4.748.189 lei cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta SC VT SRL.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a legalităţii hotărârii recurate, Curtea reţine următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC VT SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 66.886.493 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiilor auto ca urmare a faptului că autoturismul Ford Mondeo, proprietatea pârâtei, a fost avariat la 08.04.2002, din culpa lui Arsene Ion. În precedent părţile s-au judecat pe calea somaţiei de plată iar la 13.01.2003 pârâta a fost notificată să plătească suma pretinsă prin acţiunea de faţă.
Afirmaţia SC VT SRL, potrivit căreia notificarea efectuată în dosarul soluţionat în temeiul OG nr. 5/2001 nu ţine loc de notificare în procesul de faţă, se va înlătura, deoarece, cum corect a reţinut şi instanţa de fond, parcurgerea procedurii somaţiei de plată, anterior investirii instanţei cu o cerere de procedură de drept comun, face inutilă procedura concilierii directe pentru soluţionarea litigiului.
În raport de prevederile art.3041 c.proc. civ., text de lege invocat şi de recurentă, Curtea găseşte întemeiat recursul pentru considerentele ce se vor arăta:
Aşa cum s-a reţinut şi cu ocazia judecăţii la fond, iar părţile nu contestă, autoturismul pârâtei a fost avariat la 08.04.2002, din culpa asiguratului Grupului de Asigurări Român, Arsene Ion.
“Grup As”, în calitate de chemat în garanţie a fost parte în dosarul de fond dar, prin încheierea de şedinţă din 10.02.2004, instanţa a disjuns cererea de chemare în garanţie şi a suspendat judecarea acesteia.
În ceea ce-l priveşte pe numitul Arsene Ion, acesta nu a fost parte în proces deşi avarierea autoturismului proprietatea pârâtei SC VT SRL Craiova s-a produs din cauza sa.
Din adresa nr. 629/24.06.2003 emisă de “Grup As”, rezultă că în aprilie 2002 a deschis dosarul de daune nr. DJ 460027/2002, care nu poate fi pus la dispoziţie datorită faptului că arhiva de la Sucursala Dolj nu a fost predată. În acelaşi document se arată că, potrivit Legii nr. 136/1995, “Grup As” era obligată la plata despăgubirilor în suma de 40.000.000 lei.
Conform art.54 din Legea nr. 136/1995, despăgubirile se stabilesc pe baza convenţiei dintre asigurat, persoana păgubită şi asigurător iar în cauză acest lucru s-a făcut, precum s-a arătat deja.
Art.57 din Legea nr. 136/1995 stipulează că, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita şi direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Or, în cauză numitul Arsene Ion nu a fost parte în proces, deşi se impunea acest lucru, iar faţă de “Grup As”, în calitate de chemat în garanţie, s-a dispus disjungerea şi suspendarea judecăţii.
În baza rolului activ, tribunalul trebuia să dispună introducerea în cauză a numitul Arsene Ion, să stabilească care sunt raporturile juridice dintre părţi şi să stabilească prejudiciul în contradictoriu cu acesta.
Întrucât instanţa nu a procedat în sensul celor arătate, iar prin introducerea pentru prima dată în recurs partea ar fi prejudiciată în dreptul la apărare şi îngrădită a contesta hotărârea în căile ordinare de atac, în temeiul art.312 pct.5 c.proc.civ. se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza pentru rejudecare instanţei de fond.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere considerentele arătate deja dar şi celelalte motive de recurs care privesc fondul cauzei şi care nu au fost analizate ca urmare a soluţionării recursului pe cale de excepţie.
