Motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menţionate la alin. 1, printre care: medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire respectiva persoană, familia persoanei, procuror, cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză şi a antecedentelor medicale cunoscute, conform art. art. 56 alin. 2 din Legea nr. 487/2002 a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.
Prin propunerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T B Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a solicitat luarea faţă de numitul L P, a măsurii de siguranţă a internării medicale, prev. de art. 114 C.pen. (1969).
S-a reţinut că prin rezoluţia din data de 18.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria T B s-a confirmat începerea urmăririi penale faţă de învinuitul L P sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1 – 209, alin. 1, lit. g, i Cod penal-1969 (parte vătămată M T) și furt calificat, prev. de art. 208, alin. 1 – 209, alin. 1, lit. g, i Cod penal-1969 (parte vătămată S M), reținându-se că, în baza unor rezoluții infracționale distincte, în nopțile de 02/03 și, respectiv, 03/04.02.2013, acesta a pătruns, prin escaladarea gardului, în curțile părților vătămate M T, căreia i-a sustras un număr de 4 (patru) găini, în valoare de 80 lei, și S M, de la care și-a însușit, fără drept, un cocoș, în valoare de 30 lei. Întrucât învinuitul este cunoscut ca fiind o persoană cu afecţiuni psihice, s-a procedat la efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2928/486/A1-P/27.08.2013 emis de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, concluzionându-se că acesta este suferind de tulburare polimorfă de limbaj cu alterarea gradului de inteligibilitate a vorbirii, deficiență mintală ușoară, dizartrie cerebeloasă, dislalie polimorfă, tulburare de comportament, reţinându-se că faţă de faptele imputate acesta a acţionat fără discernământ.
Prin rezoluţia din data de 27.01.2014, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria T B în dosarul nr. 259/P/2013, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L P pentru săvârșirea celor două infracţiuni de furt calificat, deoarece există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv iresponsabilitatea făptuitorului (fila 5, dosar u.p.).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa constată, în conformitate cu dispoziţiile art. 247 C. proc. pen., că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru internarea medicală provizorie a numitului L P.
Astfel, potrivit art. 247 alin. (1) C. proc. pen., „(1) Judecătorul de drepturi şi libertăţi, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, pe durata procedurii de cameră preliminară, sau instanţa, în cursul judecăţii, poate dispune internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substanţe psihoactive, dacă luarea măsurii este necesară pentru înlăturarea unui pericol concret şi actual pentru siguranţa publică.”
Instanţa apreciază că în prezenta cauză nu este aplicabilă soluţia pronunţată de instanţa supremă prin Decizia XIII din 18 februarie 2008, publicată în M. Of. nr. 853 din 18.12.2008, conform căreia “în cazul în care procurorul a dispus scoaterea e sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura internării medicale, această măsură se dispune de instanţa de judecată, la sesizarea procurorului”.
Având în vedere aplicabilitatea imediată a normelor de procedură penală, conform disp. art. 247 C. pr. pen. raportate la art. 110 C.pen., în situaţia în care în cursul urmăririi penale procurorul dispune clasarea, pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă de suspect sau inculpat nu a fost luată în mod provizoriu măsura internării medicale, se va sesiza instanţa competentă potrivit dispoziţiilor legii speciale în materia sănătăţii mintale în vederea dispunerii internării nevoluntare, respectiv Legea nr. 487 din 11 iulie 2002 rep. a sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice.
În baza art. 56 alin. 1 lit. d din Legea nr. 487/2002, rep., solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează şi de către procuror.
Conform disp. art. 56 alin. 2 din Legea nr. 487/2002, motivele solicitării internării nevoluntare se certifică sub semnătură de către persoanele menţionate la alin. 1, printre care: medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire respectiva persoană, familia persoanei, procuror, cu specificarea propriilor date de identitate, descrierea circumstanţelor care au condus la solicitarea de internare nevoluntară, a datelor de identitate ale persoanei în cauză şi a antecedentelor medicale cunoscute.
În baza art. 61 alin. 1 din Legea nr. 487/2002 rep., instanţa a solicitat prin adresa din data de 06.03.2014, avizul comisiei medicale special constituite în vederea analizării propunerii de internare nevoluntară.
La data de 16.05.2014, a fost depus la dosarul cauzei referatul dr. D N, medic primar psihiatru-şef secţie Psihiatrie I şi al dr. S F, medic specialist psihiatru, ambii în cadrul Spitalului Elisabeta Doamna G, ale cărui concluzii sunt că “nu necesită internare, menţinându-se art.113 C.pen. – 1968”, respectiv obligarea la tratament medical (fila 24, dosar fond).
Faţă de disp. art. 60 din Legea nr. 487/2002 rep., conform cărora : dacă medicul psihiatru consideră că nu există motive medicale pentru internarea nevoluntară, va înscrie constatarea sa, cu motivarea respectivă, în documentaţia medicală, respectiv va informa instituţia care a sesizat respectivul caz, precizând motivele care au stat la baza deciziei sale, raportate la concluziile referatului de neimpunere a măsurii internării medicale, în baza cărora nu a fost emisă o decizie de internare nevoluntară a numitului L P, instanţa, în baza art. 248 alin. 8 C.pr.pen., va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor de internare medicală provizorie a numitului L P, ca neîntemeiată.
Faţă de adresa Parchetului de pe lângă Judecătoria T B din data de 27.01.2014, de luare a uneia dintre măsurile de siguranţă prev. de art. 112 C.pen. (1968) (fila 2) cu referire la referatul Parchetului de pe lângă Judecătoria T B din data de 27.01.2014 (fila 5), de luare a măsurii de siguranţă a internării medicale, prev. de art. 114 C.pen. (1968), instanţa apreciază că o astfel de sesizare cu luarea provizorie a măsurii obligării la tratament medical este inadmisibilă după dispunerea soluţiei de clasare în cauză, întrucât, conform disp. art. 245 C.pr.pen. raportate la disp. art. 315 alin.2 C.pr.pen., Ministerul Public va putea sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată privind luarea provizorie a măsurii obligării la tratament medical numai pe parcursul desfăşurării procesului penal.
În baza art.275 alin. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prezenta Ȋncheiere poate fi contestată în 5 zile de la pronunţare, în temeiul art. 247 alin. 8 C.pr.pen.
