În speţă, instanţa constată că în mod justificat pârâta SC ASIROM SA, asigurător RCA a refuzat plata integrală a sumei solicitate de reclamantă; suma rămasă neacoperită reprezintă contravaloarea a două repere, pivot stânga şi vas spălător, (înlocuite de unitatea service ) care însă nu apar în actele de constatare a avariilor întocmite de lucrătorii poliţiei rutiere, în momentul dresării procesului verbal, de inspectorii de daună ai reclamantei, în momentul încheierii procesului verbal de constatare a avariilor sau de cei ai pârâtei, asigurător RCA. Instanţa reţine de asemenea că reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între avarierea respectivelor piese/repere auto şi accidentul rutier produs din culpa persoanei asigurate RCA la pârâta SC ASIROM SA, probă care-i cădea în sarcină conform art. 1169 C.civil. Chiar dacă s-ar susţine că respectivele avarii nu puteau fi observate decât ulterior primelor constatări, prin demontarea sau repararea autovehiculului, în cauză nu a fost întocmit un proces-verbal suplimentar în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. final din Ordinul nr. 9 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor, motiv pentru care asigurătorul RCA nu poate fi obligat să plătească valoarea acestora.
În speţă, instanţa constată că în mod justificat pârâta SC ASIROM SA, asigurător RCA a refuzat plata integrală a sumei solicitate de reclamantă; suma rămasă neacoperită reprezintă contravaloarea a două repere, pivot stânga şi vas spălător, (înlocuite de unitatea service ) care însă nu apar în actele de constatare a avariilor întocmite de lucrătorii poliţiei rutiere, în momentul dresării procesului verbal, de inspectorii de daună ai reclamantei, în momentul încheierii procesului verbal de constatare a avariilor sau de cei ai pârâtei, asigurător RCA. Instanţa reţine de asemenea că reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate între avarierea respectivelor piese/repere auto şi accidentul rutier produs din culpa persoanei asigurate RCA la pârâta SC ASIROM SA, probă care-i cădea în sarcină conform art. 1169 C.civil. Chiar dacă s-ar susţine că respectivele avarii nu puteau fi observate decât ulterior primelor constatări, prin demontarea sau repararea autovehiculului, în cauză nu a fost întocmit un proces-verbal suplimentar în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. final din Ordinul nr. 9 emis de Comisia de supraveghere a asigurărilor, motiv pentru care asigurătorul RCA nu poate fi obligat să plătească valoarea acestora.
Pentru aceleaşi considerente, reţinând în principal nedovedirea legăturii de cauzalitate dintre accident şi avarierea celor două repere auto, va fi respinsă ca neîntemeiată şi cererea formulată împotriva pârâtei D.E.C. (sentinţa civilă nr. 3117/11.04.2006)
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 14.02.2006 sub nr. 2124/300/2006, reclamanta SC INTERAMERICAN ROMANIA INSURANCE COMPANY SA a chemat în judecată pe pârâtele SC ASIROM SA şi D.E.C. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 469,99 RON, reprezentând diferenţa dintre despăgubirea achitată de către reclamantă în calitate de asigurător CASCO şi suma achitată de către pârâtă în calitate de asigurător RCA, obligarea pârâtei SC ASIROM SA la plata penalităţilor de întârziere calculate conform Ordinului CSA nr.9/2002 de la data de 11.12.2003 şi până la achitarea debitului, precum şi a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 06.11.2003, pârâta D.E.C., asigurat RCA al pârâtei, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare B-12-PEL – proprietate personală, a produs un accident de circulaţie şi a avariat auto marca Ford Transit cu nr. B-25-BLF, proprietatea SC „B.” SRL, asigurată a reclamantei, culpa acesteia fiind stabilită prin procesul verbal seria F nr. 0001761/06.11.2003 , eliberat de către DGPMB – Brigada de poliţie rutieră, fapta fiind încadrată în art. 158 din OUG nr. 195/2002 şi HG 85/2003.
