Soluţiile instanţei în caz de internare nevoluntară sunt fie de confirmare a internării, fie de încetare a internării, fie de înlocuire a internării cu tratament medical. Atunci când măsura internării a fost luată cu respectarea prevederilor art. 61 şi 63 din Legea nr.487/2002, măsura internării trebuie confirmată.
Legea nr.487/2002 reglementează sănătatea mintală şi protecţia persoanelor cu tulburări psihice şi instituie o procedură de urmat în situaţia internării persoanelor cu tulburări psihice într-o instituţie sanitară de profil.
Pentru că există şi cazuri când se impune internarea unei persoane împotriva voinţei sale, această măsură a internării nevoluntare se supune confirmării instanţei de judecată care este obligată să analizeze dacă măsura respectivă a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie pentru a nu se ajunge în situaţia privării de libertate, în mod nejustificat, a unei persoane. Astfel spus, prin confirmare se garantează respectarea tuturor procedurilor prin care s-a dispus măsura sau chiar mai bine zis, se garantează faptul că persoanei în cauză nu i-a fost încălcat dreptul la libertate fără temei.
Potrivit art. 62 al.6 şi 7 din Legea 487/2002, soluţiile instanţei în caz de internare nevoluntară sunt fie de confirmare a internării, fie de încetare a internării, fie de înlocuire a internării cu tratament medical. Atunci când măsura internării a fost luată cu respectarea prevederilor art. 61 şi 63 din legea mai sus menţionată, ea trebuie confirmată.
În cauză, din înscrisurile depuse la dosar nu se poate trage concluzia că măsura internării ar fi fost abuzivă . Dimpotrivă, faţă de diagnosticul pus pârâtului, respectiv „episod depresiv sever (risc suicidar crescut)”, măsura internării este pe deplin justificată, constituind în acelaşi timp şi o măsură de protecţie a pârâtului. Prin urmare, Tribunalul va confirma măsura internării nevoluntare a pârâtului pentru perioada 12 decembrie – 31 decembrie 2013.
