JUDECĂTORIA MANGALIA
SENTINŢA CIVILĂ NR.60/C DIN DATA DE 09.01.2009
Plângere contravenţională. Condiţii pentru anularea procesului –verbal de contravenţie. Articolul 105 Cod procedură civilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub la data de 25.06.2008, petentul M.V. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor seria PCA nr. 1928484/13.06.2008, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că la data de 13.06.2008 se deplasa cu autoturismul proprietate personală spre localitatea Mangalia şi în interiorul localităţii 23 August a fost oprit de un echipaj al poliţiei rutiere care l-a informat că a depăşit viteza legală în localitate.
Petentul solicită anularea procesului verbal de contravenţie pentru nerespectarea condiţiilor de formă, arătând că procesul verbal a fost încheiat pe un formular de tip 1A, cu toate că trebuia completat pe un formular de tip 1D întrucât constatarea contravenţiei s-a făcut cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic.
În drept, petentul a invocat dispoziţiile art.181 alin.1 din H.G. nr.1391/04.10.2006.
Petentul nu a arătat probele cu care înţelege să-şi dovedească plângerea, dar a anexat la plângere, în copie: procesul verbal atacat, dovada eliberată de agentul constatator, act de identitate petent.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Intimatul, deşi legal citat nu a depus întâmpinare, dar a comunicat instanţei: transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică nr.0099417/06.09.2007, adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa.
La termenul din data de 16.09.2008 Judecătoria Constanţa a invocat din oficiu necompetenţa teritorială a acestei instanţe, având în vedere că locul constatării contravenţiei este localitatea 23 August, aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Mangalia. Această excepţie a fost admisă prin sentinţa civilă nr.15700/16.09.2008 a Judecătoriei Constanţa, prin care această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub numărul unic la data de 10.12.2008.
La acest termen de judecată, constatând legalitatea, pertinenţa concludenţa şi utilitatea lor, instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
În administrarea probei cu înscrisuri, au fost ataşate dosarului cauzei, în copie: procesul verbal atacat, dovada eliberată de agentul constatator, act de identitate petent, transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică nr.0099417/06.09.2007, adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie seria PCA nr.1928484/13.06.2008, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 450 lei şi 9 puncte amendă în temeiul art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, reţinându-se că în data de 13.06.2008, în jurul orei 1606, petentul a condus autoturismul cu viteza de 107 km/h, pe DN 39 în localitatea 23 August, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar seria PYT 673000091 montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare CT-09-RDR.
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 13.06.2008, reiese că la momentul înregistrării, autovehiculul înmatriculat cu numărul CT-81-MVB circula cu viteza de 107 km/h. Din adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa instanţa reţine că petentul se afla la momentul realizării fotografiei radar pe DN 39, în localitatea 23 August.
Conform art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin procesul verbal de contravenţie.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa a reţinut că agentul de poliţie care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2/2001
Principala apărare a petentului este aceea potrivit căreia procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ar fi lovit de nulitate întrucât nu a fost respectat art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 care prevede că în aceste situaţii se întocmeşte un proces verbal potrivit anexei 1D, în cazul de faţă fiind întocmit în forma prevăzută de anexa 1A a aceluiaşi regulament.
Instanţa constată însă că procesul verbal atacat conţine toate menţiunile arătate de lege, inclusiv menţiunile speciale prevăzute în Anexa 1D, respectiv seria aparatului radar şi autoturismul pe care a fost montat acest aparat.
Mai mult, cazul de nulitate invocat de petent reprezintă o nulitate virtuală, întrucât nu este expres prevăzută de lege. În această situaţie, pentru a atrage nulitatea procesului verbal, trebuie îndeplinite, cumulativ, cele trei condiţii prevăzute de art.105 alin.2 C.pr.civ.: nerespectarea prevederilor legale la întocmirea actului, producerea unei vătămări, care să nu poată fi altfel înlăturată altfel, decât prin anularea actului. Instanţa constată că petentul nu a dovedit existenţa unei vătămări, iar nulitatea a fost acoperită prin redactarea procesului verbal cu toate menţiunile speciale prevăzute în anexa 1D.
Prin urmare, nefiind îndeplinite două dintre condiţiile cerute de lege, faptul că agentul constatator a completat procesul verbal în forma prevăzută de anexa 1A nu poate atrage anularea procesului verbal.
Instanţa a mai reţinut că, potrivit art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic. Având în vedere faptul că petentul se afla, în momentul săvârşirii faptei pe DN 39, în interiorul localităţii 23 August, instanţa a reţinut că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv era potrivit art.49 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, de 50 km/h. Cum petentul a fost înregistrat cu viteza de 107 km/h, rezultă că acesta a depăşit viteza maximă legală cu 57 km/h.
Instanţa a constatat că, în speţă, este îndeplinită condiţia constatării contravenţiei prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, contravenţia fiind constatată prin aparatul radar cu seria PYT 673000091 montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare CT-09-RDR, a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 13.06.2008).
În consecinţă, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 publicată în Monitorul Oficial nr.1102bis/07.12.2005.
Prin urmare, fapta, astfel cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat şi sub aspect obiectiv.
De asemenea, sancţiunea principală şi cea complementară ce au fost aplicate de agentul constatator sunt, din punct de vedere al cuantumului, situate între limitele fixate de art.102 alin.3 din OUG nr. 195/2002.
În concluzie, instanţa a apreciat că procesul verbal de contravenţie contestat întruneşte condiţiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că petentul nu contestă faptul că ar fi circulat cu viteza arătată în procesul verbal de contravenţie, singura apărare a petentului fiind cu privire la forma în care a fost redactat procesul verbal de contravenţie. De altfel, din materialul probatoriu administrat rezultă cu certitudine că petentul a circula cu viteză peste limita legală.
În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situaţiei de fapt ce a fost reţinută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanţa a constatat că sancţiunile aplicate petentului, respectiv sancţiunea principală constând în amendă în cuantum de 450 lei şi sancţiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, au fost în mod corect individualizate de agentul constatator.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins plângerea contravenţională formulată, ca neîntemeiată.