Reclamanta a mai arătat că a achitat contravaloarea reparaţiilor autoturismului Ford Transit, asigurat facultativ pentru avarii şi furt CASCO cu contractul nr. 519037/01.11.2003, Reclamanta învederează că în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 s-a subrogat în drepturile asiguratului său, solicitând asigurătorului RCA acoperirea sumei plătite, însă acesta nu a plătit decât parţial. A mai arătat reclamanta că a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului, convocând în acest sens pe pârâte la conciliere directă conform art. 720/1 C.proc.civ, însă fără rezultat..
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 22, 54 al.2 din Legea nr. 136/1995, art. 998-999 C.civ., art. 3,43 şi 56 C.com. şi ale art.11 C.proc.civ., Ordinul CSA nr.9/2002.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri certificate pentru conformitate din dosarul de daună nr.1598/B/03, OP nr. 927/11.12.2003, dovada convocării la conciliere directă, anexă privind calculul penalităţilor de întârziere.
La 17.03.2006 pârâta D.E.C. a depus întâmpinare prin care a învederat că în opinia sa pârâta SC ASIROM SA ar fi răspunzătoare pentru neplata sumei solicitate de reclamantă, ei neputându-i-se imputa acoperirea restului despăgubirilor.
La 21.03.2006 pârâta SC ASIROM SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în urma studierii dosarului de daună înaintat de reclamantă a fost de acord cu plata sumei de 60.661.100 lei din suma de 65.361.100 lei, solicitată de reclamantă, efectuând plata acestei sume. A arătat pârâta că în constatarea efectuată de lucrătorul poliţiei rutiere şi chiar de inspectorii reclamantei nu apar elementele pivot stânga şi vas spălător, iar reclamanta nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre avarierea acestor piese şi evenimentul rutier produs la 06.11.2003.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt următoarele:
La data de 06.11.2003, s-a produs un accident de circulaţie în care au fost implicate autovehiculul marca Ford Transit cu nr. B-25-BLF, proprietatea SC „B” SRL, asigurat CASCO la reclamantă şi autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. B-12-PEL, condus de către pârâta D.E.C., asigurat RCA la pârâta SC ASIROM SA, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal seria F nr. 0001761/06.11.2003 , eliberat de către DGPMB – Brigada de poliţie rutieră. Prin actul de constatare şi sancţionare s-a reţinut culpa exclusivă a numitei D.E.C. în producerea accidentului rutier, aceasta făcându-se vinovată de săvârşirea contravenţiei prev. de art. 158 lit.n din Hg 85/2003. Ambele autovehicule implicate în accident au fost avariate, pentru autoturismul Ford Tranzit, asigurat Casco la reclamantă, reparaţiile efectuându-se la unitatea service Auto Logex SRL. Conform OP nr.927/11.12.2003 reclamanta a achitat unităţii service suma de 65.361.086 lei (ROL) reprezentând contravaloarea reparaţiilor, sumă stabilită prin factura fiscală nr. 1570329.
În urma înaintării dosarului de daună către asigurătorul RCA al persoanei vinovate de producerea accidentului, în vederea recuperării sumei conform disp. art. 22 din Lg.36/1995, respectiva societate (pârâta SC ASIROM SA) a plătit parţial, achitând 60.661.085 lei (ROL) prin OP 44/04.01.2005. Din apărările făcute în faţa instanţei a reieşit că pârâta a refuzat să plătească reclamantei contravaloarea a două repere menţionate în devizul de reparaţii, respectiv pivotul stânga şi vasul spălător, (evaluate la 4.700.000 lei cu TVA inclus), susţinând că acestea nu apar menţionate în constatarea făcută de organele de poliţie rutieră şi de inspectorul de daună ai reclamantei, iar legătura de cauzalitate între avarierea acestora şi accidentul rutier din 06.11.2003 nu a fost dovedită de reclamantă.
În raport de situaţia de fapt reţinută anterior, instanţa constată că cererea reclamantei nu este întemeiată şi va fi respinsă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Lg.136/1995 „în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule şi împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia”. Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite.
Pentru aceleaşi considerente, reţinând în principal nedovedirea legăturii de cauzalitate dintre accident şi avarierea celor două repere auto, va fi respinsă ca neîntemeiată şi cererea formulată împotriva pârâtei D.E.C.
