SENTINŢA CIVILĂ NR. 20/C/07.01.2009.
Viteză peste limita legală. Temeinicie şi legalitate proces-verbal de contravenţie.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub numărul „X” la data de 23.06.2008, petentul N. O. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria PCA nr. 1926599/09.06.2008, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Constanţa – Serviciul de Poliţie Rutieră Constanţa, solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că deşi a explicat agentului constatator că nu avea viteza de 155 Km/h înregistrată de aparatul radar, acesta a considerat în mod netemeinic că a încălcat dispoziţiile art.121/1 şi i-a aplicat pe lângă amenda contravenţională şi sancţiunea suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 3 luni.
Petentul a mai arătat că procesul verbal de contravenţie contestat este nelegal întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul să facă obiecţiuni la momentul încheierii acestui act, iar pe de altă parte situaţia descrisă în actul de constatare nu a fost atestată de nici un martor asistent.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr.2/2001 şi ale OUG.195/2002.
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri şi martori, la dosar fiind anexate în copie procesul verbal contestat şi dovada cu drept de circulaţie.
Plângerea este scutită de taxă judiciară de timbru conform art.36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Intimatul, deşi legal citat, nu a depus întâmpinare, în sens procedural, dar a comunicat la solicitarea instanţei transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică, adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa, adresa IPJ Constanţa Compartimentul Juridic.
Instanţa a încuviinţat pentru petent proba cu înscrisurile aflate la dosar, respectiv fotografiile înregistrate cu aparatul radar la momentul constatării faptei şi buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, dispunându-se totodată emiterea unei adrese către IPJ Constanţa SPR Constanţa pentru a comunica la dosar certificatul de omologare a aparatului radar, autorizaţia de operator radar, precum şi precizarea dacă la momentul înregistrării vitezei, procedura de autotestare a aparatului radar era finalizată.
În administrarea probei cu înscrisuri, au fost ataşate dosarului cauzei: procesul verbal atacat, transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar, buletinul de verificare metrologică), adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa , adresa IPJ Constanţa Compartimentul Juridic , adresa IPJ Constanţa – SPR, buletinul de verificare metrologică şi atestatul de operator radar al agentului de poliţie.
Instanţa a încuviinţat pentru petent şi proba testimonială a luat act de renunţarea petentului la audierea martorului.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin procesul verbal de contravenţie contestat petentul a fost sancţionat cu 9 puncte – amendă în cuantum de 450 lei, în temeiul art.102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr. 195/2002 republicată şi art.121 al.1 din HG nr.1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, modif., reţinându-se că în data de 09.06.2008 a condus autoturismul pe DN 39 Km 26, cu viteza de 155 km/h, abatere constatată de aparatul radar cu seria PYT 673000091, montat pe auto cu nr. CT-09-RDR şi filmată pe caseta video A/351. Totodată petentului i-a fost aplicată sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere.
Din transpunerea pe suport de hârtie a înregistrărilor efectuate cu aparatul radar în data de 09.06.2008 reiese că la momentul înregistrării, autovehiculul condus de petent circula cu viteza de 155 km/h. Din adresa Inspectoratului Judeţean de Poliţie Constanţa – SPR Constanţa coroborată cu imaginile foto depuse la dosar, instanţa reţine că petentul se afla la momentul realizării fotografiei radar pe DN 39, zona Km 26, în afara localităţii, menţiune cuprinsă şi în procesul-verbal contestat.
În conformitate cu dispoziţiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa a verificat legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie, pronunţându-se şi cu privire la sancţiunile aplicate de către agentul constatator prin actul de sancţionare.
Referitor la legalitatea procesului verbal, instanţa a reţinut că agentul de poliţie care a întocmit procesul verbal contestat avea calitatea de agent constatator potrivit art.15 alin.3 din O.G. nr.2/2001, iar procesul verbal atacat conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art.16 şi art.17 din O.G. nr.2/2001, modificată.
Instanţa a înlăturat ca neîntemeiată apărarea petentului potrivit căreia, la momentul întocmirii procesului verbal de contravenţie, agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă că are dreptul să formuleze obiecţiuni.
Astfel, din analiza cuprinsului procesului verbal contestat a rezultat că petentul a semnat acest act fără a formula vreo obiecţie faţă de fapta reţinută în sarcina sa.
Dacă petentul ar fi avut anumite obiecţiuni şi agentul constatator ar fi refuzat să le consemneze, petentul putea să refuze semnarea actului de sancţionare, urmând ca ulterior în faţa instanţei să precizeze care au fost aceste obiecţiuni.
Or, din moment ce petentul a semnat procesul verbal cu menţiunea „ Fără obiecţiuni” nu se mai poate susţine că organul constatator nu i-a adus la cunoştinţă dreptul de a formula obiecţiuni, nefiind astfel încălcate dispoziţiile art.16 alin.7 din OG.nr.2/2001, modif.
De asemenea, instanţa a înlăturat apărarea petentului potrivit căreia fapta descrisă trebuia să fie atestată de un martor asistent, pentru următoarele considerente.
Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, rep. privind circulaţia pe drumurile publice „ Constatarea contravenţiilor se poate face şi cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenţiei”, iar potrivit alin.3 „ În cazurile prevăzute la alin.2, procesul verbal se poate încheia şi în lipsa contravenientului, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, menţionându-se aceasta în procesul – verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
Or, în speţă, fapta fiind constatată cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, potrivit textului legal mai sus menţionat rezultă că nu mai era necesară confirmarea faptei de către martori.
În concluzie, instanţa a apreciat că procesul verbal de contravenţie contestat întruneşte condiţiile de formă impuse de lege pentru a fi valabil încheiat.
Instanţa a mai reţinut faptul că, potrivit art. 102 alin.3 lit.e din O.U.G. nr.195/2002 republicată, constituie contravenţie depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
Având în vedere faptul că petentul se afla, în momentul săvârşirii faptei, pe DN 39, zona Km 26, instanţa reţine că viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv era, potrivit art.50 alin.1 lit.a teza a II – a din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, de 100 km/h.
Se constată astfel că petentul a depăşit limita de viteză legal admisă cu 55 de km/h.
Sub aspectul temeiniciei, instanţa constată că intimatul a făcut dovada deplină a situaţiei de fapt reţinute în procesul verbal de contravenţie.
Astfel, în prezenta cauză este îndeplinită condiţia constatării contravenţiei prin mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic, contravenţia fiind constatată prin aparatul radar a cărui verificare metrologică era valabilă la data de 09.06.2008, conform buletinul de verificare metrologică depus la dosar, cu valabilitate 1 an, iar operatorul radar, agentul de poliţie avea atestat de operator radar valabil pentru anul 2008.
Prin urmare, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4.4 din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 publicată în Monitorul Oficial nr.1102bis/07.12.2005.
Având în vedere faptul că prin buletinul de verificare metrologică nr. 0099417 emis de către Institutul Naţional De Metrologie Legală, care este un act oficial, se atestă în mod indubitabil valabilitatea de funcţionare a aparatului radar – a cinemometrului – din toate punctele de vedere, precum şi faptul că din cuprinsul adresei IPJ Constanţa –SPR a rezultat că aparatul radar îşi efectuase autotestarea în momentul pornirii, instanţa a respins ca neîntemeiate apărările petentului în legătură cu presupusa utilizare defectuoasă a aparatului radar.
Astfel fiind, fapta, aşa cum a fost descrisă în procesul verbal atacat, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de textul legal citat, atât sub aspect subiectiv, cat şi sub aspect obiectiv.
În concluzie, probele administrate relevă veridicitatea situaţiei de fapt ce a fost reţinută în procesul verbal contestat, iar în temeiul art.34 din OG nr.2/2001 instanţa constată că sancţiunea principală aplicată petentului şi sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere, au fost în mod corect individualizate de agentul constatator.
Instanţa nu a procedat la o redozare a sancţiunilor aplicate, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei petentului, fiind de notorietate că cele mai multe accidente rutiere se datorează vitezei excesive la volan.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petent.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
